Într-o vizită la Bucătăria Indiană Musafir

Atunci când te plimbi prin Centrul vechi şi vrei să stai undeva să-ţi tragi relaxat sufletul la jumătatea zilei la o cafea, ai spune că opţiunile sunt multe. Din experienţa noastră, am spune că nu e chiar aşa. Veţi zice că nu peste tot e aşa de aglomerat, vom răspunde că totuşi e zgomot. O rumoare de fond plus ceva agitaţie care nu prea ajută la deconectare, şi care te trimit înapoi în faţa monitorului cam la fel de preocupat.

Într-o după-amiază, mergând pe Covaci, în dreptul Atelierului mecanic am văzut un semn: Musafir, Bucătărie Indiană. Nu urcasem niciodată la etaj, nici nu ştiam că se poate, aşa că am deschis uşa roşie, am traversat culoarul mic şi urcat… în pod. Aici, o linişte de îţi venea să pui frumos capul de masă în timp ce citeai meniul – pe ritmuri indie, chill.

În lumina ambientală a lămpilor mici, care o completau discret pe cea a ferestrelor mansardei, ne-am simţit ca într-un living familiar. Urma să aflăm abia apoi că accentele vintage ale scaunelor Arne Jacobsen sunt completate firesc de scaune din livingul părinţilor.

În acelaşi timp nu ne aşteptam să intrăm în acest decor simplu şi degajat, animat de câteva artificii de design, când pe uşă scria: restaurant indian. Am remarcat mai în glumă, mai în serios că probabil aşa arată restaurantele indiene în ţara lui Arne şi ne-am bucurat sincer că spaţiul nu e sufocat de curcubeul de culori şi accesorii specifice mamei Indii – ce să-i faci, ochii europeanului cer familiaritate în exotism. Şi cam la fel se întâmplă şi la capitolul gust şi arome.

Micul restaurant e deschis de la sfârşitul anului trecut şi, cum clar scrie la intrare, aici puteţi gusta preparate indiene specifice, despre care puteţi citi câteva ceva în prealabil pe site-ul lor sau pe facebook. Ne place mâncarea indiană, dar nu ne putem lăuda cu testarea mai multor feluri la Musafir. În cazul nostru au primat relaxarea şi povestea spaţiului, dar vă putem spune că mâncarea e gustoasă foc (da, poate fi şi foarte spicy, şi moderată), iar pentru pasionaţii care plănuiesc o vizită la prânz vestea bună ar fi că între 12.00 şi 17.00 de luni până vineri primiţi o reducere de 50% (dacă aveţi cu voi o carte de vizită de la bar).

Cât despre spaţiu, mansarda, preluată aproape acum un an, nu era deloc într-o stare bună. A durat ceva până când grinzile au fost curăţate, podeaua refăcută, pereţii curăţaţi şi finisaţi, rezolvat racordul la canalizare, construită scara de acces şi refăcut culoarul de intrare… Totul a fost făcut pas cu pas, cu ajutorul arhitecţilor Ion Cornescu (realizarea barului, fereastra de la bucătărie, diferite montaje la corpurile de iluminat etc.) şi Corvin Cristian (lemn recuperat, ideea carourilor de ciment cu plăci decorative, scenografie, culori). Iar acum se pot lăuda şi cu un lift care aduce sus, la bar, mâncarea din bucătărie.

Decorul s-a construit spontan, cu ingeniozitate. Ne-a plăcut mult ideea plăcilor ceramice decorative inserate ca ştraif în duşumea. Nu numai că punctează exotismul atât cât trebuie, dar sunt şi o soluţie practică – de ce să nu exploatezi & explorezi seturile descompletate din perspectiva unui mix match creativ? În zona de la intrare, la bar, texturile şi culorile celor câteva uşi recuperate compun scenografia.

Mesele dispuse ordonat, unele vechi, cărora li s-a adăugat un blat nou, aletele noi, au totuşi ceva în comun: latura de 70 cm, obţinută prin tăierea la milimetru. Jocul intenţionat a fost următorul: în cazul unei conferinţe, unui atelier de lucru, unei întâlniri în grup extins, pot fi aranjate în tot felul de structuri care să facă faţă situaţiei… la fix, grafic şi geometric. Apropo de ateliere, la Musafir chiar au loc grupuri de lucru, pe teme dintre cele mai diverse: de la cum să-ţi spui povestea până la ce poţi face cu panglici decorative (mai multe detalii aici).

Pentru că am vorbit de scenografie şi lumină, am aflat că lămpile mici care coboară din tavan deasupra meselor sunt realizate in house din vase de ceramică super rezistentă, care se pun la cuptor şi în care se prezintă frumos mâncarea caldă pe masă. Pentru că au comandat prea multe, o parte s-au transformat în lămpi. Nu a fost uşor să le taie, vorbim de ceramică dură, dar după un brainstorming de skill-uri şi posibilităţi au reuşit. Şnurul lor vine de la fiarele de călcat 🙂

La plecare, eram mai chill 🙂 Am coborât scara în aromele ce veneau de la bucătăria de jos, ne-am mai uitat o dată la cum se desenează scaunele vechi conturate de plăcile decorativ mixate şi ne-am gândit să revenim. Aşteptăm şi experienţele voastre.

Spaţiul de fumat, de jos.

Fotografii de Alex Boghian.

Toate drepturile asupra fotografiilor și textului aparțin designist.ro.
Orice reproducere sau preluare nu poate fi făcută decât cu acordul nostru.

All rights reserved.

7 Comments

  1. Melania Sandulescu

    Frumos, frumos! 🙂

  2. Mădălina Georgescu

    Ne bucuram ca iti place 🙂

  3. e suuperrrr and smart

  4. Elis Popescu

    Si mancarea-i buna de tot 🙂

  5. Abia astept sa le fac o vizita! 🙂

  6. Da, da, cu siguranta le voi face o vizita! Nu atat pentru mancare – sunt sigura ca e buna – cat pentru amenajare. Mobilierul cu aspect antichizat e de mare efect.

  7. Pingback: Restaurantul Bon din Centrul Istoric

Leave a Reply

Facebook IconTwitter IconVisit Our BlogVisit Our BlogVisit Our Blog