Miorița, cel mai nou disc al trupei de rock progresiv Bucium, are unul dintre cele mai bogate vizual artwork-uri de album din câte există în prezent pe piața muzicală din România. Un univers ilustrat contemporan în care se integrează armonios elemente din folclorul românesc: moși, cai nărăvași, apă vie și apă moartă, mitul marii treceri, mitul nuntă-moarte. Coperta și cele 13 ilustrații au fost realizate de artistul vizual Radu Damian în strânsă colaborare cu membrii tupei, așa că astăzi stăm de vorbă atât cu Radu, cât și cu Andi Dumitrescu, solistul Bucium, despre un CD care e mai mult decât muzică – are valoarea unui obiect de colecție.

Universul Miorița se extinde și la o serie de clipuri cu ilustrații animate, parcă desprinse dintr-o încremenire atemporală, agățate într-un prezent care se tot repetă. Cea mai recentă animație, ce însoțește single-ul Cântecel de asfințit, se concentrează pe soarta lui Mirel Tinerelu’ – eroul a cărui poveste o urmărim  de-a lungul întregului album.

De la stânga la dreapta: Robert Ardeleanu, Cristian Răducanu, Andi Dumitrescu, Mihai Balabaș, Alexandra Milea.

Andi, știm că trupele din România investesc foarte mult în muzică și în produsul final, dar nu neapărat și în ambalaj. Ce v-a făcut pe voi să acordați mai multă atenție acestui subiect?

Andi: Trăim în niște ani în care întreaga industrie muzicală își redefinește existența, din cauză că foarte puțini oameni mai cumpără CD-uri. Digitalizarea totală nu mai oferă celor care ascultă muzică o experiență senzorială similară cu cele pe care le-am avut noi când descopeream fotografiile, versurile și toate materialele artistice conținute în interiorul CD-urilor sau casetelor. Conceptul trupei Bucium este de trupă multimedia. Încercăm să oferim live o experiență audio-video, în care partea video este la fel de importantă ca cea audio, așadar era firesc să extindem abordarea și la ambalaj. Am creat un nou format de prezentare a discului, un plic cartonat de 21 x 21 de centimetri, fiecărei piese corespunzându-i câte o ilustrație. Fiecare CD are un cod de download digital al materialului audio, pe care oamenii îl pot copia pe calculatoare, telefoane sau tablete. Întâlnirea cu Radu Damian a fost incredibilă, personal nu am văzut un alt artist la nivelul lui, iar el a făcut ca Miorița să aibă exact valoarea de obiect de colecție pe care ne-am dorit-o.

Când s-a născut prima data ideea albumului Miorița? Care sunt temele pe care le regăsim în muzică, dar și în designul pachetului?

Andi: Albumul Miorița a pornit de la o culegere de poezie populară. Am regăsit în ea gândurile, fricile, dorurile, dragostele, speranțele unor oameni care au trăit acum sute și sute de ani, iar aceste gânduri erau singurele lucruri rămase din viețile lor pe acest pământ. Mi s-a părut important să duc aceste gânduri ale lor mai departe ca și cum astfel ar avea o șansă la nemurire. Am fost inspirat inițial de tema mioritică, dar ea e strâns legată de mitul marii treceri. Albumul urmărește viața eroului de dinaintea morții, momentul morții și viața de după. Este un album extrem de stufos, în care am pus mii și mii de detalii, atât orchestrale, cât și lirice, iar toate aceste detalii, datorită lui Radu, se regăsesc și în design. Este cea mai mare bucurie pentru mine că acest album are o reprezentare grafică exact din universul mistic al muzicii, cu același nivel de detaliu.

Andi, cum a sunat brief-ul tău pentru Radu? Ce i-ai spus că ți-ai dori și cât a durat întreg procesul până la finalizarea designului?

Andi: I-am povestit despre conceptul discului, i-am spus că există un personaj central care trece prin evenimentele descrise în fiecare piesă și, bineînțeles, am pornit de la versuri. I-am explicat ce îmi imaginam eu că trebuie să transmită fiecare ilustrație, însă consider că atunci când lucrezi cu un alt artist trebuie să îi oferi libertate totală și doar să-l direcționezi către ceea ce îți dorești, în niciun caz să-l limitezi în vreun fel. I-am spus să creeze o ilustrație pentru fiecare piesă și întregul proces a durat aproape un an.

Care e ideea principală a albumului? Urmărim destinul unui erou al zilelor noastre. Cine e el?

Andi: Albumul este despre sufletul românesc. Este o monografie a unei lumi dispărute, este o poveste dintr-o lume apusă. Mirel Tinerelu’ este un erou pur, căruia îi cunoaștem întâi speranțele, dorurile, pentru ca ulterior să îi fim alături la nunta cu moartea. Albumul vorbește despre spiritualitatea neamului, despre lucrurile sacre la care eroul se raportează, lasă să se vadă o abordare profundă a lumii, în care totul este interconectat. Mirel își găsește iluminarea și, deși albumul este atât de legat de moarte, nu cred că este un album trist. Conceptul muzical a fost să creăm un album pe care să poți adormi, este cu siguranță cel mai lent album din cariera noastră. Toate albumele noastre sunt conceptuale, dar nu va mai exista vreun altul atât de lent și de introspectiv.

Radu Damian, autorul ilustrațiilor

Radu, care a fost prima ta impresie când ai aflat tema folclorică a albumului? A fost clar de la început ca va fi o reinterpretare contemporană? Cum ai ajuns la varianta pe care o vedem acum?

Radu: Andi îmi zisese că vrea să fie psihedelic și asta mi-a surâs. Mi-a dat o scurtă descriere pentru fiecare piesă și am trecut prin viziunea mea interpretarea lui a pieselor. Cred că așa s-a format un limbaj vizual special, plin de simboluri dublu-codificate și relații complexe între ele. Spre exemplu: am folosit moșii pentru a personifica diverse versuri sau descrieri. Într-una dintre ilustrații vântul care cântă la fluier e un moș fantomatic, transparent, cu o roată de păsări în spate. Oile sunt celălalt moș cu coarne de berbec. Cei doi veghează peste locul unde a murit Mirel, prin urmare au cate un ochi în frunte și din el curge câte o lacrimă. Ochiul acela apare și în alte ipostaze, și de fiecare dată înseamnă ceva puțin diferit. Proiectul s-a transformat singur și s-a dus într-o direcție pe care nu cred că aș fi putut să o anticipez. A crescut mult în complexitate, pentru că mi-am dat seama de potențialul acesta pe parcurs.

Vizual, gândisem ilustrațiile în alt format – un dreptunghi vertical. Făcusem o imagine de test în care căutam stilul grafic. La momentul respectiv experimentam cu niște desene geometrice, așa că m-am hotărât să încerc stilul și în proiectul Miorița, dar diferit, mai colorat. Știam deja că ilustrațiile vor fi animate și am folosit forme geometrice ca să rezolv îmbinările dintre părțile mișcătoare. Soluția pentru spațiul rămas a fost tot una geometrică: discurile. Nu numai că se animau ușor și spectaculos, rotindu-se în direcții și la viteze diferite, dar aveau o calitate foarte importantă: arătau misterios, ca niște mandale.

Am folosit pattern-uri peste tot, pentru că sunt niște unelte cu care poți să construiești imagini cu rimă, ca niște ritualuri vizuale, și voiam să fie evidentă repetiția asta. Le-am decupat într-o manieră ușor brutală ca să se vadă că e vorba de un fragment, o piesă din ceva mai mare folositâ în alt context. Mandalele au picat la fix in conceptul ăsta și le-am încărcat cu texte într-un alfabet cifrat, ca sa fiu sigur că nu-i scapă nimănui ideea că e ceva ascuns acolo.

Radu, ce artiști îți influențează stilul grafic și cum se vede acest lucru în grafica Miorița?

Radu: Orice poate să-și lase amprenta asupra manierei în care lucrez. Uneori stilul grafic abordat e determinat mai mult de proiectul la care lucrez. Îmi aduc aminte că, acum câțiva ani, am găsit o imagine cu o coloană turcoaz cu un model complex și am rămas încremenit, hipnotizat. Am căutat imediat locul de unde vine și e foarte probabil să nu-l fi găsit pe cel corect, dar am găsi unul numit Shah-i-Zinda, o necropolă din Uzbekistan. Am explorat-o în limita resurselor digitale, fascinat de acest complex de construcții, care a început să se regăsească și ca influență în grafica mea, ce are acum un ușor iz oriental.

Am avut și o experiență cu o mumie dintr-un muzeu, de când eram foarte mic. Avea gura deschisă, orbitele scobite și își ținea genunchii strânși la piept. Până și ea mi-a influențat grafica, pentru că port imaginea ei în minte, atunci când vreau să desenez starea pe care mi-a dat-o în copilărie. Faptul că a trăit odată și acum era nemișcată acolo, blocată undeva între viață si moarte. Felul în care sunt desenate picioarele pomului din „Codrule, Maria Ta” este inspirat din experiența asta.

Și un artist: Hieronymus Bosch. Mă fascinează toate detaliile, toate legăturile dintre personaje, toate posibilitățile și interpretările. Îmi place cum mă pierd în lucrările lui.

Spune-ne câteva lucruri secrete despre design-ul „Miorița”. De exemplu, știm că ai creat un alfabet special.

Radu: Sunt două alfabete speciale. Pe primul îl aveam înainte de colaborarea cu Bucium și îl folosesc în mai multe proiecte. E un fel de amprentă personală. Andi nu știe ce am scris cu el în toate acele inscripții. Am creat celălalt alfabet special pentru Bucium, ca să fie descifrat. Așa pot să păstrez secret ce am scris cu primul.

Un alt lucru secret despre design-ul Miorița este că multe din acele inscripții nu vor fi văzute niciodată, pentru că sunt ascunse de alte părți din desen. Ele ar putea fi văzute doar în animații, însă nici acolo nu sunt complet vizibile. Într-una din ilustrații e o întreagă frază ascunsă.

Multe din obiectele ce apar în ilustrații sunt derivate din alte obiecte desenate în aceleași ilustrații. Acest lucru are mai mult legătură cu ideea repetiției despre care povesteam mai devreme și conceptul vizual al albumului. Văd moartea ca pe-o transformare, de aceea satul natal al lui Mirel e făcut din stâlpi funerari transformați în ziduri și acoperișuri. Am folosit și toiagul și bucăți din pomi în construcții, ca în realitate: casele sunt făcute din pomi tăiați.

Romburile care curg din lacul din “Voinicel Înstelat” și urcă în seva copacului dintre lumi sunt lacrimi și sunt plânse de ochii ce înconjoară lumea de jos. În ilustrații sunt două tipuri de apă curgătoare: apa vie și apă moartă. Sunt ilustrate diferit folosind peștii. Lui Mirel i se schimbă coiful în funcție de context. Când pleacă de-acasă are o pană, apoi trei pene, apoi coarne, apoi devine fantomatic și îi cresc crengi de copac. Când redevine copil poartă coroana morții și coiful lui cu frunze e preluat în alte ilustrații de moșii care îl păzesc. Ei sunt personificări ale trecerii lui pe lumea cealaltă.

Cât timp ți-a luat să finalizezi o ilustrație asociată unei piese?

În primă fază am lucrat la stilul grafic, sub forma unei ilustrații incipiente. Am luat de acolo doar personajul care a devenit figura moșilor. Apoi am creat prima ilustrație Mirel Tinerelu’ și, după ea, a urmat o perioadă lungă de simulări și lucru pentru animații, împreună cu logo-ul, alfabetul criptat și cel latin. Au urmat ilustrațiile și după ele alte materiale. Tot procesul s-a întins pe parcursul unui an și ceva. Și acum mai sunt lucruri de făcut, dar e un proiect la care mă întorc întotdeauna cu mult drag.

Am enumerat toate cele de mai sus pentru că, obiectiv, nu pot spune cât a durat o ilustrație – fiecare face parte dintr-un proces mult mai complex. Sigur, am creat la început pattern-urile pe care le-am folosit peste tot, dar pe măsură ce lucram, dezvoltam altele și ca să existe unitate între ilustrații, reveneam la primele și adăugam elementele noi. La fel și simbolurile, undeva pe la ultimele ilustrații îmi venise o idee cu sabia și am înlocuit-o peste tot ca să aibă sens conceptul de transformare.

Andi, Radu, care sunt ilustrațiile voastre preferate și de ce?

Andi: Ceea ce a creat Radu este atât de unitar și la același nivel la fiecare ilustrație încât nu pot alege una preferată. Fiecare este magică, povestește extrem de multe și încă mai descopăr detalii, mai ales când fac animații din ele.

Radu: Un GIF făcut din toate ilustrațiile :)). Pentru că fiecare imagine capătă valoare împreună cu celelalte. Astfel toate detaliile au sens pentru că se transformă. Altfel, sunt atașat de prima ilustrație Mirel Tinerelu’ pentru că de acolo a pornit totul. Și mai altfel îmi place Când de-acasă am plecat pentru ca are satul din stâlpi funerari și uite-așa îmi plac toate.

Andi, ce planuri de viitor are Bucium? Urmează un nou album? Să ne așteptăm la aceeași linie grafică și pentru următorul?

Andi: Deja am revenit în studio pentru înregistrarea primului single de pe următorul album. Albumul se va numi Zimbrul Alb și va aduce împreună povești și legende legate de astronomia populară.

Primul single cu videoclip va fi lansat în septembrie-octombrie 2018, iar în ianuarie 2019 intrăm din nou în studio pentru a-l finaliza. Formatul grafic creat de noi este în curs de patentare, așadar în mod cert îl vom folosi la toate albumele noastre. Bineînțeles vom lucra tot cu Radu, însă în niciun caz nu va fi aceeași linie grafică.

La Bucium nu vor exista două albume la fel, nici muzical, nici vizual și cred că asta de fapt ne ține extrem de fericiți, pentru că mereu vom găsi o nouă abordare, un nou concept vizual, un alt fel de execuție. Scopul este același – de a da o formă fizică muzicii, astfel încât să se transforme în obiect de colecție.

Interviu realizat de Cosmin Ionescu pentru Designist.ro.