Vă povesteam acum ceva timp despre experiența Vienna Biennale și cum surpriza noastră a fost să descoperim cât de orientată spre arhitectură și design a fost ediția 2015 – Ideas for a Change. Pe lângă centrul nostru de interes – expoziția Mapping Bucharest, cel mai mult am zăbovit în expozițiile Uneven Growth: Tactical Urbanisms for Expanding Megacities și 2051. Smart Life in the City.

Surpriza a fost, de fapt, miza expozițiilor – scenarii și strategii pentru o viața mai bună în orașele lumii contemporane, iar propunerile și studiile de caz vizau toate aspectele: de la design, la arhitectură, la lifestyle. Și, da, toate acestea se întâmplau în cadrul bienalei de artă contemporană, care a luat foarte în serios ideile pentru schimbare în contextul actual.

Uneven Growth: Tactical Urbanisms for Expanding Megacities este o expoziție realizată în colaborare cu MoMA, care pune problema expansiunii accelerate a marilor orașe versus dezvoltare sustenabilă, în acord cu valorile locale, economia de resurse. Studiile de caz și propunerile au fost realizate de echipe de arhitecți care nu au pretenția că au găsit soluția ce trebuie implementată, ci mai degrabă că au stabilit coordonatele cadrului de discuții ce pot duce la cea mai bună decizie.

Cartierul de favele împins de noile dezvoltări imobiliare, în São Paulo

În cazul orașului São Paulo, arhitecții au observat cum construcțiile moderne – cu multe etaje, din materiale cel mai adesea neadaptate contextului climatic (multă sticlă, beton și oțel într-un oraș oricum încins) – împing cât mai mult cartierele de favele. Problema care se pune este, pe de o parte, legată de locuitorii acestor cartiere care nu-și pot permite viața într-un complex modern. Iar pe de altă parte că, și dacă și-ar permite-o, soluția acestor construcții nu e deloc cea mai prietenoasă cu arhitectua locului, cu condițiile de viață și economia de resurse de care orice dezvoltare trebuie să țină seama.

Arhitecții au mers până la a proiecta și recomanda locuitorilor favelelor anumite tipuri de structuri, piese și materiale care le îmbunătățesc calitatea vieții: de la felul în care trebuie să-și supraetajeze deschis favela, pentru a se bucura de briză și peisajul orașului, până la materialele de care trebuie să țină seama în construcție.

O astfel de dezvoltare ancorată în specificul locului ar contribui sănătos, sustenabil la imaginea orașului. Structurile, materialele și piesele propuse de arhitecți au fost reunite sub denumirea Varanda Products.

Cazul Mumbaiului este oarecum asemănător: centrul orașului, sub forma unui cartier de sine stătător parcă improvizat din barăci de tablă, e amenințat de clădirile moderne care se  tot extind. Acest centru, pe lângă specificitatea lui, are și un rol economic însemnat în oraș: aici sunt micile ateliere, magazine etc. Iar echipa de arhitecți ce a prezentat proiecul mizează pe conservarea acestui cartier unic și îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă pentru locuitorii lui.

În Istanbul, un oraș într-o creștere economică vertiginoasă, locuitorii unui nou cartier rezidențial construit la marginea orașului au fost sfătuiți să se gândească la soluții pentru un trai cât mai autonom și sustenabil: să-și cultive mici grădini, să folosească surse de energie verzi (panouri solare etc.), să primească aprobare pentru construcția unei școli în apropierea cartierului  etc. Pentru că, spun cei care au studiat acest caz, ce se va întâmpla cu toți acești locuitori care au credite dacă creșterea economică va îngheța? Cum își vor mai permite ei viața aici și naveta zilnică în oraș? Riscul major fiind ca, dacă graficele economice nu cresc conform planului, acesta să devină un minioraș fantomă.

Complexul rezidențial de la marginea Istanbulului

Iar pentru Lagos, arhitecții au propus pentru viitorul verde al orașului un sistem de transport pe apă.

Dezvoltare sustenabilă pentru Lagos

Dacă în expoziția Uneven Growth erau enunțate strategiile arhitecturale posibile pentru o dezvoltare sustenabilă, 2051. Smart Life in the City ne-a introdus în scenariile reale care transformă creativ și pozitiv viața în oraș. Ce ne-a plăcut foarte mult este că în continuarea expoziției am plecat pe străzile orașului să descoperim acele locuri unde au fost deja implementate ideile și conceptele prezentate și… funcționează. Așa am descoperit cum va arăta fabrica viitorului, în 2051; o bancă alternativă care împrumută bani doar proiectelor cu impact pozitiv asupra comunității; și un hotel social, construit într-o casă de bătrâni ce urma să fie dărâmată, unde cei mai mulți dintre angajați sunt refugiați.

Cum va arăta fabrica viitorului? Un grup de designeri din Viena pare să fi găsit răspunsul. În viitorul lui 2051 nu vom mai vorbi de producție de masă, ci hiper personalizată, grație noile tehnologii de imprimare 3D etc. Nucleul grupului este designerul de pantofi Stefanie Kerschbaumer, care împreună cu creativi din diverse domenii ale designului au închiriat o casă nu într-o stare prea bună, și-au amenajat aici atelierele și lucrează împreună share-uind la ce se pricepe mai bine fiecare în conturarea unui produs de design.

Atelierul lui Stephanie, de design de pantofi, este completat de: un atelier specializat pe imprimare 3, care o ajută cu printarea tălpilor pe nevoile și specificațiile fiecărui client; un atelier de împletit răchită, care pentru comenzi speciale (mai ales de pantofi) împletește și alte materiale; un birou IT (cu toții trebuie să fie conectați); un atelier de ceramică.

Banca ce finanțează doar proiectele cu impact pozitiv asupra comunității. Pe fereastra băncii era un chestionar digital prin care trecătorii puteau vota ce tip de proiecte le-ar plăcea să sprijine banca. Iar când spunem “bancă socială, alernativă” nu ne referim la un experiment ce testează feedback-ul comunitar. Ci la o bancă omologată, construită de profesioniști care au lucrat în domeniu, dar care de data aceasta își propun ca dobânzile și creditele să fie cât mai atent folosite în sprijinul comunității.

În Germania, de exemplu, astfel de bănci, nu multe la număr, înregistrează creșteri extraordinare de la an la an, pentru că acoperă încrederea și nevoile reale ale comunității.

Pentru că problema refugiaților e acum pe buzele tuturor, Magda’s Hotel, din Viena, este una dintre soluțiile win-win și pentru refugiați, și pentru comunitate. Este un hotel social, amenajat într-un azil de bătrâni ce urma să fie dărâmat, angajații sunt în cea mai mare parte refugiați, iar câștigurile sunt direcționate nu numai pentru integrarea lor, ci și pentru găzduirea în hotel a tinerilor (în general sub 15 ani) ce ajung în Austria fără părinți. În curând vă vom povesti mai multe despre Magda’s Hotel.

Mai poți vizita Vienna Biennale până pe 4 octombrie și îți recomandăm sincer să nu ratezi niciuna dintre cele 3 expoziții despre care ți-am povestit: Mapping Bucharest, Uneven Growth: Tactical Urbanisms for Expanding Megacities și 2051. Smart Life in the City. Plus o tură prin MAK Design Lab. 😉

Anul acesta am putut experimenta bienala la invitația OMV Petrom. De altfel OMV a fost unul dintre susținătorii-cheie ai Bienalei și, mai ales, ai expoziției Mapping Bucharest.

Fotografii: prin MAK