Foarte aproape de Cărtureștiul pe care-l știm cu toții, de pe Strada Arthur Verona, Casa Mincu și-a recăpătat de curând strălucirea, grație unui proces de restaurare minuțios, condus de arhitectul Șerban Sturdza. Casa unde a trăit și lucrat arhitectul Ion Mincu, promotorul stilului neoromânesc, între 1890-1912, este acum sediul Ordinului Arhitecților din România. Periodic au loc aici expoziții sau evenimente conectate domeniului – asta la parter. Ați urcat însă vreodată în mansarda casei?

Anul trecut, cu ocazia unei expoziții de ahitectură, am aflat că putem arunca un ochi în mansardă: culoarul spre scările de acces era ascuns de un vechi covor românesc. “Cortina” nu anunța nimic din spectacolul ce, odată ajunși în mansardă, părea atât de aproape de cer – puteai vedea luna (plină în acea seară) prin ferestrele laterale ale mansardei.

În mansardă, arhitectul Șerban Sturdza, care a condus lucrările de resturarea a Casei Mincu încă de la începutul anilor 2000, povestea familiar despre etapele amenajării. Casa Mincu a fost inaugurată în 2012, odată cu centenarul morții lui Ion Mincu – de acum doi ani parterul casei găzduiește evenimente, expoziții, concerte restrânse, însă lucrările la mansardă au continuat în tot acest timp.

Chiar și acum, amenajarea este in progress. Curiozitate noastră și frumusețea proiectului ne-au făcut să vă împărtășim acest preview, cu ajutorul prietenilor de la Intro.

Odată ce ajungi la mansardă, în podul casei de secol XIX, te simți ca într-o arcă, ce plutește scăldată în lumină: ferestrele din acoperiș sunt completate de suprafețe vitrate laterale, iar la nivelul birourilor (așa cum se vede în fotografia de mai sus) sunt ochiuri ce se deschid spre exterior. Cavitățile organice, tencuite și văruite, te fac să te simți atât de aproape de natură, de lumea de afară în timp ce stai în fața monitorului.

Așa cum Ion Mincu era promotorul stilului românesc în arhitectură, la fel Șerban Sturdza a păstrat pe cât posibil materialele naturale, tradiționale (mult lemn, var, tencuiala imperfectă atât de expresivă) și nu a intervenit deloc asupra elementelor podului vechi – hornul central, de exemplu, are acum un rol decorativ.

Aici vor fi birourile OAR, prin urmare nu vom putea veni în vizită. Ne bucurăm sincer (și, da, îi și invidiem un pic 🙂 ) pentru cei care vor lucra aici: printre dulapuri de lemn, cu vitrine mari casetate și plante agățătoare ce urcă spre tavan. Noi cel puțin ne-am simțit ca într-o mansardă de scriitor călător de prin secolul XIX.

Prezentul e inserat fin în poveste, sub forma scaunelor de birou Eames, ce vin de la Intro.

Surpriza este că, din stradă, nu poți ghici lumina și dimensiunea acestui spațiu: rămâi cel mult captivat de plafonul casetat, pictat cu flori, și de candelabrele contemporane care se zăresc la parter. Mai multe detalii istorice despre Casa Ion Mincu găsești aici.

Fotografii: Sebastian Oros