Interbelic Victoria te transportă într-un bar new-yorghez din anii ’20-’30, în vremea Prohibiției
Interbelic-ul din Centru Vechi s-a mutat pe Calea Victoriei, la numărul 17. Va trebui să te asiguri că ai nimerit ușa, pentru că, asemenea barurilor cu intrări secrete din New York-ul anilor ’20-’30, intrarea nu e foarte evident semnalizată. Dar de cum intri, ești transportat în scenariul jazzy misterios al filmelor cu gangsteri, ce-și sorb whiskey-ul într-un “lux” ușor decadent și foarte scenografic. Pentru instalația de deasupra barului au fost folosite 439 de becuri! Ai crede că pe Tolix-ul de la bar se va așeza un De Niro tânăr, cu gașca din Once Upon a Time in America, sau un Gatsby super dichisit își va face intrarea de după cortină. Amenajarea este semnată Lama Arhitectura – Dan Enache, Călin Radu, Radu Nenita. Tot ei sunt cei care semnează decorul Origo, dar și terasa Control, două dintre locurile de pe traseul nostru urban săptămânal. Bicicletele din spațiu aparțin proprietarului și membrilor echipei Interbelic. În plus, ne povestește Dan Enache, împreună cu colegul Călin Radu (Lama Arhitectura) au 15 biciclete, prin urmare îi bucură prezența lor în decorul barului. Mai ales că îl completează cu un aer degajat urban. Pe locul Interbelic Victoria se afla un restaurant japonez, iar prima intervenție în spațiu a fost decopertarea masivă:
Pian suspendat, doar nu se putea bar jazzy fără pian. Luminile calde, de atmosferă, ale becurilor Edison (cu cablu textil împletit) se proiectează pe suprafețele din alamă ale stâlpilor și barului. Cortina, canapelele din velur verde, lemnul meselor în contrast cu suprafețele de metal și beton aparent compun o ambianță de underground spectacular. Cu o ușoară tentă de cabaret… alternativ. Instalația de plante suspendate a fost ideea beneficiarului: ne duce cu gândul la ploaia de șampanie sau confetti de la petrecerile somptuoase ale anilor ’30.Manechinele-lampadare, semnate Lama Arhitectura, punctează legătura cu adresa istorică: faimosul magazin Victoria. Strălucirile alamei sunt temperate de materialele brute, de moliciunea cortinei și a canapelelor, de plantele care se revarsă din tavan. Ni se pare locul ideal pentru petreceri, foarte versatil și foarte… conspirativ. 🙂 Culoarul ce leagă spațiile, îmbrăcat în metal. Toate elementele din metal (alamă pentru stâlpi și bar; tablă de oțel pentru băi, șina cortinei, scară) sunt realizate de Ovidiu Popan (Vertigo Design). Pentru noi, următoarea destinație a săptămânii e clară. Vrem să ne simțim ca și cum am nimeri în mijlocul unei petreceri interzise. 🙂 Fotografii: Radu Malașincu |
atata timp cat nu sunt in stare sa-si faca un site care sa si functioneze …
Fost aseara, dupa ce vazut articolul de mai sus. Decorul e excelent, bicicletele de la intrare sunt discrepante in context, mai ales plasate sub pianul cu coada. Sau poate era o parcare adhoc a biclelor angajatilor?
Preturi mari (24 de lei un cocktail, gustos si prezentat fain), clientela 30+. Expat friendly, atmosfera buna, muzica la un acceptabil, cel putin in prima parte a serii.
*nivel. Un nivel acceptabil.
oare pe unde e new yorgul asta?