De curând am publicat pe DESIGNIST un teaser despre un loc autentic din România, pe care l-am descoperit recent și pe care vi-l prezentăm împreună cu echipa Canon România. Provocați de teaser-ul nostru, unii dintre voi au ghicit deja despre ce loc e vorba – chiar și așa povestea Hanului Balaban, din satul Șimon, Bran, merită spusă.

De ce? Pentru că rar găsești în România o casă nouă, construită după planurile uneia tradiționale de aproape 100 de ani, obținute de la Muzeul ASTRA, din Sibiu: ridicată cu materiale prelucrate manual. Dar cu dotări contemporane, ascunse tocmai pentru a nu altera peisajul arhetipal de pe vârful unui deal înconjurat de munți – într-o poveste care poate începe cu pe-un picior de plai…

 La Hanul Balaban poți ajunge și tu și te poți caza aici: singura atenționare ar fi cea meteo. Acum, că la munte a căzut prima zăpadă, asigură-te că mașina te poate purta până în vârf de deal și înapoi – noi am fost la început de noiembrie, când încă puteai urca dealul Balaban cu o mașină “normală”. Dar vei afla tot ce trebuie să știi când îți faci rezervarea.

Come and see… Hanul Balaban

Am mers să descoperim Hanul Balaban în contextul noii campanii Canon – Come and see. Prin acest nou concept implementat la nivel global, Canon te provoacă să descoperi poveşti frumoase, altfel şi să le redai prin fotografii sau film. Iar în acest sens Canon nu oferă doar instrumentele de care ai nevoie, ci și inspiraţia pentru a surprinde momente şi experienţe speciale.

Noi am spus Da provocării și am mers să descoperim&surprindem povestea Hanului Balaban. Și, pentru că am vorbit de inspirație, Canon România a mers mai departe prin lansarea campaniei locale Ştiu o poveste, unde și noi, DESIGNIST, am fost invitați să vorbim despre locuri sau oameni speciali, care pot să spună o poveste interesantă pentru cei din jur. Te invităm și pe tine să faci același lucru: să descoperi locuri senzaționale și oameni cu pasiuni fine și să le publici, sub forma unui text, foto, sau video în noua aplicaţie – aici. Și poți câștiga un aparat foto Canon.

Casa principală de oaspeți a Hanului Balaban (sus în stânga), iar în drumul spre ea, tot pe stânga, proprietarul a salvat o casă tradițională din satul Șimon: a urcat-o aici și a reconstruit-o bucățică cu bucățică. Acum și această casă mai mică, pe care o vedeți din profil, primește oaspeți.

Adăpost pentru fân sau animale

Pentru că în ultimii ani s-a vorbit mult despre redescoperirea tradiționalului în arhitectură și design, cele 3 case ale complexului de pe dealul Balaban ni s-au părut exemplul ideal pentru a ilustra și explora autentic și coerent această discuție – așa că am plecat în expediție. În cazul lor, nu vorbim doar de aplicarea unor influențe tradiționale, ci de reiterarea unui model de arhitectură vechi de peste 100 ani, cu tehnicile și materialele care se foloseau la începutul secolului XX în România.

Și-am încălecat pe-un deal

Proprietarul Hanului Balaban este Dan Dimăncescu. Da, este român, dar s-a născut în S.U.A. (în 1938, bunicul lui era Ministrul Turismului în guvernul României). Dan Dimăncescu a colaborat cu National Geographic, iar în 1968 a ajuns pentru prima dată în România, despre care auzise numai în povești, într-o drumeție, pe jos, din Ucraina spre Porțile de Fier. A făcut un popas în statul Măgura (tot zona Branului, foarte aproape de satul Șimon) și a fost impresionat de simplitatea Ocolului Măgura, pe care l-a schițat în jurnal.

 Perspective de la Hanul Balaban

După 1990, când a început să vină mai des în România și a redescoperit frumusețea zonei Branului, domnul Dan Dimăncescu a hotărât să construiască o casă tradițională pe vârful dealului Balaban – casa pe care o descoperise în prima lui călătorie în țară, în satul Măgura. A mers, a căutat casa în satul vecin, dar nu mai a găsit-o: între timp fusese strămutată la Muzeul ASTRA, din Sibiu. A plecat la Sibiu și a cerut muzeului planurile casei, povestindu-le de intenția de a o reconstrui, respectând materialele și tehnicile tradiționale. Așa a început, acum în jur de 10 ani, construcția Hanului Balaban.

Singura modificare adusă vechiului Ocol de la Măgura, reconstruit, sunt proporțiile. Casa-han este un pic mai mare, tocmai pentru a-și putea primi oaspeții.

Clădirea principală a hanului are o replică, de dimensiuni mai mici, ușor retrasă pe drumul ce urcă peste coama dealului. Iar chiar înainte de casa cea mare pentru oaspeți, pe stânga drumului de acces, Dan Dimăncescu a salvat o casă veche din Șimon – proprietarii voiau să o dărâme, așa că el a urcat-o bucățică și bucățică și a reconstruit-o aici sus, pe deal, iar acum și ea primește oaspeți.

Până și cuiele sunt din lemn!

Nu vei vedea aici sus cabluri de curent electric – au fost îngropate tocmai pentru a nu altera cu nimic peisajul care te transportă într-un alt timp. Apa este trasă din sat, de la câțiva kilometri, din cauza solului calcaros al dealului.

Peste tot în jur vei zări câte o turmă de vaci sau de oi, brăzdând verdele dealurilor în ritm agale. Ciobanii sunt și ei prin preajmă – nu există garduri, de aceea să surprinzi cum cineva mulge o vacă la 100 de metri de intrarea în casă e una dintre “atracțiile” firești ale unei vizite aici. Și tot la 100 de metri de urmele proaspete ale mistreților care se întâmplă să mai vină în vizită noaptea, intri într-o casă cu toate dotările contemporane – calorifere mereu calde, plus un cuptor tradițional ce poate fi aprins, camere cu baie proprie și vedere spre munți.

Toate materialele au fost prelucrate manual, proprietarul nu a vrut să audă de materiale procesate industrial, ce pierd, prin forma lor perfect regulată, detaliile intervenției, frumusețea texturilor. A găsit o echipă de meșteri pricepuți în Sfântu Gheorghe, care au tăiat buștenii necesari construcției cu barda și fierăstrăul.

Cuiele folosite sunt tot din lemn și se văd grațios la îmbinări! De la pereții exteriori, ferestrele ca-n basme, până la bârnele interiorului vei vedea lucrătura artizanală, urmele instrumentelor și toate detaliile texturii lemnului. Clanțele metalice ale ușilor, lucrate ca în trecut (una este chiar salvată de la o ușă veche din Harghita), parcă îți vorbesc atunci când apeși pe ele.

Piatra soclului casei vine din zona de nord a țării, Valea Doftanei (Piatra Neamț), iar singurul meșter găsit în zona Branului a fost cel care a lucrat manual cele peste 250.000 de șindrile ale acoperișului.

Curtea interioară a clădirii principale a hanului

Te simți în mijlocul lucrurilor, aproape de ele  

Înăuntru, când stăteam pur și simplu în jurul mesei sau pe fotolii, ca să ne încălzim pentru încă o incursiune pe afară, ne-a “lovit” armonia fără cusur a proporțiilor, cheia frumuseții traiului străvechi. Ferestrele mici, care parcă îți încadrează fața când privești afară, varul alb, scândurile din lemn, băncuțele, cuptorul – toate, dispuse perfect, se desenau la o scară ideală, acea scară umană care te face să te simți atât de în mijlocul lucrurilor, aproape de ele – să le simți ca o prelungire a ta în exterior, firească.

Mobilierul casei a fost fie lucrat manual de meșterii din Sfântu Gheorghe (în special cel din camere), fie sunt piese găsite de proprietar prin târguri tradiționale sau chiar la licitații de obiecte vechi – o colecție autentică, ce-și duce viața mai departe într-un cadru pe măsura detaliilor ei.

Frumusețea fără cusur a traiului simplu răzbate și din filmul de mai jos:

Experiența acestei frumuseți străvechi pe care o poți trăi în prezent, a unei normalități și armonii atemporale este cel mai mare dar (sau har) cu care vine Hanul Balaban – și motivul pentru care o vizită aici e întâi de toate o (re)descoperire. Așa cum vă spuneam, ne plac lucrurile autentice și frumusețea pe care o emană simplitatea, firescul. În plus, nu ai cum să înțelegi tradiționalul până nu încerci să-l trăiești, să te raportezi familiar la el. Iar aici, aproape de crestele Bucegilor, o poți face, într-o liniște și un calm de început de lume, ritmate de talăngile turmelor.

Detalii de poveste și obiecte de colecție

Înainte de a încheia vizita, îi mulțumim domnului Gabi Moja, administratorul Hanului Balaban, cel care ne-a primit și ne-a spus pe îndelete povestea locului. Dacă treceți prin Bran sau pe la Inn on Balaban (cum îi spun turiștii străini) merită să vă opriți și la livada unde domnul  Gabi produce suc de natural de mere – Măr de Bran. Pe noi, sucul și rece, și cald pe care l-am băut pe Dealul Balaban, la exact zero grade, ne-a făcut să spunem că entuziasmul și energia rezistă. 🙂

Fotografii și material video: Canon România