Un subiect ca restaurarea va naşte întotdeauna controverse: că nu sunt fonduri, că e anevoios, ce clădiri au sau nu prioritate, cine hotărăşte, cine restaurează. Ne-am trezit şi noi vânând veşti bune şi bucurându-ne când le aflam cel mai des din paginile Igloo, pentru că ne dădeau optimismul suficient: şi totuşi ceva se întâmplă. Şi gândindu-ne cum chiar acum suntem în mijlocul unei dispute naţionale cu privire la anumite zone, ale căror alternative pendulează între turism sustenabil şi exploatare, un astfel de album apasă pe pause şi îţi vorbeşte despre soluţii posibile.

Casa Verde, din Copşa Mare, un sat foarte aproape de Biertan, restaurată de familia italiană Bassetti.

În bucătăria Casei Verzi

Casa Verde, camera de oaspeţi.

Nu am văzut albumul, nici nu am fi avut cum: abia zilele acestea iese din tipar. Dar am primit pe mail câteva din poveştile lui şi ne-au impresionat. În sfârşit nu mai e vorba doar de obstacole, ci de satisfacţia lucrului dus până la capăt, de reconstrucţia şi reînvierea unui loc.

Cele mai multe proiecte sunt din zona Transilvaniei şi nici nu e de mirare: tradiţiile mai multor familii nobiliare se leagă de aceste locuri; Fundaţia Mihai Eminescu, aflată sub înaltul patronaj al Prinţului Charles, şi-a început activitatea în zonă de câţiva ani buni; Prinţul Charles însuşi e unul din vizitatotii şi promotorii turismului în această zonă.

Casă tradiţională din Micloşoara, restaurată de urmaşii familiei Kálnoky, Tibor  Kálnoky şi soţia lui, revenit în ţară în 1987. Au început restaurarea în 1997 şi de atunci veniturile din turism sunt investite în restaurarea altor case degradate din zonă (Valea Crişului). Ei sunt cei care au atras atenţia Prinţului Charles şi aşa au început vizitele sale în zonă.

Salonul casei din Micloşoara

Camera de oaspeţi 

Dar pe lângă legături de familie şi oportunitatea unui altfel de turism, responsabil, am descoperit oameni pentru care restaurarea este o datorie morală, care au ajuns poate întâmplător în zonă şi au rămas acolo, salvând case vechi şi educând o întreagă comunitate – cum este exemplul familiei italienilor Bassetti, din Copşa Mare.

Şi toate aceste proiecte, 15 la număr, sunt la noi, cele mai multe fiind case de oaspeţi şi de vacanţă. Prin urmare îndemnul de a le descoperi individual şi de a contribui personal la susţinerea turismului repsonsabil în România e de la sine înţeles.

Interior restaurat al unui vechi conac din Zăbala, între Covasna şi Târgu Secuiesc, ce a aparţinut familiei de nobili Mikes. Moştenitorii au reveni în ţară şi au demarat lucrările.

Camera de oaspeţi a conacului din Zăbala.

Veţi găsi în sumar următoarele poveşti de restaurare cu final fericit:  Turnul Croitorilor din Cluj-Napoca, Bastionul Postavarilor din Braşov, Bastionul Theresia din Timişoara, Sediul Bisericii Evanghelice din Braşov, Muzeul Civilizaţiei Urbane din Braşov, Conacul Apafi din Mălnâcrav (despre care v-am vorbit şi noi), Conacul Bellu din Urlaţi, Casa de vacanţă din Zăbala, Castelul Haller din Ogra, Restaurantul Via din Cluj-Napoca, Vila Dobrusa, Reşedinţa regală din Valea Zălanului, Casa Max din Sibiu şi, nu în ultimul rând, case tradiţionale din Copşa Mare şi din Micloşoara.

Casele din Zălan, reşedinţa preferată a Prinţului Charles (pe Valea Zălanului, în pădurile Covasnei)

Salonul casei din Zălan 

Albumul costă 25 de lei, însă până pe 9 martie îl puteţi precomanda cu 20 de lei (livrare gratuită). Intraţi astfel şi în concursul ce are ca premii: un week-end gratuit pentru 2 persoane la pensiunea Casa Colinelor din Urlaţi; şi o vizită gratuită la Conacul Bellu, unul dintre monumentele restaurate şi prezentate în album. (detalii aici).

Foto: Şerban Bonciocat