O căsuţă cu suflet, pe nume Ochişoru

Da, este din Bucureşti! Ca să începem şi noi ca prietenii de la Ştiupecineva, pe pagina cărora am descoperit-o şi unde ne-a ţintuit replica asta. Şi da, arată mult mai bine decât toate fotografiile pe care le veţi vedea aici – deşi şi nouă, şi lor ne place cum au ieşit. Şi asta pentru că e vorba de acea senzaţie că ai pătruns într-un spaţiu care spune totul despre cei care-l locuiesc. Un loc personal, intim, care trăieşte şi respiră prin toate lucruşoarele pe care le conţine, fiecare însemnând ceva pentru cei care le-au adus aici.

Am stat la poveşti până seara şi am aprins lumânările în mica instalaţie de pahare de pe tăviţa metalică. Cele 3 steluţe agăţate vin din 3 locuri diferite: Copenhaga, Amsterdam, Bucureşti.

Este vorba de o căsuţă pe pământ, care a fost cumpărată acum mai bine de 10 ani şi care, ca mai toate casele vechi din acest oraş, avea o compartimentare tip vagon, păstrată cu mici modificări: un perete dărâmat pentru a se bucura de un living mai spaţios, înălţarea plafonului din living şi apariţia unui luminator (o fereastră în acoperiş pentru mai multă lumină), plus bârnele din lemn. În casa zugrăvită cu alb şi albastru pe afară, pe al cărei acoperiş se gândeau chiar să pună stuf (pentru să sunt înnebuniţi după Deltă şi mare), locuiesc două persoane absolut minunate, cărora nu le-a scăpat nici un colţişor nepersonalizat.

Poliţele IKEA, ca şi rama televizorului au fost îmbrăcate în pagini de ziare şi reviste vechi. O fotografie de pe plaja lor preferată s-a trezit tablou, înrămată în cadrul unor uşi recuperate. Grija pentru lumină şi efectele scenografice pe care le-au creat, astfel încât fiecare colţişor să fie pus în valoare, e de-a dreptul exemplară. Aici, de exemplu, lumina vine şi de sub corpurile de depozitare intenţionat suspendate, şi de la aplicele din dreptul tabloului fotografic, dar şi de la lumânarea din suportul-căsuţă olandeză de pe raft.

Figurinele de pe raft sunt create de ei din pietre găsite pe plajă, iar Dream-ul l-au găsit la Hornbach. Celelalte accesorii desenează şi o hartă a călătoriilor.

Una dintre primele întrebări pe care le-am pus-o imediat ce i-am cunoscut a fost: “Sunteţi scenografi sau designeri de interior?”. Pentru că am rămas impresionaţi de coerenţa lucrurilor la care au ajuns, de soluţiile pe care le-au găsit, de felul în care au distribuit luminile peste tot prin casă… Dar nu, vorbim de doi oameni pasionaţi de frumos, care şi-au dedicat cât se poate de firesc o parte din timpul liber să mai bricoleze & decoreze ceva, care călătoresc, citesc mult, muncesc mult şi vor să fie înconjuraţi de lucrurile faine pe care le descoperă.

Au contribuit la designul măsuţei, punând sub sticlă discuri vechi. Aici se vede cel mai bine fotografia plajei care a devenit tablou. Şi-au dorit un perete de cărămidă, iar scaunele de regizor au o alură vintage, descoperite în Copenhaga, unde sunt şi create de Rud Rasmussen.

Ce ni s-a părut însă cel mai interesant la căsuţa lor este că poate să îţi placă sau nu, pot să te inspire anumite detalii sau să te gândeşti cum ai aborda tu altfel aceleaşi detalii, dar nu ai cum să nu observi că e o casă gândită în cele mai mici amănunte de cei care locuiesc aici: nu ţine cont de trenduri, icon-uri, mode – şi exact lucrul acesta o face specială, personală, atât de intimă. E un exemplu de urmat pentru toţi cei care şovăie şi preferă totul de-a gata, ca în catalog, ca la prietenul x etc. Bineînţeles, lucrurile s-au conturat în ani, căsuţa are viaţa ei, dar arată acum aşa pentru că vorbeşte sincer şi firesc despre ce le-a plăcut de-a lungul timpului celor care locuiesc aici, cum se simt ei bine, cum le place să trăiască.

Un alt colţişor al livingului sau locul de citit: cu fotolii vintage primite de la un prieten, glob la îndemână şi etajeră IKEA îmbrăcată în textil, pe care tronează Moromiţa, una dintre vedetele care umplu casa de viaţă.

Din nou Moromiţa, nu ne-o puteam ierta dacă ţineam fotografia doar pentru noi 🙂

În faţa fotoliilor, au ţinut să aibă un mic şemineu, care să facă atmosferă şi căldură iarna. Noi i-am vizitat într-o seară caldă de primăvară, aşa că nu am mai aprins şemineul, doar lumânările. De aici, prin mica arcadă se intră în bucătărie.

Vizavi de fotoliile în care ne-am instalat o vreme, au creat un alt “refugiu”: un day bed, de la IKEA, pe care se întind să se relaxeze sau să citească şi pe care pot înnopta când au musafiri, pentru că se extinde. Şi bineînţeles, ne-a fascinat din nou jocul surselor de lumină: lumânări şi oglinzi, minicolecţia de lămpi, aplice care fac umbre grafice, becul simplu atârnând lejer – multe dintre ele comandate din afară (Olanda, Danemarca etc.). Cu ele pe aproape, peretele negru arată foarte scenografic.

El este Ghyula, un motan tare frumos, prieten cu Moromiţa. Îi plac şi lui pernuţele IKEA, lădiţa personalizată şi mai ales patul alb şi moale 🙂

În serile petrecute aici, am “testat” fiecare colţişor din cele 4 zone ale livingului: am început de pe canapea, din jurul măsuţei; am trecut în faţa şemineului, pe fotoliile din piele; apoi în zona day bed-ului cu pernuţe colorate. Dar cel mai mult ne-a plăcut colţişorul cu numărul 4, de lângă fereastră, marcat de balansoarul pe care în filmele americane îl vedeam în razele unui soare de duminică, balansându-se somnolent pe terase.

Fotoliul balansoar este o “moştenire” de la o prietenă, care îl are din State. Ne-au cucerit şi el, şi caloriferul atât de artistic vopsit, iar când am descoperit şi pietrele inimoară, găsite tot pe plaje şi acum lipite deasupra ferestrei, am cedat definitiv în faţa acestei oaze. La fereastră, obloanele sunt din lemn vopsit alb patinat: le-a fost foarte greu să găsească o firmă sau un meşter care să le facă aşa ceva în Bucureşti, aşa că le-au adus din Sibiu.

Lângă balansoarul minunat, un alt colţişor ne-a furat privirea. Ca să vedeţi câte zone pot fi create într-un living să zicem generos, fiecare cu individualitatea ei, fără treceri bruşte, ci dirijate de acelaşi aer boem şi grijuliu, dichisit, lejer. Pe dulap stau fluturi origami.

S-a întâmplat ca, imediat după ce i-am cunoscut şi am fost la ei în vizită, să începem căutările pentru un loc nou, apoi îndepărtarea a tot ce nu ne plăcea, amenajarea şi… povestea continuă. De foarte multe ori în acest timp ne-am întrebat: oare când vom putea vorbi şi noi de colţuri distinct individualizate, de o poveste conturată, închegată…

Probabil că va mai dura ceva, însă trebuie să recunoaştem că ne-au insuflat un optimism fantastic: cu răbdare şi grijă poţi face ca lucrurile să-ţi reflecte povestea. Iar încărcătura devine mai profundă cu cât detaliile se conturează în timp, se schimbă, adună, selectează. Pentru că trebuie să vă spunem că suntem siguri că la următoarea vizită vom găsi aici lucruri noi, amănunte schimbate, selecţii uşor diferite. Ca-n viaţă 🙂

Am intrat în bucătărie, iar la uşă ne aşteptau căţeii familiei (Blonda şi Ţuchi cel mic). Voiau şi ei înăuntru, dar nu i-am lăsat chiar atunci.

Deasupra barului, strecurătoarele s-au transformat în aplice!

Bucăţele de 10 cm de sticlă colorată descoperite la un geamgiu din zonă alcătuiesc “faianţa”. 

De după bar ne păzea motanul Ghyula, în timp ce noi fotografiam dulapul săsesc pe care l-au recondiţionat, vasele şi decoraţiunile din aceeaşi zonă.

Dormitorul este locul în care se retrag, iar în jurul patului se desenează un mic altar boem, cu aer de budoar. Deranjat de lumina pe care o făceam, Ghyula se retrage şi el într-un loc mai ascuns.

Colţ din dormitor, cu fotoliu IKEA şi lădiţă de la European Heritage

Biroul, de la Exotique (ca şi raftul), a fost despărţit de zona patului printr-un stor.

Ghyula şi Miţi vă spun La revedere sau, după cum scrie mai sus, Noapte bună 🙂

Am plecat din această căsuţă mai fericiţi decât am venit. Este exact genul de loc unde fiecare colţişor te încarcă şi în care poţi petrece cea mai frumoasă seară cu un ceai lângă şi televizorul dat în surdină pe VH1. Şi cam atât 🙂

Fotografii: Alex Boghian

Toate drepturile asupra fotografiilor și textului aparțin designist.ro.
Orice reproducere sau preluare nu poate fi făcută decât cu acordul nostru.

All rights reserved.

10 Comments

  1. Cred ca este una dintre cele mai frumoase casute de pana acum, iti da o senzatie de liniste si de bine 🙂 Si felicitari pentru poze care mi se pare ca au iesit geniale:)

  2. Multumim, Simona 🙂 Si noua ne-a placut tare mult aceasta casuta si ne-am bucurat ca fotografiile au reusit sa surprinda destul de mult din spiritul ei 🙂

  3. 🙂 biutiful… propun puţină muzică de fundal: http://youtu.be/e23GkwJ94jI

  4. S-ar putea ca locatarii casei să includă piesa în playlist 🙂

  5. Carmen

    Buna, Designist.ro.

    Am putea discuta, va rog, pe privat, in legatura cu aceasta locatie?

    Echipa mea de artisti s-a indragostit de ea!!!

    Mersi!

  6. imi place, as vrea si eu asa casa

  7. Pingback: O casuta frumoasa din Romania numita Ochisorul 13 |

  8. cata creativitate, armonie si atentie pentru detalii!

  9. Pingback: Idei pentru un weekend creativ: piese transformate artistic

  10. Pingback: Ochișoru 13 e mai mult decât o casă - e un stil de viață, în București.

Leave a Reply

Facebook IconTwitter IconVisit Our BlogVisit Our BlogVisit Our Blog