Am început săptămâna vorbind despre restaurare şi ne-am gândit să o încheiem la fel. Mai ales că, dacă aveţi planuri de un weekend în afara Bucureştiului şi vă atrage o călătorie la Sibiu, nu ar trebui să rataţi măcar o cafea în casa cu numărul 8 de pe strada Felinarului. Vestea bună e că vă puteţi şi caza în hostelul care funcţionează tot aici, în partea din spate a casei cu restaurant la stradă. Este vorba de un proiect câștigător al secțiunii „Conservarea și reabilitarea patrimoniului cultural construit”, din cadrul ediției 2010 a premiilor OAR filiala teritorială Sibiu-Vâlcea.

Pentru noi Sibiul este unul dintre cele mai frumoase oraşe din România, iar o plimbare pe străduţele din jurul Pieţei Mici dezvăluie perspective medieval romantice. Am descoperit acest proiect la prietenii de la Igloo şi ne-am hotărât să dăm povestea mai departe, datorită pasiunii investite în concretizarea ei.

Strada Felinarului

Într-un țesut urban conturat în timpul secolului al XIV-lea, casa de la numărul 8 are o istorie destul de incertă din mai multe motive: atât caracterul ei modest, lipsit de elemente decorative sau detalii tehnice speciale, cât și lipsa informațiilor de arhivă au făcut datarea precisă practic imposibilă. La toate acestea se adaugă și intervențiile brutale asupra casei – înlocuirea șarpantei, decaparea tencuielii interioare, demontarea planșeelor și spargerea unor pereți – petrecute înainte de intervenția coordonată de arhitectul L.A. Găvozdea.

Cert este însă că imobilul exista deja în 1875, după cum atestă planul cadastral realizat în același an. Mai mult, pornind de la evoluția întregii zone, se presupune că locuința dinspre stradă – actualul restaurant – datează dintr-un interval nu mai vechi de mijlocul secolului al XVII-lea și nu mai nou de sfârșitul celui care l-a urmat.

În primăvara anului 2007, proprietarii casei, Iulian Ioan Armie și Heilean Sinead Rosenstock-Armie, au decis transformarea ei într-un restaurant. În momentul respectiv nu dețineau decât locuința dinspre stradă, partea din spate în formă de U, cea care urma să adăpostească hostelul, intrând în posesia lor într-o etapă ulterioară. În urma unei prime colaborări nereușite cu un arhitect local, în luna iulie a aceluiași an au apelat la serviciile arhitectului L.A. Găvozdea, care a refăcut proiectul conform bunelor practici de restaurare. „În contextul de atunci, am decis să fac proiectul pro bono, contra promisiunii că vom face împreună tot posibilul să păstrăm cât mai mult din substanța autentică a clădirii”, declară arhitectul.

Punctul de plecare a fost întocmirea releveului cu marcarea zidurilor sparte, planșeelor desfăcute, grinzilor căzute etc., proiectarea propriu-zisă începând practic concomitent cu șantierul. Lucrările au evoluat lent din pricina lipsei temporare de fonduri, a inexistenței meșterilor calificați în conservarea patrimoniului, dar mai ales datorită exigenței proprietarilor cu privire la detalii.

Utilizatea materialelor și tehnicilor tradiționale au jucat un rol hotărâtor în realizarea acestui proiect, dar pentru asta, în lipsa meșterilor capabili, proprietarul casei a fost nevoit să ajungă zidar, instalator, restaurator de tâmplărie, înscriindu-se la un moment dat chiar și la un curs de specializare în conservarea zidăriilor istorice. Pe de altă parte, intervențiile noi, printre care grupul sanitar al restaurantului, scara de acces la mansardă și subsol sau pasarela de deasupra barului, poartă pecetea contemporaneității, materialele moderne fiind alese totuși în așa fel încât să nu intre în contrast agresiv cu substanța autentică a clădirii.

În ceea ce privește partea de amenajări interioare, aceasta a fost rezultatul unor date de temă, căci proprietarii aveau deja o colecție impresionantă de piese de mobilier și obiecte decorative. Provocarea a constat în găsirea unui mod de combinare armonios, precum și a unor soluții de completare reușită cu elemente noi. Modificările majore de adaptare la noua funcțiune sunt vizibile prin materialele contemporane și tratarea simplă, fără ornamente, pentru a evita orice risc de pastișă.

Tratarea minimală a elementelor noi se observă la realizarea străpungerii de acces la bar, fără ancadrament sau vreo tratare specială a muchiilor, omiterea glafurilor interioare la goluri noi, lăsarea aparentă a subturnărilor necesare structural la coborârea spre subsol etc. Suprimarea planșeului din spațiul central a permis crearea unor relații vizuale inedite între saloanele de la diferite niveluri, comunicarea cu spațiile adiacente făcând din șederea în fiecare loc o experiență distinctă.

Într-un moment în care majoritatea clădirilor istorice beneficiază cel mult de o simplă zugrăveală, și asta în cazurile fericite, inițiative private precum cea din Sibiu, în care colaborarea dintre un arhitect responsabil și un beneficiar conștient de valoarea proprietății sale contribuie semnificativ la păstrarea moștenirii culturale a trecutului, trebuie să acționeze cu rol de exemplu.

Autor: arh. Lucian Alexandru Găvozdea
Colaboratori: arh. Maria Găvozdea, arh. George Ghelase, stud. arh. Maria Oprescu
Consolidare: ing. Dan Bădilă
Expertiză tehnică de rezistență: exp. teh. ing. Vasile Prăvariu
Consultanță: arh. Carmen Șandru, arh. Cristian Șandru, arh. Vlad Pîrvu, arh. Radu Trăușan, dr. arh. Hanna Derer

Text: Reka Țugui
Foto: Șerban Bonciocat

Articol preluat din revista Igloo, numărul 120-121.