La 2.160 de metri altitudine, privind semeț către vârful Negoiu și lacul glaciar din inima munților Făgăraș, jucându-se ocazional de-a v-ați ascunselea cu prietenul soare, stă noul refugiu Călțun. Când am văzut prima fotografie, aproape am fi băgat mâna-n foc că e vorba  de un refugiu din Alpi, a cărui arhitectură ușor futuristă se suprapune natural contextului. Dar nu, e atât de aproape de noi și schimbă atât de radical imaginea refugiilor (cu prea puține legături cu arhitectura și mai ales cea sustenabilă) din munții patriei, încât chiar nu mai avem nicio scuză să încercăm un traseu… vara, căci în restul anotimpurilor nu suntem chiar atât de montaniarzi. 😉

“Un axis mundi, așa te face să te simți acest loc atunci când ajungi acolo,” povestește Marius Miclăuș, arhitectul care a proiectat refugiul și un adevărat iubitor al munților.

Refugiul de 37,5 de metri pătrați a fost gata în toamna anului 2014, grație unei echipe de șapte profesioniști și 48 de voluntari implicați, împătimiți ai muntelui, printre care și arhitectul Marius Miclăuș, de la Archaeus Foundation. Refugiul înseamnă și cel mai înalt amplasată structură (la 2.160 metri) consturită din CLT – cross laminated timber (material sustenabil) – tăiat la CNC, din centrul si estul Europei. Ne-a uimit și modul în care a fost ridicată în condiții vitrege, cu ajutorul unui elicopter, a opt tone de cherosen și al celor mai buni piloți ai Ministerului de Interne.

Refugiul cel nou înlocuiește vechiul adăpost realizat acum 40 de ani, în apropierea lacului Călțun. 

Pentru că Marius a fost sufletul acestui proiect, l-am luat la întrebări tehnice și, pe alocuri, un pic mai personale, cât să îți dezvăluim povestea pe larg refugiului din admirația căruia am pleca la vară spre Făgăraș.

Ce te-a făcut să te implici în acest proiect?

În primul rând dragostea pentru munte și, în special, pentru acest LOC special. Apoi, ideea de a lucra cu voluntari, știind că oamenii de munte sunt uniți și… puțin altfel. Nu în ultimul rând, a fost o provocare să lucrez cu „arhitectura care zboară” înainte de a se așeza la sol. 🙂

Transportul cu elicopterul a fost definitoriu în construcția refugiului.

23% din buget a fost alocat transportului.

Care sunt factorii interni și externi de care ai ținut cont în realizarea refugiului Călțun?

A fost gândit ca un obiect/container care trebuia să includă 19 locuri de dormit pentru turiști și trei locuri pentru salvamont, într-o cameră care este echipată pentru primul ajutor în caz de accidente, știindu-se că zona este una dintre cele mai periculoase din munții României.

Una dintre condițiile determinante a fost cea legată de faptul că structura trebuia urcată la 2.000 de metri altitudine cu elicopterul, ceea ce a impus limitări. Cu alte cuvinte, trebuia să fie cât mai ușoară, să aibă finisaje minime de asamblat sus, să reziste la încărcări mari de zăpadă și la vânt puternic, de până la 160 de kilometri/oră.

Structura din CLT (cross laminated timber), care are proprietatea de a fi foarte rezistentă. 

Cum a fost gândită amenajarea pe zone în interiorul refugiului? 

Sunt trei zone importante: spațiul de gătit, spațiul de dormit și mâncat și camera salvamontului, complet detașată de interiorul comun. Totul este gândit la centimetru pentru a fi cât mai funcțional, mic și ușor. Conceptul este bazat pe ideea de “far în munți”.

Au fost prevăzute locuri pentru saci de dormit, cuie de agățat hamace, o masă încăpătoare, precum și o zonă de preparat mâncarea.

Am observat că principalul material folosit a fost lemnul, de unde provine și cum a fost prelucrat?

Având în vedere cerințele vitrege enumerate mai sus, am ales să realizăm structura din lemn CLT (cross laminated timber), care are proprietatea de a fi foarte rezistent datorită lipirii lemnului cu fibră la 90 de grade. Lemnul rămâne aparent la interior, ceea ce asigură finisajul și, nu în ultimul rând, este bun în transferul termic.

Cum te-ai gândit la un iluminator atât de îngust pe acoperiș și cum a fost realizat aceasta?

Este un luminator cu dublu rol, dă lumina înspre exterior pe timp de noapte (asemenea unui far) și lasă lumina să intre deasupra mesei pe timpul zilei. Nu este atât de îngust, are dimensiunile de 1 x 0,9 metri, suficient cât să inducă un spectacol pe tot parcursul zilei.

Șanțurile aparente sunt falțurile prin intermediul cărora se prind foile de tablă între ele pe structură, în așa fel încât nu a fost nevoie de prinderi prin găurire, ne-a explicat Marius.

Să ne întoarcem la exteriorul refugiului, ce materiale au fost folosite în finisajul extern al construcției?

Exteriorul este îmbrăcat în tablă de aluminiu îmbăiată într-o vopsea cu aspect de cupru, a cărei textură este foarte aproape de lichenii de pe pietrele din jur.

“Panoul fotovoltaic montat la baza turnului, ce lasă lumina să intre și pe turiști să vadă stelele, dă independență energetică structurii și, în același timp, întărește ideea de a(l)titudine,” ne spune arhitectul.

De la ce distanță este vizibilă lumina refugiului, noaptea?

Nu am măsurat exact. Am folosit un led roșu de doar un watt, dar care poate deveni un reper pe vreme rea deoarece se vede de pe creastă, din traseul principal.

Cât a durat și care a fost bugetul costrucției?

În conceptul proiectului au mai fost implicați doi ingineri și cinci arhitecți, timp de aproximativ șase săptămâni; apoi am demarat execuția din CLT tăiat la CNC, care s-a finalizat cu un lego montat în câteva ore, pe creastă. Logistica pentru transport și montaj a durat în jur de 12 zile, iar valoarea totală a construcției s-a ridicat la aproximativ 28.000 de euro.

Am mai pus un pin pe harta Designist a României, primul în vârf de munte de până acum. 🙂

Și filmul proiectului. Take A(L)titude:

Concept și arhitectură – Archaeus ltd. / arh. Marius Miclăuș
Colaboratori: arh. Ovidiu Bălan, arh. Paula Ivan, studenți – Maria Andrecencu, Raluca Nicoleta Ciobanu și Raul Andronache
Structură metal: Path’s Rout / ing. Cornel Farcaș
Structură CLT: Inginerie Creativă / ing. Marius Șoflete
Pilot / Ministerul Aviației : Comandant Nicolae Chiriță și echipajul
Fotografii: Ovidiu Micsa, Dan Purice, Alexandru Buftea, Marius Miclăuș
Video: Olimpiu Vuia