L-am cunoscut pe Mihai în decembrie, la Made in RO – Târg de design românesc, când ne-a vizitat, însă abia la câteva luni după urma să aflu unde și-a petrecut două săptămâni din vara lui 2014: pe insula Sandhornøy, în nordul Norvegiei, la 1.000 kilometri nord de Oslo, după Cercul Polar. Și nu, nu pentru că era prea cald în Cluj, unde e student în an terminal al Facultății de Arhitectură și Urbanism – după cum știți a fost o vară ploioasă. 🙂

Mihai și-a dorit să ia parte la workshop-ul SALT, condus de arhitectul finlandez Sami Rintala, și a fost acceptat. Împreună cu alți 30 de studenți din toată lumea, timp de 14 zile în luna iunie, urma să construiască structuri nomade, sustenabile, perfect integrate naturii, care să adăpostească vizitatorii SALT: festival de artă și muzică, ce are loc în august pe insula Sandhornøy, după Cercul Polar arctic. Apoi, construcțiile trebuia să fie ușor dezasamblate și transportate în Groenlanda.

Mihai, pe insulă

Câteva imagini de la festival. Sursa foto: SALT FestivalNoapte de august în nordul Norvegiei

Cei 30 de studenţi au fost inițial împărţiţi în 3 echipe, iar workshop-ul a avut ca rezultat 3 construcţii cu temele Earthbound, Skybound şi Systems – Mihai a făcut parte din echipa care a proiectat&construit pe tema Systems. Iar un alt rezultat deloc de trecut vederea este că toate cele 3 construcții au fost pe larg prezentate de publicații de renume internațional – Archdaily, Designboom, Dezeen, în special proiectul la care a participat Mihai, ce are dedicat un articol separat pe Archdaily. 🙂

“Construcţiile de pe plajă urma să fie alternativa la cazarea oferită de organizatorii festivalului, iar cerințele pentru noi au fost: să poată adăposti minimum 3 persoane de vântul puternic şi ploaie, să aibă loc de depozitare şi să poată fi făcut un foc înăuntru.”, povestește Mihai.

Modul de lucru și sursele de inspirație au fost și ele cât mai apropiate de natură: totul a fost construit la fața locului în cele 14 zile și, ne-a spus Mihai, au fost încurajați să nu deseneze, să nu facă schițe, ci să se uite cât mai atent în jur și să lucreze din prima cu machete 1:1, ceea ce pentru el a fost o cu totul altă abordare și experiență de lucru, atât de diferită de ce a învățat în facultate.

În momentul în care arhitectul finlandez Sami Rintala a văzut propunerea lor cu “cutiile” din lemn, le-a spus că seamănă cu micile construcții ale pescarilor norvegieni, de pe bărcile cu care merg zile în șir pe mare la pescuit. Iar când a văzut celălalt proiect, pe picioare înalte din lemn, a spus că punctul de plecare îl reprezintă protecția de diferite animale sălbatice, ca un păianjen care escaladează diferite suprafețe ferindu-și corpul.

Eram încurajaţi să găsim soluții ca o construcţie de acest tip să poată fi dezasamblată şi reasamblată în cel mai scurt mod şi să folosim materialte precum prelata sau plasticul, ce pot fi refolosite – ceea ce e specific nomad.

Construcții nomade deschise, inspirate de structurile pe care localnicii usucă peștii – cea mai bună metodă de a-i conserva.Adăpostul – păianjen, pe picioare lungiAdăpostul nomad la care a lucrat Mihai, ce poate găzdui până la 12 persoane

Am ținut să redăm povestea lui Mihai pentru că e una ce merită rumegată de tinerii arhitecți. În paranteză fie spus, tot anul trecut Mihai a aplicat și a fost admis la un internship în cadrul unei firme de arhitectură din Rusia, pentru că această experiență îl ajuta în documentarea proiectului de diplomă. Iar printre planurile de viitor se conturează și studii de acustică specializată pe arhitectură – acustica construcțiilor.

În același timp, ne-au convins soluțiile și valorile sustenabile, simple, în acord cu natura ale acestor locuințe nomade ce au fost locuite pe timpul festivalul și felul în care se integrează peisajului nordic sublim, cu acea lumină greu de reprodus. Și nu în ultimul rând ideea acestui festival norvegian.

Mihai povestește experiența pe larg:

“Atracția către tările nordice, inclusiv pentru Rusia am început să o am încă de mic copil, însă atunci doar asamblam machete de avioane rusești și rămâneam fascinat de albumele tatălui meu care descriau culturi și reliefuri pe care pur si simplu le iubeam.

Timpul a trecut, am ajuns student la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Cluj și am hotărât să-mi fac proiectul de diplomă pe un teren din Rusia, amplasamentul fiind la 200 m de Kremlin și Piata Rosie. Așadar, mi-am făcut pașaport, am scris o vară întreagă e-mailuri și am plecat pentru studiu, timp de o lună, în Moscova. M-am întors de acolo îmbogățit extraordinar de experiența avută împreună cu arhitecți din mai multe culturi, ceea ce înseamna, firește, abordări diferite ale aceluiași domeniu.

În timpul construcției pe insula norvegiană

Saună nomadă construită de Sami Rintala pentru a îmblânzi experiența polară. 🙂

Mi-am dorit mult să continui pe partea aceasta, a experimentării arhitecturii alternative, în special cea nordică, iar în acest sens, un bun prieten al meu din Eindhoven mi-a trimis la un moment dat o invitație la un workshop în Norvegia.

Am aplicat, deși știam că workshop-ul se suprapune cu predarea proiectului meu de diplomă, iar dilema a venit cu adevărat în momentul în care am primit răspunsul afirmativ – că voi fi parte a echipei de 30 de studenți din toată lumea, care vor lucra pe o plajă în Norvegia, după cercul polar de nord. Rapid mi-am evaluat poziția pentru a putea face o alegere: fie stau să-mi predau proiectul de diplomă, fie aleg să merg la workshop. Deoarece scopul meu e acela de a-mi îmbogați permanent cunoștințele și a deveni (mereu) un arhitect mai bun, am hotărât să plec în Norvegia.

Poate cea mai provocatoare parte a acestui workshop am întâmpinat-o când ni s-a cerut să nu folosim deloc hârtia și creionul pentru schițe, în schimb a trebuit să concepem totul în “machete” la scara 1:1, în mărime reală. Ni s-a dat libertate în exprimare, în alegerea materialelor și în tipul de abordare a proiectului. Aceasta a însemnat decizii și muncă continuă. În același timp, absolut toți studenții am simțit prea puțina eficiență a școlilor teoretice de arhitectură și importanța de a lucra practic în astfel de proiecte, de a simți materialul, de a-l observa cum se comportă, care îi sunt atuurile și părțile sensibile. Niciodată o schiță desenată sau o idee rostită nu ar putea exprima mai bine un concept decât o machetă.

Adăpostul a fost prevăzut cu două ferestre și un mic balcon spre mare

Observând clima extrem de schimbătoare și umedă, cu vânturi puternice, în proximitatea imediată a apei, urma să dăm o formă locurilor de adăpost pentru participanții la festival sub atenta îndrumare a arhitecților supravegheatori – Sami Rintala (Finlanda), Joar Nango (Norvegia), Roger Mullin (Canada), care ne inspirau vorbindu-ne și aratându-ne practic de ce o soluție ar merge mai bine decât alta.

Echipa cu care am lucrat a fost alcătuită din patru persoane: din România (eu), Canada, Spania și Polonia, îndrumați de Sami Rintala, care împărtășea viziunea și tehnicile sale de lucru cu noi. Extrem de practic, dar folosindu-se de un limbaj poetic impresionant, Sami explica fiecare sugestie făcând referire la felul în care se adăpostesc pescarii în bărcile lor sau la fauna zonei, perfect adaptată condițiilor meteorologice. Acestea au fost principiile pe care am încercat să le urmăm și noi în proiect.

Folosind sistemul modular, a fost creată o structură ludică ce servește protecției și adăpostului. Aceste cutii din lemn, proiectate cu dimensiunile optime unui spațiu confortabil pentru odihnă și ședere, sunt grupate în jurul focului și formează astfel un spațiu cu noi posibilități de exploatare. La fel ca în tradiționalele corturi vernaculare lavvu, focul devine nucleul central și definește spațiul de întâlnire, în jurul său declanșându-se conversații între oamenii aflați la diferite niveluri. Adăpostul a fost gândit să fie temporar, ușor de transportat, produs în masă, nu doar să fie o locuință pentru nomazii zilelor noastre, ci el în sine să fie nomad. 🙂

În interiorul adăpostului

Construcția a fost optimizată prin utilizarea a două module. Având un total de 13 piese așezate una peste cealaltă fără a folosi utilaje mecanice. Cutiile sunt prinse împreună cu holtșuruburi și chingi atingând o înălțime de 4,8 metri și putând adăposti în siguranță 12 oameni. Modulele stivuite oferă o serie de priveliști spre extraordinarul peisaj norvegian muntos cu ajutorul a două ferestre și a unui balcon cu deschidere spre marea Norvegiei și spre punctul cel mai de jos în care coboară soarele.

Fiecare cutie este alcătuită din grinzișoare de 2” x 4″ fixate cu holtșuruburi. La exterior, cutiile sunt placate cu scânduri suprapuse de 1”x4″, protejând spațiul interior împotriva condițiilor dure din zona arctică.

Acest sistem simplu și logic îmbină rezistența structurală mare a grinzișoarelor cu modulele relativ ușoare și redă o formă vizuală estetică și uniformă a adăpostului. Planul poate fi oricând reconfigurat în altă formulă, redus sau lărgit, în timp ce modulele sunt ușor de transportat și de reasamblat. Metodele simple de folosire sporesc sentimentul de temporaritate și, de asemenea, sustenabilitatea proiectului.

Cu siguranță amânarea proiectului de diplomă a fost o decizie pe care n-o regret, datorită experienței avute. Pe aceasta voi construi în viitor, ea fiind deja un reper în formarea mea ca arhitect.“

Echipa proiectare/execuție: Mihai Mardare, Piotr Paczkowski, Benny Kwok, Josep Garriga Tarres
Arhitecți îndrumători: Sami Rintala, Joar Nango, Roger Mullin

To be continued, cu siguranță vom mai povesti despre proiectele lui Mihai Mardare pe Designist. 🙂

Și câteva ultime imagini de la festival, via The Guardian, poate vom ajunge aici cândva:

Fotografii: Piotr Paczkowski,  Mihai Mardare, SALT Festival