Ne lăsăm inspirați de eventualele kilograme în plus acumulate peste iarnă (?!) și îți propunem o simplificare de dragul exemplului: hai să ne imaginăm că un proiect de amenajare ar fi echivalentul unei etape de tonifiere. Încet-încet (și cu eforturi!) detaliile care s-au deteriorat sunt îmbunătățite, adaugi și elimini exact acolo unde trebuie și totul devine mai estetic și funcțional. Ideal ar fi să urmeze o ședință foto, nu? Nici nu știi când o să arăți mai bine. Chiar dacă mai că nu te recunoști, sigur arăți formidabil, aproape cinematografic. Totuși, ședința foto întârzie. Și întârzie. Și întârzie. Vreo 4 ani. Iar imaginea ta, treptat, nu mai e la fel de atent compusă. Ești tot tu și acum, dar o formă ceva mai obosită, mai dezorganizată a ta. Mai ești dispus să fii fotografiat? 🙂

Păstrând proporțiile, prin asta a trecut casa interbelică de pe bulevardul Banu Manta din București, restaurată acum 4 ani de arh. Alexandru Călin de la Spacecasuals: după un proces de consolidare și recondiționare, casa cu două etaje a ieșit din traseul clasic al proiectelor cu care te-am obișnuit pe Designist.ro, a sărit peste poze și a intrat direct în circuitul cotidian al familiei de proprietari.

Ședința foto a venit abia în ultimele luni ale anului trecut, când arhitectul s-a ocupat de o nouă latură a proiectului – rearanjarea curții și a terasei din spatele casei. Iar cu ocazia asta a descoperit că spațiul e încă perfect pregătit pentru o ședință foto: fiecare dintre imaginile din acest articol fac parte din acest photo shooting nou, iar noi ne bucurăm să vedem o casă care și-a păstrat frumusețea fără cosmetizări suplimentare, în ciuda uzurii firești.

Citește și: Lângă parc, într-un apartament în care “compact” e cuvântul de ordine.

“Pentru noi este unul dintre cele mai frumoase și mai dragi proiecte la care am lucrat. Casa și-a urmat viața firească și am fost bucuroși să facem această ședință foto la ceva timp după ce lucrările s-au terminat. Bucuria a fost cu atât mai mare când am văzut-o din nou plină de viață, de amintiri recente, dar neschimbată, în același timp: gândurile și soluțiile noastre inițiale s-au păstrat perfect”, ne-a povestit Alex Călin. 

Hai să dăm un pic ceasul amenajării și recondiționării în urmă și să pornim povestea de la început. În 2014-2015, proprietarii locuiau deja la etajul I al casei, erau prieteni cu echipa Spacecasuals, iar întâlnirile lor ajungeau frecvent în același punct: discuții despre posibilitățile de extindere, despre o renovare generală a casei, despre reîntregirea spațiului divizat între mai mulți locatari. Derulăm câteva luni mai târziu, când dorințele proprietarilor au luat formă, iar casa din Banu Manta a fost cuprinsă de șantier, într-o operațiune curajoasă de recuperare și restaurare.

“Trebuie amintit că este vorba despre o casă interbelică fără o valoare arhitecturală ințială deosebită, însă cu detalii frumoase și atent executate. Peste toate acestea, locuința purta o mare valoare sentimentală și afectivă. Ca urmare, grija principală a fost să păstrăm cât mai mult din substratul original, să refolosim tot ce se putea din moștenirea existentă. De altfel, toată povestea este despre recuperare și depre redarea unei demnități pierdute”, ne-a povestit arhitectul. 

Citește și: Studio de 40 mp sau cum tot felul de alăturări istețe îți pot face viața mai simplă

Lucrările au durat aproximativ jumătate de an, luni pline de schițe, consolidări și reparații generale. În exteriorul casei, gardul și ușa de acces din lemn masiv curbat s-au numărat printre piesele păstrate intacte. Volumetria construcției a primit modificări minime: o ușoară înălțare a podului, insesizabilă dacă privești întregul ansamblu, a transformat spațiul în mansardă, acum încăperea preferată a copiilor familiei.

Arhitectul a adăugat și o terasă nouă, care deschide camera de zi și dormitorul părinților către curtea din spate a casei.

La interior, dincolo de soluțiile clasice de “reîmprospătare” a camerelor, casa a primit și o modificare menită să unifice vizual spațiile: o pardoseală din stejar albit care șterge limitele dintre încăperi. Zona de zi și dormitorul matrimonial de la parter sunt legate de dormitoarele de la etaj ale copiilor printr-o scară cu detalii minimale: o nouă balustradă subtilă, formată din cabluri de inox, și aceeași pardoseală de stejar masiv. Preferata noastră este biblioteca de pe perete, care se întinde pe două niveluri și care ne-a adus aminte de această scară interioară parcă desprinsă din Școala de magie Hogwarts 🙂 .

Pardoseală: grisco-construct.ro – Traian Dumitrașcu

În rest, camerele păstrează aceeași linie generală a recondiționării bine calibrate, ceea ce le face foarte fotogenice chiar și la ani distanță de amenajare: mult alb, cât mai puțină intervenție vizibilă și mult mobilier recuperat sau reutilizat din piese descoperite în vechiul pod, adunate de prin târguri sau din case care nu au avut norocul să treacă printr-o restaurare.

Tăblia de pat de mai sus, de exemplu, este un fost fragment de ușă. Rama oglinzii din hol vine de la o altă ușă veche (gaura cheii pe care o zărești mai jos a fost martoră). Iar toate blaturile lavoarelor din băi sunt recompuse din piese de mobilier deteriorate. Apropo, restaurarea mobilierului a fost semnată de Anda Tănase.

Căutările mobilierului recondiționat a ajuns până la Bran, unde arhitectul Alex Călin a găsit masa din bucătărie, piesa pictat din living și câteva covoare, descoperite de meșteșugari locali în case săsești abandonate.

Revenind în contemporan, mobilierul  nou este semnat de mobilaunicat.ro – Nicușor Ciobanu. 

Corpurile de iluminat vin de la domicilio.ro.

Am ajuns la finalul poveștii de azi cu accente foto. Dacă te simți inspirat, trebuie să-ți spunem că pe arh. Alexandru Călin poți să îl cunoști la următoarea ediție a Cursului de design interior pentru avansați feat. Creative Learning – face parte din echipa de traineri. Detalii găsești aici. Abia așteptăm să ne vedem!

Fotografii: Mădălina Ciobanu