Ai putea spune că e simplu: să te simți confortabil, apreciat și liber să te exprimi, nu? Așa-i, dar drumul până aici a trecut printr-o mulțime de reorganizări, reamenajări și cotituri în cultura muncii 🙂 . Prietenii de la outplacement.ro au făcut o radiografie a transformărilor din spațiile de birouri, iar noi îți arătăm mai jos la ce concluzii au ajuns.

Biroul Designist.ro ♥

Nu mergem pe firul istoriei până pe vremea Imperiului Roman, când au fost create și delimitate primele spații administrative în care doar se lucra (adică nu erau folosite și pe post de locuință ? ), ci ne oprim direct în secolul al XVIII-lea, când a fost construită prima clădire de birouri în accepțiunea modernă a conceptului. S-a întâmplat – unde altundeva? – la Londra, în anul 1726, când a fost ridicată celebra Old Admiralty House. Expansiunea peste mări a Imperiului Britanic o impunea: era nevoie de un spațiu dedicat, unde să fie procesate milioanele de documente generate de comerțul maritim și nu numai. Clădirea găzduiește și prima sală de întâlniri oficială, dedicată exclusiv acestui scop, Admiralty Board Room, care e folosită și astăzi… A urmat, după câțiva ani, sediul companiei Indiile de Est și drumul a fost deschis. Adevărate bijuterii arhitecturale, aceste edificii erau menite să inspire grandoare și să transmită un mesaj de splendidă supremație a Imperiului Britanic. Au rezistat aproape nemodificate în timp și sunt, azi, obiective de neratat când vizitați Londra.

Old Admiralty House

Primul zgârie-nori, Home Insurance Company Building, construit la Chicago în 1884 și 1885, operă a arhitectului William Le Baron Jenney, a rezistat mai puțin, doar până în 1931 când a fost demolat. Înălțimea lui finală a fost de 54,9 metri. De atunci, ”sky is the limit” (dar să nu uităm și de meritul inovatorului Elisha Otis, părintele ascensoarelor performante), mediul de lucru nu a mai fost niciodată la fel și transformările sale succesive au reflectat schimbările în atitudinea față de muncă și în cultura muncii.

Home Insurance Company Building, Chicago. Chicago Architectural Photographing Co.

La început de secol XX, predominau spațiile de lucru deschise care arătau ca în fotografia de mai jos. Curentul se numește taylorism – în spatele lui stă inginerul american Frederick Taylor, despre care se spune că era obsedat de productivitate, de eficiența muncii și de supravegherea de sus a angajaților. Ne întrebăm de ce. ?

Un spațiu de lucru taylorist…

Au trecut câteva decenii și, odată cu anii 1960, se infiltrează și la muncă mai multă democrație, adusă de conceptul german Bürolandschaft – sau „birou peisager”. Adoptat la început în țările nordice, s-a răspândit treptat în toată lumea. Facilitează implicarea și permite interacțiuni între oameni. Managerii nu mai erau izolați în spații anume destinate, iar aranjarea stațiilor de lucru se face pe criteriul funcționalității și al funcțiilor, rămânând, totuși, separate în continuare.

…un Bürolandschaft…

A urmat „biroul de acțiune”. Acesta se diferenția de cel peisager prin faptul că includea stații modulare, stimula libertatea de mișcare, dar oferea și un grad mai mare de intimitate pentru angajați. Se pare că angajarea unui număr din ce în ce mai mare de femei a jucat un rol important în câștigarea acestui drept la intimitate prin instalarea de panouri. Reversul medaliei: oamenii se vedeau mai greu și, prin urmare, comunicau mai puțin. Stațiile de lucru au câștigat în dimensiuni, dar au pierdut în interacțiuni. Acest mod de organizare a spațiului a fost, prin urmare, primul care a pus un accent deosebit pe amenajarea de săli de întâlniri.

…și un birou “de acțiune”.

Apoi, infamele, hulitele „cubicule”, botezate „boxe de îngrășat vițeii” de Douglas Coupland, autorul Generației X. Apropo, căutam în DEX, să vedem dacă găsim vreun termen în română cât de cât apropiat. Așa am aflat că termenul „cubicular” nu e adjectiv, cum poate părea la prima vedere, ci substantiv masculin, și înseamnă: „Sclav care avea grijă de camera de culcare a stăpânului. ♦ Demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a împăraților. – Din lat. cubicularius, fr. cubiculaire.” Ne-am gândit să vă spunem și vouă… ?

Foto: prin Jooca Studio

În speranța că boxele au mai rămas doar în zootehnie, am ajuns și la spațiul deschis din zilele noastre. Versatil, colorat, creativ, prietenos și, foarte important, sănătos – companiile se întrec în oferte. E vorba de employer branding până la urmă. De a atrage talente și de a le pune la dispoziție un mediu cât mai lipsit de restricții, stimulativ, luminos, aerisit la propriu și la figurat. Cu hamac? Cu pufuri pe jos? O temă nautică, poate? Sau un spațiu de co-working? Au apărut și la noi destule astfel de hub-uri.

Fotografii: prin Atelier Ciprian Manda

Sau lucrați de acasă? Oricum, pe piața muncii, așa cum arată azi, alege mai curând angajatul, nu angajatorul! Sediul unei companii nu mai e doar o chestiune de prestigiu, ci și de atractivitate. Așadar, pe o piață unde candidatul face legea și care se pregătește să întâmpine ca acasă noi generații digitale și colaborative, angajatorii sunt din ce în ce mai preocupați să creeze un mediu de lucru agreabil. Bine ar fi ca, dincolo de pufuri, nave și merele de pe masă, ATMOSFERA de la birou și presiunea pusă pe umerii angajatului să fie la fel de agreabile. Dar, despre asta, vom vorbi într-o postare viitoare!

Articol preluat de pe outplacement.ro.

Outplacement.ro este o platformă online de informare și consiliere atât a companiilor în căutare de noi angajați, cât și a viitorilor angajați în căutarea unui nou loc de muncă sau a unui nou domeniu de activitate.