Și acum, că ți-am atras atenția, să reluăm pentru clarificare: vechea mansardă a unei case interbelice din apropierea Pieței Charles de Gaulle din București a trecut printr-o reconversie. Nu una funcțională, ci una…temporară, așa cum ne-a spus arhitectul care s-a ocupat de proiect, arh. Mihail Neagu: elementele ei originale, care suferiseră din cauza trecerii anilor, au fost restaurate și o parte din mobilier și-a găsit locul într-o amenajare contemporană. Un dans al vechiului și noului, care, chiar dacă sună mai pretențios decât te-ai aștepta, și-a ales inspirația și din Musée d’Orsay – o să vezi mai jos de ce 🙂 .

Fotoliul care imită iconicul Egg-chair al lui Arne Jacobsen este stropul de design scandinav care se strecoară în amenajarea clasică a mansardei.  

“Printre cuvintele cheie primite de la beneficiari în preambulul dezvoltării conceptului de amenajare s-a regăsit şi Musée d’Orsay, celebra gară pariziană convertită în muzeu de artă la aproximativ 100 ani de la inaugurare. Acest monument, atât al arhitecturii de sfârşit de secol XIX, cât şi al arhitecturii contemporane, este un argument viu al posibilei şi în final palpabilei sinergii între vechi-istoric şi nou-contemporan”, ne-a povestit arhitectul. 

În cazul mansardei de 75 mp și 3 camere, restaurarea s-a axat mai ales pe grinzile care formează șarpanta și de pe care s-au îndepărtat straturile de vopsea acumulată de-a lungul anilor. A fost nevoie și de refacerea totală a șapelor și de schimbarea integrală a tavanului în porțiunile dintre grinzi, lucrări care nu au fost incluse în planurile inițiale, așa că au prelungit lucrările până la o durată totală de 6 luni și au crescut bugetul proiectului la 55.000.

Pentru livingul cu dining și bucătărie deschisă incluse, arhitectul a încercat să mărească vizual suprafața și a profitat de lumina naturală și de peretele din sticlă translucidă opus ferestrei. De altfel, peretele vitrat este trecerea către zona intimă a casei.

“Am încercat sugerarea faptului că dormitoarele sunt, de fapt, nişte cutii limitate, ce te expulzează către living/ zona socială a casei. Acest lucru intră în contrast cu peretele de sticlă, ce vrea să se dezvolte ca o limită translucidă între public şi privat”, a explicat arhitectul. 

Colțul nostru preferat din living este una dintre imaginile reprezentative pentru cuplul vechi-nou: pianul și jilțul care provin din moștenirea secolului trecut și rafturile care îmbracă un perete întreg, înconjoară fereastra și dinamizează scenografia camerei. Ne-a plăcut mult și parchetul original, o altă piesă a puzzle-ului restaurării.

Dacă ar trebui să alegem între cele două dormitoare ale mansardei, clar am opta pentru dormitorul fetiței familiei – de altfel, nici nu o să regăsești dormitorul matrimonial în prezentarea proiectului. Și roz, și cu tente industriale? Sold! 🙂 Provocarea pe care și-a asumat-o arhitectul în amenajarea camerei a fost, de altfel, legat chiar de aceste două atribute:

“Camera copilului este o metaforă despre cum elemente/materiale de inspiraţie industrială pot genera ambianţa unei camere de fetiţă. Ne-am dorit mai mult decât un print cu contururi aparente de munţi, de aceea piscurile care îmbracă peretele sunt realizate din tablă trasă, tocmai pentru a suplimenta numărul de sensuri pe care le poate căpăta acest spaţiu”

Adăugăm și noi o notă mare pentru pisica geometrizată și asortată, de inspirație japoneză 🙂 .

Corpurile de iluminat în stil industrial și mobilierul din lemn și metal din camera fetiței au fost realizate de Quartier Management prin Iulian Cazacu. 

Baia longitudinală a fost asemănată de arhitect cu un tunel la capătul căruia fereastra joacă rolul clasicei luminițe. În loc de fereastră, noi am pus ochii mai degrabă pe cada free standing, piesa noastră preferată din orice baie care are norocul să o includă. În cazul acesta, cu atât mai mult cu cât cada pare să fi primit propriul soclu și propriul reflector (exagerăm, de fapt: arhitectul ne-a spus că și-a propus să accentueze adâncimea încăperii cu ajutorul benzilor led).

 Fotografii: prin Mihail Neagu