Împreună cu prietenii de la Igloo media, vă prezentăm povestea transformării unei case de la 1928, din București, unde locuiește o tânără familie, cu doi copii. Amenajarea este una contemporană, luminoasă, intimă, iar proiectul este semnat de arhitectul Marcel Borțun. Text: Viorica Buică.

Trebuie spus de la început că ne aflăm într-o casă cu trei niveluri, construită în 1928 într-una dintre zonele istorice ale Bucureş­tiului şi că amenajarea pe care v-o prezen­tăm s-a ocupat de etaj şi mansardă, însu­mând o suprafaţă utilă de 280 mp. Datorită distribu­ţiei spaţiilor interioare gândite cu 85 de ani în urmă, o mare parte a proiectului a ţinut de re-compunerea suportului funcţional necesar unei locuiri contemporane de calitate.

Astfel, vechile pardoseli au fost desfăcute complet, instalaţiile s-au refăcut în totalitate, iar mansarda – realizată într-un spaţiu liber de pod – s-a compartimentat cu pereţi uşori şi a fost legată de etaj printr-o nouă scară, vechiul acces făcându-se doar prin cea de serviciu, la care s-a renunţat, lăsând loc unei extinderi a băii matrimo­niale.

În plus, s-au modificat câteva goluri de fe­reastră la faţadele dinspre curte, dar a fost inserată şi o nouă fantă verticală în care se decupează imagini din grădina imobilului, mărginită de ziduri de cărămidă îmbrăcate în iederă.

Părăsind registrul funcţional al intervenţiilor, remarcăm conservarea imaginii iniţiale a spaţiilor prin păstrarea şi recondiţionarea uşilor şi a celor mai multe ferestre (inclusiv a feroneriei acestora), prin restaurarea in situ a scării de acces în locuinţă (uşa din stejar de la parter, treptele din mozaic turnat şi balus­trada din fier forjat) sau prin menţinerea şi punerea în valoare a unor elemente de şar­pantă (stâlpi, grinzi şi cleşti) în spaţiile mansardei.

Holul din etaj, cu rolul – funcţional şi psihologic – de conector al spaţiilor de zi, conţine intersecţia a două direcţii vizuale puternice: axul dintre uşa dublă a accesului şi pornirea noii scări ce urcă la mansardă, luminată ze­nital prin tunele circulare, şi cel care leagă bovindoul din birou cu fereastra franţuzească a livingului, prin care se poate admira, de la distanţă, grădina. Puternica lumină a faţadei de sud, dinspre stradă, este pusă în valoare de cromatica şi texturile naturale din spaţiile unite succesiv prin glasvanduri cu sticlă transparentă – bucătăria, diningul şi biroul.

La mansardă, zona părinţilor şi cea a copiilor sunt bine delimitate prin holul de nivel, care le şi reuneşte prin modul de mobilare – este generat astfel un loc de discuţie şi odihnă. Spaţiile nou create sunt generoase şi reuşesc să amplifice lumina naturală prin cromatica dominată de un alb strălucitor, susţinut prin tonuri pastelate de crem, bej şi gri.

În acest cadru luminos şi elegant, arhitectul, cu sprijinul şi implicarea directă şi inspirată a beneficiarilor, a aşezat piesele de mobilier şi corpurile de iluminat – unele noi, altele purtând amprenta timpului – într-un echilibru de invidiat, care, inevitabil, consonează cu universul cultural şi emoţional al locata­rilor.

Articolul a fost preluat din numărul 149 al revistei Igloo.

Fotografii: Cosmin Dragomir