Despre culoare, picturi murale și colaborări inedite, cu artistul Saddo

Ilustrații vii, care te transportă într-o lume fantastică. Coperte de albume sau de cărți și afișe care reinventează personaje inspirate din filmele horror. Picturi murale care întind pe ziduri întregi forme vălurite și ființe mitologice supraponderale, tapete ilustrate care îmbracă pereții localurilor din București și din țară. Artistul contemporan, ilustratorul și muralistul Saddo (Raul Oprea) le face pe toate. Rezultatul este un portofoliu hibrid care colorează orașul și infiltrează ingeniozitate în universuri de la care te aștepți de obicei doar la sobrietate, precum băncile și laboratoarele medicale.

Până și dialogul nostru se află tot într-o zonă hibrid, un mix de română și engleză. Să nu ziceți că nu v-am prevenit. 🙂

Ești un artist foarte prolific și munca ta ia o multitudine de forme grafice. Am putea să o numim o activitate hibrid. Unde te regăsești cel mai mult și de ce? 

Depinde de moodul în care sunt, am perioade în care mă simt mai confortabil făcând artă pentru mine, pe subiecte pe care simt eu nevoia să le explorez în momentul respectiv, alteori mă simt mai bine lucrând pe brief pentru diferiți clienti, încercând să mă adaptez la subiecte de care în mod normal nu aș fi interesat și să le aduc oarecum în zona mea, atât conceptual, cât și vizual. Dar cred că cel mai cool este când fac murale, pentru că e un context întreg, îmi place că e vorba de dimensiuni mari, e nice că e și un challenge tehnic, vizual, sunt lucrări publice, foarte vizibile, și I gotta do my best. Și, de cele mai multe ori când fac murale, călătoresc în diferite orașe, țări, cunosc oameni, locuri la care în mod normal nu aș avea acces atât de ușor.

SaddoPictură murală în Sibiu, realizată împreună cu artistul Pren. 

Nu-mi dau seama cum să-mi descriu lucrările, subiectele și mood-ul lor variază în funcție de perioadele și stările din viața mea. Uneori sunt dark, sumbre, cu subiecte oarecum morbide, alteori sunt happy, cu multe flori, păsări, personaje drăguțe care se sărută, alteori sunt mixate, colorat, luxuriant, cu câte-un touch mai dark. În mod normal, îmi place să îmi pictez ilustrațiile cu acrilic pe hârtie sau pânză, dar în ultima vreme am început să fiu atras de o estetică puțin mai flat, foarte influențată de lucrările decorative ale lui Matisse. Nu știu exact cât o să mă țină asta, poate revin curând la chestii pictate.

Saddo

Lucrare din seria Stories of Violence 

Care sunt pașii atunci când creezi? De unde începi, prin ce etape treci, cum se sfârșește? 

Cred că e un proces standard: mă gândesc la ceva, mă preocupă ceva, am anumite preferințe și gusturi într-un anumit moment. După ce mă hotărăsc la o formă sau o serie de lucrări pe subiectul respectiv, fac un pic de research, îmi creez un moodboard, îmi printez, decupez, pin-uiesc o grămadă de referințe, după care schițez alb-negru, poate uneori și colorez schițele. Apoi trec la implementarea lor, cel mai important pas în tot procesul, dar, în același timp, și cea mai “mecanică” etapă: când îmi concep compoziția, personajele etc., trebuie să mă focusez exclusiv pe asta, dar în momentul în care e pusă această bază și trebuie să lucrez efectiv la ilustrație sau mural, totul vine natural, ba chiar pot să mă uit la seriale în timp ce lucrez. 🙂

Saddo

Strong Women – schiță

Multe dintre laitmotivele tale recente sunt mai degrabă sumbre – coșciuge, moarte, tot soiul de creaturi de coșmar. De unde te inspiri? 🙂

Used to be sumbre, în ultimul timp sunt mult mai light, personaje friendly, cute, colorate, uneori scene erotice, multe flori, plante. Dar da, am avut o fază în care eram superatras de un imaginar dark, de mitologie, folclor, scene dinamice, violente.

Mă inspir din arta care-mi place, din Rousseau, Matisse, Walton Ford, din covoare și tapițerii orientale, miniaturi islamice și indiene, din ilustrație contemporană, din design, pattern design, ilustrații botanice – cam din orice zonă care mă atrage la momentul respectiv.

Saddo

Lucrare din seria Stories of Violence

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai multe dificultăți? Dar cele mai simplu de terminat?

Mmmm, nu știu, aș putea spune că expoziția mea “A Stranger in the Garden” a fost destul de dificil de dus la capăt. Îmi propusesem un anumit număr de lucrări, de dimensiuni destul de mari, pe pânză, eram și într-o perioadă destul de dificilă, atât emoțional, cât și fizic, a fost destul de challenging și uneori aveam impresia că nu le mai termin. Era iarnă, mă durea spatele, am lucrat vreo 6 luni, aproape în fiecare zi, la aceste lucrări și de atunci nu am mai avut nicio expoziție (asta era la începutul lui 2015, cred). 

Iar cele mai simple sunt chestiile foarte quick, alb-negru, care-mi sunt cel mai confortabil de executat pentru că nu trebuie să-mi pun probleme legate de culoare, nu am foarte multe challenge-uri tehnice și poate și pentru faptul că, la facultate, am studiat grafica, ia elementele sharp, black&white îmi vin cel mai ușor. Le fac cu mult mai multă siguranță decât chestiile pictate, la care tot timpul am impresia că mai am ceva de îmbunătățit sau pentru care mai am de învățat.

Saddo

Ilustrație pentru protestele de la începutul anului.  

Care sunt cele mai noi lucrări pe care le-ai semnat și ce urmează pentru Saddo? 

Anul acesta am început cu multe schițe, în principal schițe pentru proiecte de murale, iar cel mai curând o să fie un mural la cafeneaua Lente, împreună cu Pren. Am făcut și câteva schițe de murale împreună cu Pren și KITRA. Am planificate alte murale în Viena, Hamburg și Rabat.

Saddo

Mural pentru localul Lente, semnat de Saddo&Pren.

Dintre colaborările pe care le-am avut în ultimul timp: mi-a plăcut să ilustrez coperta ultimului album Coma, să fac wallpaper designs pentru J’ai Bistrot Târgu-Mureș și pentru o agenție din București, Nuevo. Colaborările cu Pren au fost nice, începând cu muralul pe care l-am făcut vara trecută la Sibiu pentru un festival de murale pe pereți de școli (n.n. este vorba despre Sibiu International Street Art Festival) și continuând cu un design de poster pentru un concert caritabil organizat de Asociația Beneva – eu am făcut ilustrația, iar Pren a făcut layout design și typography și îmi place supermult cum lucrăm împreună. 

Saddo

Ilustrație pentru coperta albumului formației Coma, Orizont. 

Saddo

Ilustrație transformată în tapet pentru J’ai Bistrot Târgu Mureș.

Ce îi rezervă viitorul apropiat lui Saddo? Multe murale, atât în țară, cât și în Austria, Germania și Maroc. Posibil și în Ucraina, dar încă nu e sigur. Și vreo două – trei idei de expoziții fie solo, fie în colaborare cu Pren sau KITRA, care sunt deocamdată în stadiul de plan.

Designul hibrid în România

Una dintre instalațiile-cheie ale secțiunii Design Hibrid din cadrul RDW 2016, FANGAI a fost susținută de iFUSE, el însuși un produs hibrid, cu design futurist, care combină tutunul cu tehnologia electronică de ultimă generație. Inovația constă în capsulele cu tutun și lichid cu nicotină. Tutunul nu arde, astfel atât utilizatorii produsului, cât și cei din jurul lor se pot bucura de o altfel de experiență: fără fumul, scrumul și mirosurile asociate fumatului.

Dispozitivul arată într-adevăr smart, asemenea unui gadget, în 4 nuanțe: Black, Copper, Purple și Titanium, iar atât capsulele Neopods, cât și dispozitivul iFUSE sunt disponibile pe piață prin intermediul platformei www.iFUSE.com și al altor magazine selectate din București și din principalele orașe din țară.

Fotografii Saddo: prin ilustrator; portret Saddo: Alexandra Seciu
Fotografii iFUSE: prin British American Tobacco

Leave a Reply

Facebook IconTwitter IconVisit Our BlogVisit Our BlogVisit Our Blog