Vizităm Pavilionul României din acest an la Bienala de la Veneția
La începutul primăverii, vă prezentam pe scurt proiectul Pavilionului României pentru Bienala de la Veneția – Site Under Construction, semnat de echipa de arhitecți Mihai Sima, Andreea Iancu, Raluca Sabău, Stejara Timiș, Anca Trestian. Cum deschiderea Bienalei s-a întâmplat deja pe 7 iunie, revenim cu proiectul expus, pe care, până pe 23 noiembrie îl poți vizita la Veneția, mai ales dacă vacanța te poartă într-acolo. Mihai Sima (în centru), care este și curatorul expoziției, alături de Andreea Iancu, Raluca Sabău, Stejara Timiș, Anca Trestian Pavilionul României aduce în centrul discuției arhitectura industrială ca generator al modernității: propune crearea unui traseu inițiatic pornind de la industrializarea interbelică și socialistă ajungând la vidurile urbane post-industriale. Gloria și vidul, trecutul și prezentul sunt puse în oglindă și propuse contemplării, conștientizării și reaproprierii. Odată cu dezafectarea industriei, resturile rămase au devenit ruine moderne urbane, eliberate de conținut, lipsite de utilitate, care au lăsat în urma lor un peisaj periferic tulburător și dezolant. Acestea sunt non-locuri care au devenit ruine moderne în propria noastră modernitate. Orice curent artistic este într-o relaţie directă cu contextul politic şi economic în care se dezvoltă. O scurtă privire în istoria României schiţează un portret bine conturat prin trecerile brutale cauzate de contexte politice opuse ideologic. Trecerile de la interbelic la comunism şi apoi la capitalismul post-comunist se reflectă în percepţia noastră despre modernism. Cea mai intensă dezvoltare urbană, dar şi cea mai necontrolată s-a produs în perioada comunistă – a durat aproape jumătate de secol și a marcat definitiv modernitatea României că ţară. Spaţiul urban a suferit destructurări succesive provocate de inserţiile industriale masive, cu consecinţe directe la nivel urban-demografic. Industrialul a schimbat centricitatea oraşelor, le-a redirecţionat şi le-a schimbat imaginea de ansamblu, proporţia şi mai ales silueta urbană atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Întregul spațiu al pavilionului reflectă mega-spațiul orașului contemporan, acesta fiind un black box imperceptibil, fără contur. În trama orașului sunt conținute trei insule urbane, animate prin proiecții video secvențial-cinematografice din trecutul industrial. Aceste insule, care amintesc de zonele tarkovskiene, condensează în interiorul lor un univers atipic. În interiorul insulelor, pătrundem într-un alt tip de spațiu, în vidul prezentului post-industrial. Prezentul este personificat printr-un turn al luminii, o imagine analogic-industrială cu trimitere la silueta turnurilor de răcire, elansate spre infinit. Turnul: de la furnalul fabricii la spațiu de visare și speranța unui viitor luminos Turnul are baza de oglindă, iar lumina de sus îl scaldă în lumină. Structura a fost realizată cu Rigi[prfil și Vertebra, iar interiorul cu Rigiprofil și Riflex. Turnurile sunt spații ale visării, ale experienței personale, pure, fără condiționări sau stimuli exteriori. Este un spatiul al speranței si eliberării de prezent pentru un viitor definit sub egida altor principii. Cupola expozițieiSaint-Gobain Rigips au fost sponsorii principali ai Pavilionul României. Fotografii: Site Under Construction |