Despre Lucanik și soluțiile lor pentru o casă inteligentă sau un birou altfel ți-am povestit deja. Dar cine se află în spatele acestui nume? Este vorba de arhitectul Ion Răducanu, cu care am stat de vorbă relaxat, ca întotdeauna, la un prânz cu mâncare libaneză, despre viața de aici și de oriunde, despre atașamentul său față de sticlă și valențele sale arhitecturale și despre planuri de viitor. Ne-am despărțit și am luat-o în direcții diferite, dar cu agenda plină de însemnări noi, între care și o sedință foto pentru casa sa de la Peștera, care a câștigat în 2006 Marele Premiu al Anualei de Arhitectură.

Știu că ai trăit peste 30 de ani în Franța, la Paris. Cum e să fii arhitect acolo față de aici? Care ar fi avantajele și dezavantajele?
Nici chiar atât… Am plecat acolo acum 35 de ani dar de vreo 15 trăiesc aici-acolo-aici. Mai mult aici. Dar arhitect, mai mult acolo, adică doar acolo. E greu de comparat. Experiențele sunt foarte diferite și personale.

Ce te-a făcut să revii în țară?
Criza gravă din imobiliare de acolo, din anii ‘90, vremea gri și umiditatea pariziană, căderea regimului Ceaușescu, toamnele din București, provocarea de a face comerț și consultanță cu un produs nou și versatil: sticla.

Casa de la Peștera

Când ai început Lucanik și de unde această înclinație către spațiul vitrat și valențele lui arhitecturale?
Am căzut într-o cursă fericită și m-am atașat de sticlă, căci e un material fascinant. Am trăit începuturile locale ale utilizării sticlei moderne (float, depuneri, procesare, spider) alături de alții, veniți din alte lumi: tăietori de oglindă, ingineri, medici, militari sau foști securiști. Lucanik a apărut în anul 2000, când lucrurile au luat amploare, și ca să pot dezvolta activități comerciale cu sticlă.

Casa de la Peștera

Ce anume din portofoliul tău de arhitect te-a făcut să te simți cel mai împlinit?
La Paris, am lucrat cu un dezvoltator imobiliar care avea doar terenuri îngrozitor de complicate din punct de vedere administrativ. Fiecare proiect a fost rezultatul unei iscusite sinteze de găselnițe arhitecturale și diplomație florentină – levantină. Sunt mândru de mine și de ele și, recunosc, am și câștigat bani buni pentru asta… Sunt, de asemenea, mândru și de experiențele africane care mi-au demonstrat că mă pot face înțeles și în alte civilizații. Ei, desigur și casa mea de la Peștera… 🙂

Casa de la Peștera

Ai câștigat în 2006 Marele Premiu al Anualei de Arhitectură cu casa de la Peștera. Ce amintiri îți trezește acest moment? Care au fost atunci atuurile casei, pentru a deveni câștigătoare, și cum o percepi acum?
E singurul meu proiect în România. Concurența a fost fabuloasă în 2006, nume mari, proiecte foarte mari, frumoase. Casa nu s-a schimbat, parcă s-a înfipt mai bine în stânca muntelui și în accepțiunea sătenilor. Am un singur regret: că cei doi copii ai mei și nepoții nu profită de ea.

Dar în viața de zi cu zi? Ce te provoacă?
Modul în care am lucrat, întodeauna, acolo sau aici, a fost ca un joc… Nu vreau să-l câștig, dar îmi place să joc, să mă joc. Cel mai bine e ca toți să câștige la urmă. Lucrez sau joc într-o ambianță destinsă permanent, cu coechipieri, parteneri, clienți foarte diferiți.  Noțiunea de provocare nu-mi convenea…

Cum arată la tine cea mai bună zi?
Cu soare, cu oameni cu umor, nu răi sau complicați și, neapărat, cu muzică bună.

Să zicem că vreau să-mi fac o casă la munte. Și vreau să mă simt aproape de natură, în mijlocul ei. Să vină oile să-mi bată la geam. Ce panouri vitrate m-ai sfătui să aleg?
Ca cele din casa lui Ionică Peștereanul… 🙂 Dar, acum, lăsând gluma la o parte, fă-le cât se poate de mari ca să profiți la maximum de peisaj. Dar să fie bune, să păstreze căldura în casă, dar să și reziste la coarnele berbecului supărat pe oița care intrase la mine în casă… 🙂

Dar la mare sau în oraș? La bloc??
Tot mari le-aș face. Efectul de seră este redutabil. Trebuie stăvilit utilizând un vitraj cu control solar. Există azi geamuri transparente neutre (deci nu colorate sau reflexive) care reduc semnificativ radiația solară. Confortul crește, iar factura de electricitate consumată pentru aerul condiționat scade simțitor.

Hotel Novotel – București

Există ceva în București, cât de mic, care te face să te simți ca la Paris?
N-aș zice, dar nici nu caut. Am aranjat să primesc zilnic gazeta preferată, Liberation, și ascult on-line FIP și TSF Jazz 89.90.

Cum se vede Bucureștiul de la fereastra biroului tau?
De acolo răsare soarele. Este fereastra camerei unde m-am născut. A apărut doar clădirea Televiziunii.

Hotel Novotel – București

Dacă ai conduce un proiect de arhitectură urbană, ce zonă din București ai schimba și cum?
Aș încerca să împiedec intervenții în zona de lotizări dintre Vatra Luminoasă și Mihai Bravu, în apropierea stadionului, pe care le-am descoperit târziu.

Ansamblul North Gate – București

Daca ar fi să construiești o casă a amintirilor tale, ce ai ascunde sub podea?
Am să te decepționez, nu sunt genul… 🙂

Totuși… În casa ta de la Peștera am văzut multe firide în zidul din beron aparent. Ai pus acolo la păstrare vreun vis neîmplinit încă? 🙂
Văd că insisti… E un zid diferit de cel de la Ierusalim… Eu nu am pus nimic, dar îmi dai de gândit. Am să văd dacă nu găsesc ceva răvașe de la alții, sau altele.

Clădirea Bog’ART – București

Care sunt ultimele noutăți cu care se laudă arh. Ion Răducanu și Lucanik?
Lucanik și-a făcut un renume în a propune doar produse speciale sau foarte speciale. High tech. Și avem tot timpul noutăți. Acum, de pildă, senzaționalele tratamente VINDICO pentru protecția sticlei (auto-curățare), un geam cu încălzire (E-GLAS) pentru funcții anti condens sau topirea zăpezii, un vitraj care-și schimbă culoarea (LEDinGLASS). Și nu sunt singurele…

Eurotower – București

Pentru consultanță și oferte de preț pentru soluții de arhitectură și amenajare cu sticlă, contactează echipa Lucanik la office@lucanik.ro / tel.: +4021 316 74 17.
Lucanik – Architectural Glass Systems este unic distribuitor în România al mărcilor: Quantum Glass, Sadev, SAB, Vetrotech și Vindico.