Noua scenografie Divan, semnată Corvin Cristian, te transportă în vibrantul Istanbul

Pentru mulţi sentimentul vacanţei, al acelei “plutiri” departe de rutina zilnică îşi găseşte cea mai bună traducere în strălucirea apelor Bosforului la intrarea în Instanbul. Poate de asta am şi pus pe repeat, ani la rând, melodia celor de Brazzaville – Bosphorus.
Nu plecăm la Istanbul de Revelion, cum plănuiam, dar sigur vom ajunge măcar o dată în vacanţa asta la restaurantul Divan, din Centrul Vechi (strada Franceză). După reamenajarea semnată arh. Corvin Cristian, veţi fi de acord că e o “destinaţie” de pus pe listă.

Poți câștiga o cină pentru doi la Divan, iar pentru a vedea cum, trebuie să ajungi la finalul acestui articol. 🙂

Am desemnat câștigătorul cinei pentru doi la Divan: Ioana (comment din 13 ianuarie 2014, ora 16.01). Felicitări! Te vom contacta pentru a stabili detaliile. 

Restaurant Divan - Designist (6)

Am trecut de nenumărate ori prin faţa restaurantului, bătând strada Franceză în căutarea unui loc cosy, cu mâncare bună, în care să rămânem câteva ore. Până într-o seară când cu toţii am observat că ceva s-a schimbat în peisaj: “vitrina” restaurantului Divan arăta cu totul altfel. Iar lumina difuză şi turcoazurile pe care le zăream de afară te îmbiau să deschizi uşa şi să mergi până în dreptul pereţilor să vezi cu ce sunt tapetaţi.

Restaurant Divan - Designist (2)Recunoaştem că experienţa “noului” Divan a fost inţial una tactilă: da, pe pereţi chiar stau bucăţi de covoare turceşti şi kilimuri, aduse din Turcia, în urma unei călătorii prin magazinele de antichităţi din Istanbul. Iar plăcile decorative de faianţă sunt iznik – “brandul” ceramic al Turciei, pictate manual.

Restaurant Divan - Designist (4) Narghilele, tăvile de alamă sunt autentice, toate decoraţiunile au fost aduse din Turcia.Restaurant Divan - Designist (5)Plăcile de marmură şi ciment ale pardoselii sunt făcute manual în Turcia, iar pattern-ul lor e specific otoman.Restaurant Divan - Designist (9)Mobilierul din lemn e completat de stâlpi masivi ce susţin arcade otomane.

Marca stilului lui Corvin Cristian se face simţită în detaliile strunite cu subtilitate, care fac întregul atât de coerent şi prezent încât pur şi simplu te transportă în alt film. Corvin Cristian a amenajat multe restaurante, însă fiecare dintre ele are abilitatea de a te introduce într-o lume diferită încă de la intrare, o lume specifică pe care o vei regăsi doar în acel loc. Da, un videoclip sau un film legat de Tucia poate fi turnat oricând aici.

Restaurant Divan - Designist (10) Lămpile sunt suflate în sticlă: cele roşii sub forma fesului turcesc, iar cele albastre sub forma suportului pentru narghilea.Restaurant Divan - Designist (12)

La parter, unde am stat şi noi, spaţiul ne inspiră mesele cu prietenii din timpul zilei. Apropo, mâncarea e foarte bună: am luat un kebap Divan şi humus cu tabule. Bucăţelele de carne ale kebap-ului, pe grătar, se topeau pur şi simplu în gură. Sus, la etaj, e fain de stat seara pe pernelele canapelelor, la un ceai turcesc. Se creează o atmosferă mult mai intimă, în luminile lămpilor proiectate pe kilimuri.

Restaurant Divan - Designist (8)

După ce am trecut pe la Divan, ne-am spus că nu e deloc întâmplător că de aproape o lună ascultăm Lounge Fm Istanbul la birou. Locul acesta îţi imprimă aceeaşi stare: un eclectism bine temperat, o vibraţie care rămâne cu tine şi după ce închizi uşa. O călătorie, care ne-a transportat în filmul de (re)văzut Head-On, şi în atmosfera cărţii lui Pamuk – Mă numesc Roşu, ambele de pus pe lista deliciilor de Crăciun.

Restaurant Divan - Designist (3)Avem o invitație la cină pentru 2 persoane, ca să gustați cum se cuvine atmosfera Divan:

Spune-ne, printr-un comentariu la acest post, ce experiență din cultura turcă îți propui pentru noul an (poate fi o călătorie, o experiență culinară, culturală etc.)

Fiecare concurent are voie să se înscrie cu un singur răspuns (drept comentariu la acest post). Cel mai interesant și creativ răspuns câștigă cina pentru 2 persoane la restaurantul Divan. Deadline: Duminică, 19 ianuarie, ora 2o.00. Succes tuturor!

 Fotografii: Cosmin Dragomir

18 Comments

  1. alina ilie

    in raspunsul meu nu este nimik creativ, insa cred ca imi doresc de cel putin 5 ani sa ajung in turcia unde sa pot savura o cafea la nisip “ca la ei acasa”. din pacate posibilitatile in momentul acesta nu prea sunt, asa ca mi+ar placea daca as putea macar sa iau cina cu sotul meu …asta ar mai putea astampara putin dorinta sa spunem …multumesc frumos. alina ilie

  2. Ioana

    Mi-as dori sa ajung in Turcia si sa ma plimb sau mai degraba pierd prin bazarele lor pline de viata si de culoare. Sa-mi fuga ochii dupa esarfe si ciupici cu canaf in varf si alamuri si bijuterii si mirodenii si dulciuri. Sa mi se lipeasca dintii intre ei cu nuga sau sa se strepezeasca de la dulceata unei baclavale. Sa incerc pentru prima data sa ma tocmesc cu cineva pentru un obiect (chit ca nu obtin cine stie ce reducere) si poate sa imi iau un costum de cadana asa cum visez de multi ani.

  3. cristina

    Istanbul este un oras pe care il iubesc, nu, il ador! Am fost de cateva ori acolo si inca m-as mai intoarce de mult mai multe ori. De fiecare data descopar ceva nou si in acelasi timp gasesc o liniste ciudata care imi place mult. Dar anul acesta imi doresc sa vizitez Cappadocia, sa vad “semineele” create de natura si daca am sansa si sa zbor cu balonul pentru a vedea intreaga vale, ar fi extraordinar!

  4. Elena Machidon

    Turcia… pentru mine o să rămână mereu o ţară a culorilor, a contrastelor, a mirodeniilorr şi a gusturilor. Turcia pare prinsă între realitate şi poveste, iar acolo parcă şi vântul şuieră poveştile Şeherezadei.
    Aş putea spune că dacă te îndrăgosteşti o dată de Turcia, o să fie pentru totdeuna.

    Ahh! Iar prima mea experienţă cu Turcia? Când am încercat să gătesc baclava, acasă! Baclavaua nu mi-a ieşit; era chiar departe de aşteptările mele iar bucătăria arăta… ca după turci! 🙂

  5. Oana Bolog-Bleich

    Pentru mine, ca artist palstic, Turcia este o puternica sursa de inspiratie! Turcia este cuprinsa inca de timpul magic al basmelor si al reveriilor de tot felul.
    Aceasta atmosfera o caut in picturile mele intitulate “O mie si una de nopti”.

    http://oanabologbleich-art.blogspot.ro/p/one-thousand-and-one-nights.html

  6. Valentina Manea

    Imi doresc sa merg din nou la Istanbul, dar de data asta cu sotul meu, si sa participam la un spectacol autentic al dervisilor rotitori, dansul ritual al membrilor ordinului „Mewlevi“, cunoscut sub denumirea de sama sau sema. Acesta atrage atenţia nu numai prin caracterul său spectaculos, cât şi prin efectul vizibil pe care îl provoacă asupra celor care îl practică, transformaţi total pe măsură ce se rotesc într-un ritm ameţitor.

  7. Smaranda

    Inca n-am ajuns in Turcia…, dar in visele mele mereu imi imaginez cum ar fi aceasta calatorie si experienta :). Momentan am avut doar experiente culinare turcesti asa ca pot spune ca ador bucataria turceasca, iar dulciurile turcesti sunt febletea mea si imi plac extraordinar vasele din alama cum numai in Turcia gasesti (o cafea la nisip…hmmmm). Asa ca pentru noul an imi doresc macar un city break in Istanbul (sunt rezonabila) ;)!

  8. Alis

    As incepe dimineata cu un zbor cu balonul deasupra Muntelui Ararat unde a fost descoperita Arca lui Noe servind din acea budinca cu gust dulce,ce a fost ultima masa servita pe arca privind si incercand sa imi imaginez cum a fost totul inconjurat de ape,m-as intoarce in vechiul Constantinopol as intra intr-unul din minaretele de pe malul Bosforului de unde as asculta cantecul muezinului de chemare la rugaciune ,dupa m-as duce intr-unul din localurile traditionale si as participa la prepararea unei lipii turcesti alaturi de un Ayran ( bautura din iaurt) si seara as incheia-o cu o plimbare intr-unul din palatele sultanilor alaturi de un Suleiman ascultand radio lounge fm istanbul 🙂 sau incercand sa invat turca:)

  9. Cristina

    Istanbul… un bagaj pregatit pe fuga si…. hai sa ‘evadam’ pentru cateva zile in orasul situat pe doua continente. Sa incepem ziua cu o cafea turceasca, sa colindam apoi ore in sir pe strazi pentru a admira culorile din bazaruri si pentru a negocia preturi, sa experimentam cat mai mult, iar spre dupa-amiaza sa ne oprim, obositi, pentru a savura un ceai si o mancare traditionala 🙂

    PS. Cred ca m-am indragostit de acest oras inainte sa fi ajuns, in realitate, pe strazile lui…Probabil pentru ca este un oras plin de senzatii, un oras colorat, un oras diferit! 🙂 Dar… cu siguranta intr-o zi voi ajunge si in orasul celor sapte coline! 😉

  10. Tudor

    Vreau sa negociez.

  11. Am avut ocazia sa cinez la Divan, daca nu ma insel chiar de doua ori. Prima data pe terasa din strada insa pe fuga pentru ca treburile urgente m-au facut sa intarzii la cina aproape o ora, cand bunataturile erau deja pe sfarsite, cele comandate de companionii mei, bineinteles; a doua oara la etaj intr-un semiintuneric cum am mai avut parte doar la cina din Turnul Galatei din Istanbul, adica la mama si la tatal turcilor acasa. Locuri diferite bineinteles. Daca in Turnul Galatei locul era “preparat” ca pentru spectacol, destinat intretinerii unei atmosfere de petrecere pentru turistii ajunsi acolo, la Divanul din Bucuresti atmosfera a fost mai degraba intima, desi eram cu colegii de serviciu. Intima bineinteles pana cand a aparut domnisoara dansand din buric si care a atintit asupra ei privirile tuturor. Si de aceasta data, tot cu colegii de serviciu. Mi-am propus sa revin la Divan pentru o cina cu sotia, normal, sa impart si cu ea atmosfera, senzatiile, mancarea (mai ales mancarea delicioasa de parca-mi vine si acum sa-mi manjesc degetele cu zeama dulce a baklavalei si al kemalpasa, si papilele gustative cu gustul autentic al ayranului servit cu polonicul) dar, pana acum, n-am reusit s-o duc la divan. Poate de aceasta data.

  12. Valeriu Marinica

    Ah ! ma visez in lunge plimbari,
    In tara, ocolita de cele doua mari,
    Intinsa ostentativ pe doua continente,
    Ca o cadana focoasa, din cele decadente.

    La Troia sa calc pe urmele lui Ahile
    Ce nemurirea, trimis de mama zeita, cauta,
    Sa inchid ochii sa-i vad miscarile agile
    Si cum l-as invinge eu, eroul, mi-as imagina.

    Pe Bosfor sa navighez ca un Genovez
    Pe-un mal, cetate romana sa contemplez
    Pe celalalt, Baiazid, cetatea lui a cladit
    De unde balaurul otoman, Europa a inghitit.

    Sub soarele vacantei ma vad zbenguind
    In caldarile de calcar de la Pamukkale
    Un aga blajin apoi, la mine in graba venind
    Sa ma trezeasca: Nu-i voie ! Ia iesi afara matale.

    Sa zbor peste arhaica, atemporala Capadocie
    Sa simt, sa vad cum timpul poate sta pe loc,
    Si-n Anatolia, taram scaldat de marea lucie
    Pe nisipul fierbinte, ostenit, sa nu ma misc deloc.
    ……………………………………………………..

    Multa forfota e acolo acuma
    Si-a fost, din timpuri, totdeauna
    Caci, ca large fluvii involburate
    Popoare diverse se ciocnesc turbate,
    Turbate de arome, culoare si diversitate,
    De lumea larga cu greu imaginate.

    Ati ghicit. E Turcia tara de care vorbesc,
    ………………………………………….
    (Pe care la ‘’Divan’’ vreau s-o savuresc
    Si de aceea in versuri greu ma chinuiesc)
    ……………………………………………….
    In negura istoriei figuri fantomatice cresc,
    Figuri ce dau spaime si vrei sa le cunosti
    Prin muzee ascultand, grozavele povesti.

    Baiazid fulgerul ce fratii si-a ucis
    Mircea istetul drumul de cucerire i-a inchis.
    Mahomed genialul, cu vasele trecute pe uscat,
    Constantinopolul, crestina cetate, a ingenunchiat.
    Si astfel istoria tumultoasa pe foaie a schimbat.
    Si alti mari sultani dupa el au urmat
    Iar printre ei Suleiman a fost considerat
    Magnific, maret si de neegalat ce,
    Viena pe jar a pus si Europa a inspaimantat.

    In Topkapi palat al dezmatului si depravarii
    Atmosfera e seaca acuma, rece si data uitarii.
    Bucataria ce desfata, odinioara, sultanii si vizirii
    E acum prin restaurante desfatand din toata lumea mirii.
    Cu mezelik, kebap, cafea si sarailii
    E plina Turcia si-acum de musterii.

  13. Anna

    Zic să pornim cu pași mici în experiența asta de ieșire din bula obișnuinței, care poate fi înșelătoare – experiența, că bula e tare-ca-piatra (dar nu iute-ca-săgeata, ci molcomă și înceată precum cunoscutul). Lui 2014 îi ursesc mirodeniile! Să fie noul an dulce-iute, dar subtil condimentat, în amtestec de scorțișoară și paprika, așa-mi propun.

  14. unguras crina

    imagini placute cu minarete si bazare pline de minunatii impletite cu miresme ametitoare, muzica care te transpune intr-o atmosfera rupta din “o mie si una de nopti”, un ayran racoros intr-o seara de vara, gustul inegalabil al shish-kebabului, miros placut de narghilea…toate astea as vrea sa le experimentez pe marginea Bosforului si de ce nu, si mai aproape…

  15. Ioana

    Recunosc, îmi plac provocările. E prima oară când mă gândesc la o listă turcească. Și e o listă, pentru că înainte de toate mi-am propus pe anul acesta să țintesc mai sus și să vreau mai mult, fără “o” sau “măcar un”. Așadar, vreau să: văd revoluții turce în România (și când zic turce, vreau să zic 3,5 milioane de oameni în 5000 de proteste), să țin minte că se spune “seni seviyorum” fără să mai intru pe google translate, să aduc mai mult turqoise lângă fucsia, să plutesc lângă Olympos, să mănânc kunefe fără “the guilt trip”, să râd dansând Tarkan, sa fie mai mult soare la cafea.

  16. Valentin Surdila

    Cumva cred ca toata lumea are aproape aceeasi imagine in minte, diferentiata de un mod de exprimare. Bazarele, minaretele, moscheele, diversi oameni care incearca sa se targuiasca cu tine la fiecare pas, Sf Sofia… Multe de spus, greu de expus, dar cu siguranta un loc ce merita explorat, savurat… scrierile celor care au raspuns inaintea mea sunt marturie clara a ceea ce inseamna fostul Constantinopol, marele Istanbul in ziua de azi, un oras in care poti sa te plimbi fara harta, doar lasandu-te purtat de mirosul condimentelor, mancarurilor si al cafelei. Narghilea in mai multe arome decat se pot enumera…

    Dar lasand de-o parte dulcegariile, sa trecem la dulciuri! Baklava, halva, rahat, kadaif, tulumba, ashura, o iei razna si lista nu se termina…Ca bucatar (amator ce-i drept, dar pasionat), sincer, gandindu-ma la ce sa va scriu, mi-au trecut prin minte o gramada de retete si mi s-a facut instant foame de nedescris. Asta ar trebui sa spuna foarte multe despre draga Turcia! :)) Ne vedem la masa!

  17. […] Coffee house or restaurant in Istanbul. Some colour and patterns could also work! […]

  18. […] Mai multe detalii despre amenajare găsești aici! […]

Leave a Reply

Facebook IconTwitter IconVisit Our Instagram FeedVisit Our Instagram Feed