Dacă și tu locuiești de multă vreme în București, cel mai probabil nu-ți dai seama de arhitectura lui inegală foarte des – a devenit pur și simplu o parte a vieții de zi cu zi. Totuși, arh. Radu Teacă, profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” din București și autorul a numeroase proiecte arhitecturale care au primit premii și nominalizări la edițiile Anualei de Arhitectură București din ultimii 15 ani, spune că dezordinea urbanistică este una dintre marile probleme ale orașului. Dar și că rezolvarea ei echilibrată nu ar fi ordonarea dezordinii, ci mai degrabă…controlarea ei, cât să păstrăm farmecul uneori paradoxal al Bucureștiului.

La finalul seriei noastre de prezentări ale proiectelor Anualei de Arhitectură București 2018, am stat de vorbă cu arh. Radu Teacă despre stiluri, etape, percepții și despre lacunele arhitecturale ale Bucureștiului.

Sunteți unul dintre cei mai prolifici arhitecți din istoria Anualei de până acum – ați semnat 28 de proiecte din 2003 până în 2018, incluse în toate secțiunile evenimentului. Cum a evoluat Anuala de Arhitectură București de-a lungul acestor ani? 

A progresat din punctul de vedere al calității lucrărilor. În zilele noastre informația circulă cu repeziciune, iar accesul la materiale și tehnologii noi se obține tot mai simplu an de an, așa că toate aceste avantaje s-au distilat, au dat naștere unor proiecte din ce în ce mai bune. Toate acestea au fost în beneficiul Anualei, care s-a raliat la curentul general, iar competiția a devenit din ce în ce mai strânsă și premiile sunt tot mai dificil de obținut.

Ansamblu rezidențial, spații comerciale și birouri, secțiunea “Proiecte de arhitectură”, Anuala de Arhitectură București 2018

Aveți o experiență profesională de peste 30 de ani, în care ați semnat și co-semnat proiecte de tipul clădirilor de birouri, locuințelor unifamiliale, amenajărilor interioare sau designului de obiect. Cum s-a transformat stilul Radu Teacă în timp?

Aș începe spunând că stilul înglobează și avantaje, dar și dezavantaje: pe de-o parte, înseamnă un tip de limbaj, niște reguli, niște canoane bine puse la punct, înseamnă o exprimare într-un mod coerent. Pe de altă parte, stilul te limiteză, te poate încremeni într-o serie de canoane. În ceea ce mă privește, dincolo de un stil anume, aș spune că am trecut prin mai multe etape, care probabil că sunt universal valabile – de la tinerețea cu mult elan, dar mai puțină experiență, la finisarea în timp, apariția unor noi feluri de exprimare și îmbogățirea bagajului plastic. În paralel, lucrând tot timpul, ajungi să fii cunoscut în piață, ai acces la un anumit tip de beneficiari și la o diversitate de proiecte care își pun amprenta asupra modului de a aborda arhitectura. Rezultatul este că apar preocupările inerente, în tandem cu mileniul, cum ar fi economia de energie, de pildă, iar acestea au un impact aparte asupra esteticii și plasticii arhitecturale pe care o abordăm.

Locuință unifamilială, nominalizare Anuala de Arhitectură București 2006

În general, un gest major pe care îl descopăr în parcursul meu este acela de a mă folosi de cât mai puține elemente pentru a transmite un mesaj în arhitectură – am recurs mereu la o sintetizare a cerințelor locului, a temei proiectului, a împrejurimilor, a tuturor coordonatelor care sunt esențiale în jocul arhitectural.

Amenajare showroom Samsung, nominalizare Anuala de Arhitectură București 2005 

Percepeți arhitectura diferit decât o făceați la începutul activității dumneavoastră? Ați traversat etape separate, în care vă concentrați pe anumite trăsături și mijloace de expresie la care ați renunțat ulterior?

Desigur, au fost câteva etape diferite. Pe la început credeam foarte mult în arhitectura mai degrabă sculpturală, înzestrată cu forme pe care încercam să le creez ca ecouri ale locului și cerințelor lucrării. Cu timpul, însă, mi-am dat seama că toate pot fi spuse mult mai smerit și că pot renunța la anumite gesturi, pot încerca să fiu mai direct în ceea ce voiam să spun. Am trecut și printr-o perioadă a curbelor tot mai prezente, apoi, ușor-ușor, am devenit mai cartezian, au început să-mi placă planurile mai curate, atât vitrate, cât și pline.

Locuință unifamilială, nominalizare Anuala de Arhitectură București 2005

De ceva vreme, pe lângă acest proces esențial de sinteză, a apărut în paralel și încercarea de a mă împrieteni cu niște materiale – începând cu zidăriile foarte groase, continuând cu betonul aparent și cărămida aparentă ca zidărie, nu doar ca placaj, cuprul, fibrocimentul pentru fațade ventilate. Iar abordarea unor materiale diferite te conduce și te obligă și la alte tipuri de arhitectură în care materialitatea și texturile au un cuvânt important de spus – de altfel, cred că materialele ar trebui să se afle în centrul atenției studenților.

Radu Teacă – proiecte 1990-2010, Premiul secțiunii “Carte de arhitectură”, Anuala de Arhitetură București 2010

Cum și-a găsit locul designul de obiect în activitatea dumneavoastră? Cât este de important unghiul de vedere și experiența unui arhitect în ceea ce privește domeniul designului de obiect?

Nu cred că se poate face una fără să o iei în considerare pe cealaltă, arhitectura fără designul de interior și de obiect, trebuie să existe un feedback permanent între exterior și interior. Este o chestiune de coerență, de persuasiune a lucrării care obligă arhitectura să se aplece și asupra detaliului interior. În plus, cred că trecerea de la scara arhitecturii la scara designului poate fi un exercițiu benefic: este un fenomen care cere foarte multă energie, concentrare și ceva știință, un exercițiu care întreține și antrenează arhitectul la nivel mental.

Masă, secțiunea “Design de obiect”, Anuala de Arhitectură București 2018

Designul este partea somatică, mai aproape de corpul uman. Aici, milimetrul și precizia sunt și mai importante: trebuie să știi ce mecanisme să ceri pentru unui anumit sertar, de pildă, ai de-a face cu îmbinări de materiale cu care nu te întâlnești la nivelul arhitecturii – lemn cu sticlă și metale. Pe scurt, sunt situații pe care trebuie să le rezolvi la un grad de finisare foarte ridicat pentru că sunt foarte aproape de om, de beneficiar. În plus, designul de interior poate aduce beneficii mari arhitecturii, funcționalității, conciziei în exprimare: dacă reușești să creezi piese cu funcțiuni multiple, atunci reușești să lași arhitectura să respire neîncărcând-o.

Măsuță de cafea, secțiunea “Design de obiect”, Anuala de Arhitectură 2018

Dacă punctul de pornire a discuției noastre a fost Anuala de Arhitectură București, haideți să ne întoarcem acolo și să discutăm un pic la scară largă: care credeți că este personalitatea arhitecturală a Bucureștiului? Ce trebuie schimbat cu precădere pentru creșterea calității locuirii?

Dacă luăm ca reper urbanismul occidental, în care spațiul public este foarte important, este limpede că Bucureștiului îi lipsesc mijloacele de coeziune socială – nu are spații publice bine conturate, străzile – spațiile de circulație – îi sunt și ele fracturate. Piețele și piațetele sunt spațiile capabile să adune oamenii, ca urmașe ale agorei, și cred că o prioritate este să recuperăm și să creăm zone din această categorie.

Galeria de artă Galateca, Premiul Președintelui Filialei București, Anuala de Arhitectură București 2013

Încă un aspect ar fi trasarea unor zone construite articulat, cu case punctuale cu patru fațade atât în zona centrală a orașului, cât și pe măsură ce ne îndepărtăm de cartierele centrale. Sigur, am putea spune că Bucureștiul are un tip de farmec dat tocmai de dezordinea aceasta, de apetența pentru nereguli și așa mai departe, așa că poate continuarea lui ar trebui să fie un gen de dezordine controlată – nu cred că un colț de Viena s-ar simți potrivit în acest oraș cu multe trăsături balcanice.

Clădirea de birouri Sedona, secțiunea “Arhitectură civică și corporate”, Anuala de Arhitectură 2018 | Foto: Radu Malașincu

Nu în ultimul rând, o problemă a Bucureștiului este faptul că, după 1989, toată lumea a încercat să construiască o casă după care să întorci capul. După tirania societății totalitare, individul și-a ieșit din matcă și a dat în individualism, iar asta se vede și în arhitectură, unde toată lumea și-a dorit să creeze monumente. Obiectivul acum ar trebui să fie crearea unei arhitecturi liant, care să aibă forma de neutralitate, capabilă să fie un adeziv al spațiului public, să întregească o stradă. Este nevoie de atitudini mai puțin demiurgice, de maturitate și de înțelegerea problemei urbane pentru a face o arhitectură care să nu-și propună să fie de neuitat când treci pe lângă ea.

Amenajarea reprezentanței HELM A.G. România, locul al III-lea, secțiunea “Amenajări interioare”, Anuala de Arhitectură București 2003

Anuala de Arhitectură București este un festival organizat de Ordinul Arhitecților din România – Filiala București (OAR-B), care premiază și promovează fie proiecte arhitecturale din București, fie proiecte realizate de arhitecți și birouri de arhitectură localizate în capitală și în diaspora. Intenția organizatorilor pentru ediția anului 2018 a fost de a identifica coeficientul de plus-valoare pe care arhitectul și arhitectura le aduc vieții urbane contemporane, iar tema a fost “de utilitate publică”. Citește aici interviul cu noul președinte OAR-B, dr. arh. Emil Ivănescu.

Poți vedea și alte proiecte înscrise în categoria “Arhitectura locuinței” din cadrul Anualei de Arhitectură București 2018 aici. Stai cu ochii și cursorul pe Designist.ro pentru următoarele povești.

Fotografii: prin Radu Teacă