Dacian Groza este fotograf, iar multe dintre proiectele sale prind contur în timpul călătoriilor, contextul ideal pentru a găsi tipul de subiecte pe care el îl caută. Ce caută Dacian? Locuri aparent banale, pe care le reinvestește cu o valoare scenografică. Cu siguranță formația sa de arhitect este un atu atunci când surprinde personaje într-un anumit spațiu, lumina sau pur și simplu când compune cadrul.

Prietenia noastră cu Dacian s-a legat de când am prezentat câteva dintre locurile fine din Cluj, pe care el le surprinde constant. Este, îi spunem noi în redacție, fotograful nostru preferat din Cluj. 🙂  Între timp, a călătorit în Tokyo, iar din expediția lui a rezultat un album foto, pe care abia așteptam să-l împărtășim cu voi, nu de alta dar i-am dat like de la prima fotografie postată.

Tocmai am aflat că în urma călătoriei tale în Tokyo a rezultat un album fotografic? Este prima ta publicație? Ai avut în minte gândul acesta de când ai plecat sau altfel spus, este începutul unei serii de albume?

Este un album personal, pentru consumul propriu, ca să zic așa. L-am făcut cu un singur cumpărător în gând, eu. Ca experiment, am decis să îl fac public pentru a putea fi comandat de oricine. Nu am plecat în Tokyo cu gândul de a face un album. Dar pentru că orașul m-a impresionat în feluri neașteptate am vrut să am experiența de acolo în casă, în formă fizică. Probabil că voi mai face albume publice, nu vreau să fie ultimul. Însă nu e o carte propriu-zisă, cu tiraj, ISBN și distribuție. Este în categoria “print on demand”. Deci, în sensul formal, încă nu am publicat prima mea carte. Să zicem că e cartea 0. Primul experiment.

Noi am fost foarte curioși în legătură cu albumul tău. L-am căutat și am văzut că se poate cumpăra de pe blurb.com. Se poate găsi și în librăriile din România? Cum îl putem comanda și care este prețul lui?

Este disponibil doar pe Blurb deoarece am folosit serviciile lor de tipărire la cerere. Am făcut două variante, una cu copertă tare și hârtie premium, și una cu copertă moale, mai puțin costisitoare. Prețurile sunt 100$ și respectiv 50$. Formatul este de 20x25cm, 90 de pagini. Prețul este impus de Blurb, datorită tirajului mic. Nu scot din calcul posibilitatea ca în viitor să produc un album de fotografii în tiraj mare, care să fie disponibil în librării. Dar pentru moment, acest album este unul mai intim, pentru o audiență mai restrânsă.

Linkul către magazinul meu Blurb poate fi găsit pe profilul meu de Instagram – @daciangroza

Cum vezi tu relația oamenilor cu spațiul urban în care trăiesc. Cine pe cine inflențează și cum se completează personalitatea unui popor cu opțiunile arhitecturale ale unui oraș?

Cred că fiecare populație își construiește orașul după cum poate și are nevoie. În Tokyo, explozia tehnologică imensă se remarcă și în mediul construit. Dar și tradiționalismul extrem este vizibil la orice pas. E un amestec greu de înțeles de către noi, europenii. Dar foarte interesant. Foarte mult din cultura lor rămâne greu de înțeles, dar foarte interesant pentru noi și sper ca asta să nu se schimbe odată cu globalizarea.

Ni se pare că fotografiile tale sunt aproape atemporale. Au o liniște și un calm pe care cu greu reușești să le surprinzi în marile metropole. Care este efectul pe care ai încercat să îl obții din partea privitorilor?

Senzația de calm este intenționată. Este pur și simplu modul meu natural de a fotografia. Este ceea ce mă interesează.

Ce ne poți povesti despre aceste spații îndepărtate? Ce te-a impresionat?

Tokyo m-a surprins cu senzația de comunitate mică, unită, chiar dacă este unul din cele mai mari orașe ale lumii. Ce m-a uimit e atmosfera generală și politețea, ce la noi se întâlnește numai la sat. În spatele zgârie-norilor și arterelor luminate de reclame se află mii de străduțe întortocheate pe care trec 1-2 oameni odată și te salută chiar dacă nu te cunosc. E o atmosferă aproape solemnă.

Fotografiile tale nu sunt făcute din perspectiva simplului turist. Ce fel de turist ești tu în aceste expediții fotografice? Cum te raportezi față de subiectele tale, încerci să încarci fotografiile cu propriile tale emoții sau vrei ca prezența ta să fie cât mai puțin sesizabilă?

Este o vorbă, că fotografia reprezintă mai mult persoana din spatele aparatului decât ce se vede în imagine. Sunt și eu un turist ca oricare altul, dar cu interesele mele unice. Deci cine se uită la albumul meu vede interesele mele. De obicei sunt discret pentru a nu deranja și influența ceea ce văd. Cred că se transmite umorul, aprobarea sau dezaprobarea mea în multe din imagini.  

Știm că formarea ta include și studii de arhitectură. Cum ți-a influențat acest lucru „ochiul fotografic”? Cât de mult este intuiție în compunerea unui cadru?

Interesul pentru arhitectură te face, de fapt, să fii interesat de orice obiect creat de om sau de natură și de modul în care funcționează acesta. Cel puțin pe mine mă face curios să învăț și să înțeleg. Asta mă face să bat încontinuu orașele pe jos sau cu bicicleta. Pentru compoziții aș zice că e 50% intuiție și 50% experiență.

Cum îți alegi „atracțiile” turistico-fotografice? Există o etapă de documentare înainte să pleci în călătorii? Știi în ce locuri vei merge sau te lași purtat de labirintul străzilor?

Am multe destinații de vis și, când pot, merg în una dintre ele, în care e mai convenabil la momentul respectiv. Întotdeauna am o listă de obiective pe care trebuie să le vizitez: 1 sau 2 pe zi.  Mă documentez destul de mult. În rest, hoinăreală la întâmplare.

Prada store, în Tokyo – pe strada Omotesando, the place to be pentru magazinele spectaculoase ale brandurilor internaționale celebre, semnate de arhitecți contemporani.

Care este metoda ta pentru a prinde cadrul perfect? O metoda celebră, a unui fotograf la fel de celebru, Cartier-Bresson, este așteptarea momentului decisiv până când subiectul apare clar. Tu cât timp îți iei pentru a surprinde subiectul?

Pentru obiectivele de arhitectură îmi aleg momentul zilei în care vreau să le vizitez. Din experiență, știu când lumina va fi bună pentru ce vreau eu să fac. În rest, e un exercițiu bun să îți impui să fotografiezi în orice condiții. Să te eliberezi de rigori și constrângeri personale și să experimentezi. Cele mai bune imagini ies în astfel de condiții. Am tot timpul în gând și momentul decisiv al lui Cartier-Bresson. Câteodată iese, câteodată nu.

În final, vrem să știm de ce te-ai reîntoarce în Tokyo? ☺

Mă voi întoarce cu siguranță. Sunt încă atâtea de explorat. În plus, mă atrage și restul Japoniei, unde atmosfera e diferită de cea din Tokyo.

Poți vedea mai multe imagini din Tokyo aici. Iar de comandat îl comanzi pe de blurb.com

Această fotografie, prima pe care noi am văzut-o postată de Dacian din Tokyo, nu a fost cuprinsă în album. Dacian i-a aplicat hastag-ul #‎iphoneography‬ și, cu voia lui, o introducem în articol. Noi nu am am uitat-o ușor, pentru că așa arată toalete publice în Japonia… Apropo de peisajul urban.