Chiar dacă poate nu îi cunoașteți pe Carla Duschka și Ciprian Isac, cu siguranță ați auzit de Atelierul de Grafică sau măcar de unul dintre albumele create de ei. Grafica fără computer și Reclame fără capitalism sunt cărți pe care le-ați văzut cel puțin într-o expoziție sau de care ați auzit cel puțin o dată… măcar în online. 🙂

A fost sau n-a fost Graphic Design și înainte de ’89? Aceasta a fost întrebarea de la care au pornit ei.

Pentru că recuperările marca Atelierul de Grafică merită cercetate cu mai mare atenție și pentru că este al doilea an în care vorbim de cursul de Graphic Design Creative Learning, susținut de designerul Alexe Popescu, ne-am propus să dezvoltăm mai mult povestea în jurul descoperirilor arhivate și readuse sintetizat la lumină de Carla și Ciprian.

Designist: Albumul vostru, Grafica fără computer, ne-a rămas în minte şi am tot făcut referire la titlu vorbind despre cursul nostru de Graphic Design, susţinut de Alexe Popescu, care îi iniţiază pe cursanţi în Graphic Design… fără computer. Cât de importantă e pentru voi, ca profesionişti, grafica fără computer? O recomandaţi? De ce?

Carla Duschka: Trebuie să explicăm că vorbim de o serie de trei cărți intitulată Grafică fără computer. Primul volum cuprinde materiale tipărite, al doilea este dedicat literelor, iar al treilea conține Mărci, sigle, logograme. Noi nu le-am gândit ca pe niște albume, deși cuprind mai ales imagini. Ne-am dorit să fie mai degrabă un instrument de lucru; cărțile prezintă o selecție care încearcă să acopere subiectul din mai multe puncte de vedere, dincolo de rezolvările grafice care ne-au interesat în primul rând.

Computerul este o ustensilă. Însă una foarte complexă care poate să-ți ofere mult mai multe decât ai nevoie. Spațiul concret, limitat al unei foi de hârtie manipulat cu câteva instrumente poate fi un bun ajutor în găsirea unei soluții optime spre deosebire de suprafața virtuală nelimitată… Noi, formați în primă fază într-adevăr aproape fără computer, ba chiar cu studii de observație, de desen, poate tindem să fim prea subiectivi. Mai depinde și de finalitatea lucrării, tot ce urmează a fi tipărit este mai ușor de gândit ori de gestionat pornind de la schița pe hârtie, sau măcar trecând prin niște probe pe hârtie. În timp, experiența asigură firescul expresiei.

Revenind la seria noastră de cărți, mărturisim că ne-a intrigat superioritatea multor lucrări din perioada comunistă – realizate manual (și nu neapărat de către profesioniști) cu mijloace adesea rudimentare, față de lucrări de după ’90 tributare efectelor generate facil, de către aproape oricine, cu ajutorul programelor grafice electronice.

Grafica fără computer, volumul 2, dedicat literelor

Ce v-a determinat să arhivati aproape tot ce ţine de Graphic Design-ul şi creaţiile vizuale de dinainte de ’89? Cât a durat acest proces şi ce mai pregătiţi?

Am început în 2008, când lucram la un album ce dorea arhivarea fotografică a unei mari platforme industriale, devenite ruină. Acolo am descoperit materiale vechi de „comunicare vizuală” care ni s-au părut, în stilul lor simplu și direct, puternice și chiar bine făcute. Cum spuneam, puse față în față cu lucrările grafice ale anilor ’90 și 2000, făcute fără noimă de oricine și oricum, acelea aveau multe plusuri.

Tot descoperind, am ajuns la materialele de propagandă și ne-am extins, ne-am uitat la ce a supraviețuit din signaletica, litera de stradă (în volumul II), apoi Ciprian a observat cât de interesantă e toată producția de logo-uri a vremii – așa s-a născut ultimul volum din seria Grafică fără computer – Mărci sigle, logograme. Pe urmă ne-am dat seama că și imagini din publicitatea vremii merită puse laolaltă într-o carte, ceea ce am și făcut în Reclame fără capitalism. Grafică publicitară românească, carte apărută la finalul lui 2015.

Am încercat să privim lucrurile în primul rând din punct de vedere grafic, detașați de conținutul ideologic, ceea ce nu ne-a împiedicat să ne și amuzăm în preajma lor sau să le descifrăm printr-o cheie ținând de candoarea cu care fuseseră întocmite.

Materiale s-au strâns foarte multe, nu putem spune că am parcurs aproape tot – vorbim totuși de lucruri considerate adesea derizorii și care au fost aruncate masiv și care în continuare dispar. Dar am reușit să adunăm suficient de mult încât să avem o privire de ansamblu.

Demersul editorial pe această temă îl considerăm încheiat. Însă ne-a interesat să arhivăm imaginile, obiectele și independent de cărți, de aceea a apărut site-ul Graphicfront; colecția de pe site am și denumit-o arhivă. Această arhivă online e work in progress, multe piese așteaptă încă să fie adăugate acolo, dar este o muncă ce ia foarte mult timp. Ne bucurăm că încep să contribuie și alți oameni cu materiale din diferite zone ale țării și suntem în continuare deschiși la astfel de interacțiuni.

Ne mai interesează și ilustrația de carte a aceleiași perioade – pe site există deja un buton dedicat, dar ne gândim la un proiect mai amplu.

Reclame fără capitalism

În design şi în orice domeniu ce implică creaţia, se vorbeşte de cât de benefică e recuperarea, aprofundarea începuturilor, care lasă apoi loc reinterpretărilor, acumulărilor. Albumele voastre se înscriu în această tendinţă a recuperării necesare, pentru a avea acces și a cerceta liniile de bază ale unui context?

Da. Fără să pretindem că oferim cea mai exactă și obiectivă privire de ansamblu, am vrut să scoatem la lumină acest trecut pentru a fi cunoscut și asumat așa cum a fost el. Ideea că la noi nu s-a întâmplat nimic în materie de design grafic și că totul trebuia adus, importat de „afară” era o prejudecată des întâlnită după ’90. Sigur că nu s-a întâmplat suficient de mult pentru a se crea o identitate, o tradiție și, de ce nu, a se ajunge la o conștientizare a acestei meserii. Dar pe alocuri, în zona afișului de exemplu, am avut lucrări notabile.

Grafica fără computer, volumul 3, dedicat mărcilor, siglelor, logogramelor

Povestiţi-ne mai multe despre editura Atelierul de Grafică. Am văzut că aţi publicat şi un album ce recuperează elemente de arhitectură, cum este “Porţi din Braşov”?

Nouă ne place foarte mult să facem cărți, book design mai pe românește. 🙂 Și a venit la un moment dat dorința de a realiza și publica propriile proiecte. Așa că editura a apărut cumva firesc, prin 2008. Ulterior s-a dovedit a fi cadrul bun și necesar pentru accesarea finanțărilor. Trebuie să spunem că toate proiectele noastre editoriale au fost validate de Administrația Fondului Cultural Național.

Pe de altă parte, abordarea acestor proiecte proprii a adus în discuție, pe lângă componenta de design a lucrării, cu care eram oarecum deprinși, și pe acelea ținând de documentare și concept editorial, de ale căror dimensiuni nu-ți dai seama de pe poziția de graphic designer.

Porți din Brașov este un album de fotografie care s-a îndreptat tot către anumite detalii, mai puțin vizibile să spunem, dar din zona arhitecturii: porți, uși cu tot cu ancadramente, clanțe, feronerie etc. „Patrimoniul discret” l-am numit noi, la care din păcate se renunță ușor, care e pe cale de îmbâcsire și/sau de dispariție… De fapt sunt micile detalii, finisări, finețuri, care ar da și ele savoare și prețiozitate, identitate unui spațiu urban. Ca să nu mai spunem că sunt lucruri vechi, solide, lucrate cu profesionalism, care ar trebui îngrijite, unele fiind chiar și în acoperirea legală obiecte de patrimoniu.

Din păcate, pare că suntem fruntași (și extrem de creativi!) la finisări urâte, meschine, expediate sau ineficiente – și ne putem uita în jur la toate țevile de gaz cu cutiile lor galbene, la orice bucată de asfalt turnat și cum se îmbină ea cu o bordură sau cu peretele unei case, la cele mai incredibile colaje de gresii și faianțe, la deja celebrele termopane, la modalitatea numerotării stradale sau a imobilelor etc. Pare că nicio instituție, fie de gaz, curent electric, canalizare nu are un elementar cadru estetic în care să se poată desfășura. Toți taie, montează, orice și oriunde înarmați doar cu considerente tehnice. Discuția poate fi lungă, foarte lungă. Cert e că docamdată tot ce putem noi face este să arhivăm aceste imagini de patrimoniu.

Porți din Brașov e o lucrare singulară și vom vedea dacă va deveni într-adevăr o serie, așa după cum intenționam inițial.

Cum a apărut proiectul GraphicFront.ro? Este el o arhivă vizuală, dar şi o platforma deschisă pentru graphic designeri şi cei interesaţi de acest domeniu? În ce direcții vreți să dezvoltați GraphicFront?

Graphicfront.ro a apărut odată cu prima carte a seriei Grafică fără computer, ca o completare firească a spațiului restrâns din volumul tipărit. Inițial partea de arhivă a avut cea mai mare pondere.

Site-ul a crescut, atât arhiva (sunt acum peste 7.000 de imagini arhivate), cât și partea de știre, denumită de noi „media”. Aceasta este într-adevăr o platformă deschisă unde ne-am propus să postăm lucruri relevante din zona culturală, nu doar strict de design.

Site-ul a devenit un proiect foarte mare care presupune un mare volum de lucru. Cu excepția unui moment singular, în anul 2012, când am beneficiat de o finanțare (tot din partea AFCN), această platformă este întreținută de către noi, Atelierul de grafică, și de o mână de prieteni ai atelierului. E un proiect care continuă din plăcere, din convingere, dar care cere multe resurse atât în ce privește conținutul, cât și întreținerea tehnică. Probabil că vom face noi update-uri doar în momentul în care vom obține o nouă finanțare. Sperăm că le-am răspuns aici și celor care ne întreabă, de pildă, pe când facem un nou design.

Cum creşte (profesional) un Graphic Designer? Ce îl ajută cel mai mult să se dezvolte: studiul, relaţia cu clientul, participarea la concursuri, expunerea etc.?

Pentru noi studiul, și nu doar cel individual, ci și școala au fost importante. Există o anumită atenție și disciplină pe care le considerăm necesare, oricât ar fi de liber și nonconformist procesul de creație. Dar maturizarea vine odată cu munca reală, cu fiecare experiență, cu fiecare client. Da, expunerea și concursurile sunt importante și ne bucurăm că (re)încep să existe și la noi. Iar documentarea permanentă, contactul cu ce se întâmplă în timp real este și el important – și pentru asta sunt folositoare expozițiile cum e Romanian Design Week, de plidă.

Ce lipsește însă este o breaslă care să dea mai multă coerență, vizibilitate și anumite standarde acestei meserii.

Reclame fără capitalism

Ce v-ar plăcea să vedeţi mai des în Graphic Design-ul de la noi? Ce direcţie/direcţii vi se par insuficient exploatate sau reprezentate?

Dacă în materie de cărți, reviste putem să respirăm mai ușurați, tot ce se întâmplă pe stradă este dezastruos. Deci ce ține de signaletică, afișare, direcționare în spațiile publice este înfiorător sau nu există deloc. Aici ar trebui lucrat masiv ca să avem un mediu mai curat, plăcut, funcțional. Și putem înșira aici plăcuțele cu denumirile străzilor, semnalarea stațiilor RATB, a celor de metrou, direcționările de la metrou (unde parcă începe să mai miște câte ceva) sau, mai recente, literele de pe noul Teatru Național cărora le-am și dedicat un scurt articol.

Apoi, aproape tot ce înseamnă instituție publică nu-și pune deloc problema felului cum se prezintă (logo, hârtii, formulare, prezență online etc.).

Și mai avem un mare of cu afișele, inclusiv cu modul lor expunere. Din păcate, excepțiile sunt extrem de puține.

Îi vom urmări în continuare pe Carla și Ciprian, cu același entuziasm al descoperirilor. Iar pentru alte discuții aplicate, la zi despre Graphic Design, te așteptăm la cursul care începe sâmbăta viitoare, pe 28 mai. Iată cum va arăta experiența ta.

Mai sunt câteva locuri disponibile. Te înscrii la contact@creativelearning.ro. Toate detaliile despre programă, înscriere, costuri, aici.

Imagini: prin Atelierul de Grafică și Creative Learning