Spațiul public ca act de cultură: arhitectură, obiect, oraș

Până pe 25 mai, Bucureștiul devine capitala creativității, găzduind Romanian Design Week 2025, unul dintre cele mai ample evenimente dedicate designului contemporan. Timp de 10 zile, peste 150 de organizații vor anima orașul prin expoziții curatoriate, instalații urbane, tururi ghidate și intervenții în spații independente, transformând designul într-un dialog viu cu publicul.

Un punct central al programului este RDW Exhibitions, care reunește o selecție de expoziții realizate în parteneriat cu organizații creative din toată țara, scoțând în evidență proiecte relevante pentru scena designului românesc actual. RDW Exhibitions aduce împreună inițiative precum „Bucureștiul Sustenabil” (OAR București), „Secrete Întrețesute” (FABER), „10 ani de Beta” (Bienala de Arhitectură Timișoara), „ABCDG” (Local Design Circle), „Noul Ev Mediu” (Transylvanian Design Week), „De la Meșteșug la Muzică” (Asociația Artiștilor Lutieri), dar și o selecție internațională de designeri, prezentată la Mercedes-Benz Bucharest Fashion Week, plus un showcase dedicat designului de produs și industrial.

La Romanian Design Week 2025, FABER propune un proiect care se construiește în straturi: de la materiale și obiect, până la sistem, muncă și memorie colectivă. Expoziția Woven Secrets aduce în prim-plan o industrie aflată într-o tranziție profundă – cea textilă – și folosește designul ca instrument de analiză, reacție și reconstrucție.

Lucrările prezentate sunt rezultatul unei colaborări ample între designeri români, experți, cercetători, ingineri, fabrici locale și foști muncitori din Timișoara. Nu este vorba doar despre produse vizibile, ci despre mecanisme ascunse: risipă, reciclare, lanțuri de aprovizionare fragile, know-how pierdut. Expoziția funcționează ca un circuit care reactivează legături – între trecutul industrial al orașului și noile direcții sustenabile ale designului.

Într-o ediție Romanian Design Week curatoriată împreună cu organizații-cheie din România, The Institute creează contextul necesar pentru ca astfel de demersuri să nu fie doar expuse, ci activate. FABER răspunde acestei invitații cu un proiect care nu stilizează problemele, ci le transformă în propuneri. Iar această expoziție devine o formă de poziționare clară: designul nu e doar despre obiecte, ci despre ecosistemele care le creează.

În acest context am stat de vorbă cu Oana Simionescu (foto sus) – co-fondator și director FABER, arhitect și manager preocupat de viitorul profesiilor creative și de modul în care oamenii și mediul construit se influențează reciproc, implicată de peste 15 ani în proiecte locale și naționale relevante, de la Bienala timișoreană de arhitectură și F O R, până la inițiative precum undelocuiesc.eu sau Triplex Confinium – și cu Diana Caducenco (foto jos), manager de comunicare FABER, pasionată de crearea unor campanii de comunicare cu impact și de dezvoltarea unei culturi sustenabile și inovative, cu experiență în coordonarea strategiilor de comunicare și organizarea de proiecte culturale în diverse contexte.

FABER revine la RDW cu un proiect care continuă o direcție începută anul trecut. Ce a fost important să păstrați – și ce ați simțit că trebuie dus mai departe?

Woven Secrets face parte dintr-o structură mai amplă – din programul Design Signals, prin care ne-am propus să construim o punte între lumea pragmatică a industriei și cea creativă, optimistă, critică, a designului contemporan. Ce este constant în acest program, și deci am păstrat, este orientarea spre designul de proces și colaborare ca metodă de lucru, precum și conexiunea cu Timișoara și patrimoniul ei industrial ca puncte de plecare pentru cercetarea ce stă la baza programului și a fiecărei ediții. 

Ce am simțit că trebuie dus mai departe este capacitatea acestui proiect de a activa conversații și conexiuni noi. Prin participarea la Romanian Design Week, ne dorim să ieșim din perimetrul expozițional și să deschidem un dialog mai amplu despre rolul designului în transformările economice și sociale. Prin acest demers, punem în lumină nu doar lucrările designerilor participanți, dar și mecanismele din spatele acestora: munca, infrastructura, lanțurile de producție, oamenii și resursele. Proiectul invită astfel spre reflecție critică, dar și spre a imagina moduri în care designul poate genera schimbări reale.

Cum ați construit tema acestei expoziții și de ce ați ales să abordați industria textilă ca punct de plecare pentru un discurs despre design și economie?

Tema expoziției Woven Secrets a fost construită pornind de la datele din cercetarea coordonată de Norbert Petrovici, care analizează evoluția industriilor în economia Timișoarei și a României. Conform acestui studiu, industria textilă este una dintre industriile principale din Timișoara și a reprezentat, în anumite perioade, unul dintre cele mai importante sectoare economice ale orașului, cu o contribuție esențială la exporturi și ocuparea forței de muncă​. Din această perspectivă, alegerea industriei textile este rezultatul unei strategii clare în cadrul programului Design Signals, prin care ne-am propus ca, timp de cinci ani, să lucrăm cu industrii-cheie pentru Timișoara și pentru economia României – automotive, textilă, chimică și agroalimentară. 

După ce am explorat industria automotive (în 2023), anul trecut am decis să investigăm sectorul textil – o industrie cu o prezență istorică masivă în Timișoara, dar care astăzi este tot mai puțin vizibilă. Orașul a găzduit de-a lungul secolului XX numeroase fabrici importante – de la 1 Iunie, care ne sunt vecini direcți, la ModaTim, ILSA (Industria Lânii) sau Banatul. Aceste centre industriale au angajat mii de persoane și au generat un ecosistem complex de producție, formare profesională și expertiză tehnologică. Am ales industria textilă pentru al doilea episod al programului datorită vecinătății noastre cu fabrica 1 iunie și a faptului că aceasta este în curs de demolare, 2024 fiind ultima șansă de a documenta ce a mai rămas din această instituție.

Ne-a interesat să cuprindem atât povestea și emoția din spatele acestui patrimoniu material și imaterial, dar și să-i înțelegem structura ca sector economic, explorând felul în care designul interacționează cu economia, mediul și societatea. Industria textilă este un teren fertil pentru întrebări despre sustenabilitate, lanțuri de aprovizionare, muncă, meșteșuguri uitate, cunoaștere, tehnologie și inovare. În acest context, designul capătă o funcție extinsă: devine un instrument de cercetare, de analiză critică și de reimaginare a unor sisteme de producție și metode de colaborare.

Ce a fost important în relația cu designerii și colaboratorii implicați? Ce a contat cel mai mult în alegerea lor și în modul de lucru propus?

Ne-a interesat să lucrăm cu designeri care văd designul ca practică de cercetare și ca instrument critic. A contat mult ca participanții să fie deschiși la lucru în echipe interdisciplinare și să aibă o curiozitate autentică față de procesele din industrie, dar și față de provocările globale.

În alegerea designerilor, am urmărit și o diversitate de experiențe: de la designeri aflați la început de drum, la practici deja consolidate. Un exemplu ar fi colaborarea cu Dinu Bodiciu sau brandul Ami Amalia – designeri care aduc în proiect perspective mature, bine articulate, și care lucrează cu un simț puternic al responsabilității față de industrie. În același timp, am oferit spațiu și celor aflați în faze incipiente ale carierei lor, pentru a încuraja cercetarea și experimentul.

Colaborările cu fabrici precum Pasmatex, LanaTerm, EcoCinix, UTT sau Cottontex nu au fost doar surse de materiale, ci au devenit spații de învățare reciprocă. Designerii au intrat în fluxurile de producție, au discutat cu muncitorii, au documentat ritmurile și provocările industriei actuale. În acest fel, expoziția a devenit o formă de cercetare aplicată, în care fiecare piesă este o ipoteză testată în teren.

Expoziția aduce împreună designeri, cercetători, fabrici, ingineri, foști muncitori. Cum s-a tradus în concret această colaborare și ce a rezultat din ea?

Colaborarea interdisciplinară a fost esența expoziției Woven Secrets. Nu am lucrat după un model liniar în care designerul „primește” informații și apoi produce un obiect, ci am creat contexte reale de co-investigare, în care fiecare actor – designer, inginer, muncitor, cercetător – a contribuit activ la definirea problemelor, testarea materialelor și formularea unor ipoteze de lucru.

Fiecare proiect a pornit de la o întrebare comună: Ce înseamnă astăzi să produci în România, în condiții sustenabile, responsabile și conectate la realitățile locale? Răspunsurile s-au conturat prin dialoguri directe în fabrici, vizite pe teren, ateliere în echipă, teste de material sau discuții despre lanțuri de aprovizionare. De exemplu, unele proiecte s-au născut chiar din întâlnirile cu foști muncitori care ne-au împărtășit detalii despre ritmurile de lucru din fabrici sau despre tipuri de fire care azi nu se mai produc.

Această abordare a generat o serie de lucrări hibride – obiecte de design care nu sunt doar estetice sau simbolice, ci și încărcate de cercetare, memorie și intervenție critică. În final, ceea ce s-a realizat nu este doar o expoziție, ci un spațiu de lucru colaborativ, care poate continua și în afara cadrului cultural: în educație, în industrie, sau în forme emergente de producție locală.

De ce a fost important să includeți în expoziție și poveștile muncitorilor din fostele fabrici? Cum influențează aceste istorii lectura proiectului?

A include poveștile muncitorilor din fostele fabrici a fost esențial pentru a înțelege industria textilă nu doar din perspectivă economică, ci și umană. Aceste istorii aduc în prim-plan experiența directă a celor care au trăit transformările industriei pe pielea lor – oameni care au lucrat zeci de ani în fabrici și care dețin o cunoaștere profundă, adesea invizibilă, a muncii, a materiilor prime, a ritmurilor de producție și a relațiilor de lucru. 

Una dintre marile provocări ale acestui proiect a fost să combinăm rigurozitatea datelor cu intimitatea mărturiilor personale. Am lucrat cu cercetarea sociologică coordonată de Norbert Petrovici pentru a înțelege traiectoriile macro ale industriei textile din România în ultimii 60 de ani – dar în paralel, am colectat interviuri și artefacte de la foști muncitori din fabrici, care au completat această hartă cu detalii vii, adesea emoționante.

Poveștile lor ne-au arătat că fabrica nu era doar un loc de muncă – era o infrastructură socială, un spațiu de formare, solidaritate și apartenență. Această dublă perspectivă – structurală și umană – este ceea ce face Woven Secrets un proiect complex și necesar.

Cum funcționează programul Young Matters în acest context – și ce v-a interesat în dialogul dintre studenți, tutori internaționali și oraș?

Young Matters este componenta pedagogică a programului Design Signals, și funcționează ca un laborator experimental de învățare contextualizată. Nu este un atelier clasic, ci un cadru de cercetare colaborativă, în care studenți din domenii diverse (design, medicină, modă, sociologie, construcții, IT, peisagistică, etc.) lucrează împreună timp de o săptămână, alături de tutori internaționali și facilitatori locali.

Ne-a interesat în mod special felul în care orașul – cu toate straturile sale industriale, sociale și simbolice – poate deveni un teren activ de investigație. În loc să plecăm de la teme teoretice, am pornit de la observație, documentare și interacțiune directă cu contextul Timișoarei. Studenții au explorat spații dezafectate, au intervievat locuitori sau au lucrat cu date istorice și hărți afective pentru a construi răspunsuri personale, uneori poetice, alteori speculative.

Dialogul dintre studenți și tutori nu a fost unul ierarhic, ci reciproc. Proiectele acestora – eseuri vizuale, scrisori către oraș, colaje și prototipuri 3D – nu doar că exprimă o relație empatică față de oraș, dar propun și moduri noi de a-l înțelege și imagina. Pentru noi, a fost esențial ca acest program să nu rămână un exercițiu izolat, ci să contribuie (puțin) la formarea unei generații care învață să lucreze cu locul, cu realitatea, cu responsabilitate și curiozitate.

În 2025, Young Matters continuă cu o nouă ediție, gândită tot ca o infrastructură de dialog între educație, industrie și comunitate locală – un spațiu unde pedagogia nu înseamnă transmiterea de conținut, ci activarea de relații și gândire critică.

Cum ați lucrat cu materialele – și ce v-a interesat în legătură cu upcyclingul, deșeurile textile sau lipsurile din lanțurile de aprovizionare?

Materialele au fost un punct de plecare esențial în dezvoltarea lucrărilor din Woven Secrets. Majoritatea proiectelor din expoziție au implicat o abordare critică asupra resurselor: de unde provin, ce înseamnă risipă, cum pot fi recuperate și reintroduse în lanțul de producție. Ne-a interesat în mod special să lucrăm cu resturi textile, deșeuri industriale, materii prime uitate sau abandonate, în încercarea de a înțelege unde se rup lanțurile de aprovizionare și ce se poate schimba.

Unele proiecte, precum ”Tipare Nerezolvate” (Andreea Pleșa, Anamaria Vișovan), au propus metode concrete de reducere a deșeurilor prin reutilizarea resturilor standardizate de la fabrica Cottontex. Acestea au fost transformate în tricouri sport prin trei tehnici inovatoare – de la adaptarea tiparelor la materialul disponibil, până la tăieturi accidentale care reduc risipa cu până la 90%​. 

Alte lucrări, cum ar fi ”Atenție! Lame Rotative” a Alesiei Cîdă, explorează procesul de reciclare în sine – designera a colaborat cu centre de reciclare precum EcoCinix și IMP România și a transformat materialele colectate într-o instalație interactivă pentru copii, care demistifică procesele industriale și atrage atenția asupra limitărilor reciclării​.

Lucrarea ”Înapoi la Oile Noastre” a Laviniei Ghimbășan (Studio Nalba) a investigat lanțul de producție a lânii, un material în trecut valoros în România, dar astăzi deseori ars sau aruncat. Pornind de la lână oferită de fermieri, designera au reușit să producă un fir compozit (40% lână, 60% acril), colaborând cu fabrica UTT (Uniunea Tehnologiilor Textile) și apoi să țeasă panglici în colaborare cu Pasmatex. Proiectul readuce în atenție nu doar o resursă abandonată, ci și o întreagă rețea de cunoștințe și meșteșuguri pe cale de dispariție​.

Toate aceste proiecte propun noi forme de lucru și chestionează modelele actuale de producție. Designul, în acest context, devine o unealtă de reconfigurare și reimaginare a unui viitor mai sustenabil.

Ce tip de propuneri sau soluții aduc designerii implicați în expoziție pentru a regândi ciclul de viață al materialelor?

Designerii implicați în expoziția Woven Secrets propun soluții care redefinesc ciclul de viață al materialelor, nu doar prin reciclare sau reutilizare, ci printr-o regândire sistemică asupra modului în care resursele sunt tratate în procesele de producție. Fiecare proiect din expoziție aduce o abordare critică, orientată spre circularitate, responsabilitate și apropiere de resursele locale.

Proiectul ”Înapoi la Oile Noastre” al Laviniei Ghimbășan, de exemplu, prezintă o intervenție profundă în ecosistemul de producție aferent lânii și deschide calea spre posibile re-conexiuni și  produse noi.​

Astfel, designul devine un instrument de intervenție în sisteme complexe, în care materialele nu sunt neutre, ci poartă cu ele relații de muncă, memorie, și potențial de transformare. Expoziția devine un spațiu de testare a unor forme emergente de circularitate, în care designerii nu doar imaginează, ci propun – și uneori chiar implementează – alternative concrete.

În ce fel simțiți că proiectul aduce o perspectivă critică asupra industriei textile actuale din România?

Mai degrabă decât să adoptăm o poziție critică în sensul tradițional, prin Woven Secrets ne-am propus să deschidem un proces de explorare colectivă. Prin cercetare, design și dialog interdisciplinar, proiectul sondează realitățile complexe ale industriei textile din România, fără a căuta soluții rapide. Ceea ce ne interesează este să înțelegem mai bine dinamica acestui sector: cum s-a transformat în ultimele decenii, care sunt vulnerabilitățile și ce potențial de reconfigurare există.

Cercetarea sociologului Norbert Petrovici, ilustrată de Studio Interrobang, oferă un context esențial: de la anii în care România avea un rol major în lanțurile valorice textile europene (cu un vârf de 36% din totalul exporturilor în 1998), la o scădere semnificativă a acestui sector în ultimele două decenii – astăzi reprezentând sub 7% din totalul exporturilor​. Această evoluție reflectă o reconfigurare globală a producției textile și o tranziție dificilă de la modele bazate pe muncă intensivă și costuri reduse către segmente de piață mai specializate și mai sustenabile.

Expoziția și întregul program Design Signals își propun să reactiveze dialogul dintre design, industrie, mediul academic, comunitate și administrația publică. Credem că în aceste spații de întâlnire se pot naște noi forme de colaborare – poate nu imediat în produse sau procese scalabile, dar cu siguranță în termeni de înțelegere reciprocă, reflecție și inițiative experimentale. Punem întrebări despre sustenabilitate, valoare adăugată locală, muncă și memorie, pentru a genera o bază comună de reflecție și acțiune pe termen lung.

Ce v-a interesat să transmiteți publicului RDW prin această expoziție? Ce ați dori să rămână cu vizitatorii după experiența Secrete Întrețesute?

Ne-am dorit ca vizitatorii RDW să perceapă expoziția ca o invitație la reflecție. Woven Secrets este despre ceea ce nu se vede de obicei în spatele unui produs textil – despre infrastructuri, munci invizibile, resurse risipite, lanțuri de aprovizionare fragmentate și cunoaștere pe cale de dispariție. Am vrut să aducem în prim-plan toate aceste elemente și să le facem accesibile printr-un limbaj vizual și material care provoacă întrebări.

Publicul întâlnește aici nu doar obiecte de design, ci și procese, povești și relații. Ne interesează ca vizitatorii să plece din expoziție cu o înțelegere mai complexă a designului – ca instrument de observare, analiză și posibilă reconfigurare a sistemelor din jurul nostru. Sperăm ca această experiență să deschidă un spațiu de respect pentru resurse și de curiozitate față de ce poate deveni designul într-un context economic și social în tranziție.

Ce a însemnat pentru FABER această colaborare cu RDW în 2025 și cum vedeți potențialul unor astfel de parteneriate pe viitor?

Pentru FABER, colaborarea cu Romanian Design Week este mai mult decât o prezență într-un festival – este un parteneriat strategic, între două instituții care și-au propus să vorbească despre un domeniu care încă nu are cu adevărat un loc în economia și societatea noastră, și în a cărui potențial și relevanță credem, împreună, cu tărie.

Woven Secrets este un proiect cu multe componente – cercetare, design, colaborare, educație – iar contextul oferit de RDW ne oferă oportunitatea de a prezenta acest proces amplu, la București, în relație cu o serie întreagă de alte proiecte și inițiative din plan național și internațional. Apreciem mult deschiderea și încrederea primite din partea echipei The Institute, precum și efortul lor în ansamblu (nu doar prin RDW) de a susține dezvoltarea profesiilor creative în România.

A fi solidar, la nivel național, în această misiune, este o chestiune fundamentală dacă ne dorim cu adevărat să devenim mai relevanți. 

RDW susține designul ca infrastructură strategică, nu doar ca expresie vizuală. Cum răspunde proiectul vostru acestei mize – în plan local și sistemic?

Woven Secrets și, mai larg, programul Design Signals răspund direct acestei viziuni asupra designului ca infrastructură strategică. La FABER, tratăm designul ca pe o metodă de cercetare și de conectare între actori din ecosisteme diferite și de intervenție în sisteme economice, culturale și educaționale.

La nivel local, programul ne-a permis să cartografiem industrii importante pentru Timișoara – textilă, automotive, iar acum chimică – și să generăm formate de lucru care reactivează resurse uitate: know-how profesional, infrastructură industrială, materiale, dar și povești personale. Designul devine astfel un catalizator care pune în relație designeri, fabrici, cercetători, muncitori și studenți. 

În plan sistemic, Design Signals propune o alternativă la modelul în care designul este tratat ca un sector decorativ. Prin expoziții, cercetări, ateliere pedagogice și parteneriate strategice, încercăm să demonstrăm că designul poate contribui la reformularea modului în care gândim producția, educația, durabilitatea sau politicile culturale. Iar colaborarea cu RDW este un pas important în a ancora aceste practici într-un cadru național, în care designul este valorizat ca infrastructură pentru schimbare, nu doar pentru vizibilitate.

Într-un festival al colaborării, cum vedeți contribuția FABER la o rețea națională de practici emergente? Ce înseamnă pentru voi să lucrați „cu locul”, dar să adresați probleme globale?

Credem că una dintre contribuțiile esențiale ale FABER în rețeaua națională de practici emergente este capacitatea de a ancora designul în realități locale, fără a-l izola de contextul global. Timișoara, cu patrimoniul său industrial și transformările sale economice, oferă un teren ideal pentru a testa formate de lucru care pot fi relevante și în alte orașe sau regiuni. Lucrăm cu ceea ce avem la îndemână – materiale, oameni, spații, procese – dar o facem conectați cu sisteme mai largi: lanțuri de producție, politici publice, crize ecologice, modele educaționale.

Programul Design Signals este construit exact pe această premisă: să conecteze designeri, fabrici, mediul academic, experți și administrație într-un cadru de lucru colaborativ, centrat pe cercetare și acțiune. Credem că această infrastructură poate fi un model replicabil și adaptabil – un exemplu de cum poți construi un program cultural și educațional care nu doar „prezintă”, ci produce cunoaștere aplicată și relații de durată.

Să lucrăm „cu locul” înseamnă, pentru noi, să ascultăm și să învățăm din specificul contextului – din istoriile, dificultățile și resursele unui oraș. Dar înseamnă și să formulăm întrebări care depășesc granițele acestuia: ce se întâmplă cu industriile locale în contextul globalizării? Cum poate designul susține economii circulare? Cum se reconfigurează munca și resursele în secolul XXI? FABER contribuie la rețeaua națională nu doar cu proiecte, ci cu o metodologie care pornește din Timișoara și deschide conversații cu relevanță mult mai largă.â

Ce responsabilitate simțiți în a păstra vie memoria industrială a orașului? Cum devine designul o unealtă de reconectare – cu oameni, meserii și locuri uitate?

Pentru FABER, păstrarea memoriei industriale a orașului reprezintă un act de responsabilitate culturală și socială. Timișoara a fost și este în continuare un oraș profund modelat de industrii – textilă, automotive, chimică, agroalimentară – care influențează spațiul urban, educația, ritmurile vieții cotidiene și identitatea locală. 

Prin proiecte precum Woven Secrets, ne asumăm această responsabilitate nu ca pe un demers nostalgic, ci ca pe o șansă de a reconstrui legături – între diverse domenii, între oameni și teritorii. Această reconectare este și un act politic, în sensul în care refacem legături sociale și profesionale care au fost întrerupte. Credem că, prin design, putem contribui la o nouă formă de infrastructură culturală – una care nu doar documentează trecutul, ci îl transformă în resursă pentru viitor.

Dacă Woven Secrets ar deveni un program recurent, nu doar o expoziție, ce formă ar putea lua în viitor?

Woven Secrets (”Secrete Întrețesute”) nu este un proiect izolat, ci face parte din Design Signals – programul de design dezvoltat de FABER. Ne-am propus ca, prin acest cadru, să explorăm industrii-cheie pentru Timișoara și România, pornind de la istoria și infrastructura locală, dar cu deschidere spre transformările globale. Programul este conceput ca o platformă pe termen lung, care sprijină colaborarea între discipline, dezvoltarea de noi metode de producție și reflecția critică prin formate diverse – de la expoziții și conferințe, la publicații, ateliere și rezidențe.

The Institute propune, prin RDW 2025, un model de festival bazat pe colaborări strategice și conținut curatorial național. Ce înseamnă pentru voi această deschidere – și cum se aliniază misiunea FABER cu viziunea pe termen lung a RDW?

Deschiderea RDW către colaborări strategice și conținut curatorial național este esențială pentru construcția unui ecosistem al designului în România. Pentru noi, această abordare are sens și este o oportunitate reală de a construi împreună, pe termen lung, o infrastructură care susține practici emergente, cercetare aplicată și colaborare interdisciplinară.

Romanian Design Week promovează designul ca infrastructură culturală și formă de acțiune critică. Cum se regăsește această perspectivă în modul în care FABER dezvoltă proiecte, comunități și rețele?

Această perspectivă asupra designului este una în care ne regăsim. Dincolo sau înainte de programul Design Signals, FABER este o instituție independentă, formată la firul ierbii, într-un moment critic pentru Timișoara, cu misiunea de a găzdui și susține dezvoltarea sectorului cultural și a profesioniștilor creativi, renovând din resurse proprii o fostă fabrică de săpun din vechiul cartier Fabric de pe malul Begăi. Atât FABER, cât și programul Design Signals sunt piese de infrastructură culturală concepute cu pasiune și implementate cu mult efort, din convingerea că designul (în toate formele sale profesionale) este o formă de acțiune critică/fundamentală pentru evoluția unui oraș.

Woven Secrets este un proiect care merge dincolo de formatul expozițional și devine o rețea: de idei, de oameni, de istorii. Nu propune o soluție pentru industria textilă, dar propune o metodă: lucrul în comun, atenția la procese, apropierea de teritoriu. Este un proiect care pornește din Timișoara, dar vorbește despre o realitate largă – una în care designul poate reconstrui în moduri lente, dar radicale.

Pentru FABER, această prezență în cadrul RDW 2025 nu este doar o validare, ci o continuitate firească a unei misiuni asumate: aceea de a activa designul ca mijloc de observație critică și intervenție culturală. Într-un festival al colaborării, Woven Secrets arată că cele mai relevante proiecte sunt cele care nu doar arată bine – ci funcționează în profunzime.

Program & acces

Festivalul poate fi explorat în fiecare zi prin cele peste 140 de evenimente răspândite în tot orașul și în cele 3 spații cheie ale acestei ediții: clădirea fostului restaurant CINA (Benjamin Franklin 10), parterul Galeriei Naționale a Muzeului Național de Artă al României și Casa Fratelii, situată pe Strada Episcopiei, 9.

Accesul la festival diferă în funcție de spațiul expozițional. Pentru expozițiile din fosta clădire Cina, biletele sunt disponibile online la https://bilete.romaniandesignweek.ro, cu o reducere de 50% pentru participanții care achită cu un card Mastercard emis de UniCredit Bank. Studenții beneficiază de 50% reducere pentru biletele achiziționate la fața locului, în baza carnetului de student vizat, iar elevii, pensionarii și persoanele cu dizabilități au acces gratuit. Facilitățile pentru elevi și studenți sunt oferite cu sprijinul partenerului principal al festivalului, UniCredit Bank.

Accesul în spațiul de la Casa Fratelli este liber, fără bilet, în limita locurilor disponibile. Pentru Muzeul Național de Artă al României (MNAR), accesul se face pe baza biletului de vizitare al muzeului, care se achiziționează exclusiv de la fața locului. Acesta este un bilet diferit de cel folosit pentru accesul în spațiul de la Cina.

Programul complet al festivalului poate fi consultat pe site-ul oficial: https://program.romaniandesignweek.ro/ în aplicația RDW (App Store și Google Play), pe Facebook și Instagram.

Romanian Design Week este parte din rețeaua internațională World Design Weeks.
Romanian Design Week este un proiect The Institute.

Fotografii: prin RDW, FABER
Fotografii portrete: Seba Tătaru