Concurs! Câștigă două tricouri cu grafică personalizată, by Alexandru Nimurad! ÎNCHIS!

Nu a fost uşor să alegem o poveste dintre cele scrise de voi: multe ne-au pus pe gânduri şi ne-au făcut să vedem cu totul altfel ilustraţiile create de Alexandru Nimurad. Dar cum nu poate fi decât un câştigător, am ales să fie Crina! O felicităm şi vă felicităm pe toţi pentru creativitatea şi inspiraţia cu care ne-aţi făcut zilele mai de poveste 🙂 Mulţumim!

Pe designerul Alexandru Nimurad l-am cunoscut la Street Delivery, când ne-au atras atenția tricourile sale cu elemente zoomorfe, organice, delicate, care parcă încep o poveste și te provoacă pe tine s-o continui. De acolo și până la a organiza un concurs împreună nu a mai fost decât un pas. Două tricouri semnate Alexandru Nimurad și create special pentru cititorii Designist pot fi ale tale: unul pentru tine și unul pentru perechea ta, pentru a fi împreună personaje într-o poveste fantastică. 🙂

Tricoul pentru fete

“Îmi place tare mult să spun povești, iar ilustrațiile imprimate pe aceste tricouri reprezintă un fragment, un început de poveste. Am ales ca personajul masculin să fie reprezentat printr-un cerb, iar cel feminin printr-o muscă. Motivele zoomorfe sunt o prezență constantă în lucrările mele, și asta pentru că îmi aduc un echilibru și nu aș putea să fac abstracție de aceste elemente care ne înconjoară și pe care tindem să le ignorăm. Frumusețea lor inocentă și modul lor de viață pot fi oricând un exemplu pentru oameni”, ne povestește Alexandru Nimurad despre creațiile sale.

Tricoul pentru băieți

Superba etichetă a tricourilor, de care echipa Designist este foarte, foarte mândră 🙂

Așa vor ajunge cele două tricouri la tine, în cutii stylish 🙂

Grafica tricourilor, ca să studiezi toate detaliile frontal 🙂

Ce trebuie să faci pentru a câștiga cele două tricouri Nimurad:

1. Dai Like la paginile de facebook Alexandru Nimurad și Designist.ro
2. Dai un share concursului, pentru ca și prietenii tăi să vadă un fragment din povestea fantastică imaginată de designer
3. Accepţi invitația la creativitate: Pornind de la ilustrațiile tricourilor, creează un început de poveste în care ți-ar plăcea să fii personaj

Vom premia cel mai interesant şi creativ răspuns. Deadline: duminică, 29 iulie, ora 16.00. Succes!

32 Comments

  1. Tender Carmen Marilena

    FB&GFC:TENDER CARMEN MARILENA,SHARE:http://www.facebook.com/tender.carmenmarilena/posts/453461478008828 Ma aflam undeva la tara,departe de toti si toate..numai eu si natura diafana si plina de culoare!Ma bucuram de orice gandacel sau strop de ploaie,stiam ca raiul este undeva la tara si acum m-am convins oe deplin.Chiar daca prinsesem o vreme de nimic,numai nori cenusii si plini cu apa rece,eu eram fericita ca respiram un aer virgin si neatins de raul de la oras…………

  2. sugestive imagini , sper să le pot purta

  3. Raluca Marinescu

    Liked ands Shared http://www.facebook.com/raluca.marinescu.52/posts/10151127590849734
    A fost odata ca niciodata o musca un pic cam beata. Si muca, in betia ei, visa mereu la fericire, la dragoste si implinire. Musculita beata traia in universul ei propriu, colorat, feeric, ca de basm pana intr-o zi,cand, zburand ea cu mintea departe, se lovi cap in cap de un cerb ce-i zdruncina lumea miraculoasa…

  4. Costin

    Trezit din somn. Asudat. Simt nevoia sa desenez, dar sa si dorm mai mult. Gata… M-am hotarat!
    Pe-ntai plec la mare!

  5. Gruia

    “Nimurad”, asta scria pe timbrul pe care tocmai il luasem de pe limba pentru a-l lipi pe cartea postala pe care o trimiteam iubitei in fiecare zi. O carte postala de un alb imaculat, cu o singura pata de cerneala albasta in coltul stang. Orice alta forma de comunicare cu exteriorul era interzisa. Treceam prin acest ritual zi de zi, timp de… putin sau foarte mult. Nerelevant. Apoi, imediat dupa dezlipirea timbrului, luam o inghititura de apa din paharul de plastic de pe nopitiera, inghitind ceva invizibil. Imediat dupa ce marul lui Adam revenea la pozitia sa initiala, ma lasam pe spate si ma scufundam intr-o stare de visare in care totul prindea nuante de roz spalacit, portocaliu de portocala si mov xenon. De fiecare data, din ghiveciul de pe pervaz, in care crestea un cactus ciudat, se ridica un scarabeu colorat care se misca incet, plutind spre mine pentru a lua cartea postala si pentru a o trimite la adresa exacta, doar de el stiuta. Apoi ma imbratisam, ca in acele camasi albe care se leaga la spate, si intotam prin somn si prin bancuri albastre de pesti albastri… sau poate dormeam somnul cartitei cu urechi ramificate si patru ochi rimelati… in orice caz, inainte ca totul sa alunece departe, intr-o visare necontrolata si elucubranta, imi aminteam intotdeauna cuvintele pe care le scriam de fiecare data, ca pe un fel de “somn usor”:

    “Sunt bine. Doctorii spun ca raspund bine la tratament. Dragostea mea pentru tine e aceeasi poveste ramasa la inceput.”

    http://www.facebook.com/gruia.dragomir/posts/482443691784557?notif_t=like

  6. Maria Mirela

    Povestea asta s-a întâmplat cu mult înainte să înceapă să construiască pânze. Era un păianjen ” chior ” care purta ochielari. Din cauza, că era ” urât ” era alungat şi urât de toţi cei din pădure. Într-o zi, săturat de ” urâciunea ” sa, a mers la Zâna Pădurii şi a rugat-o să îl facă mai frumos. Auzind vorbele păianjenului, Zâna a râs spunându-i că fiecare animal, insectă, plantă … îşi are rostul, frumuseţea şi ” urâciunea ” ei. Nimic nu poate fi schimbat. Totuşi, Zâna Pădurii i-a promis că îl va face mai frumos cu o singură condiţie: să îi ţeasă cea mai frumoasă pânză din care să-şi facă rochia de bal. Zâna trebuia să arate uimitor la balul ” Pădurii “. Păianjenul, plin de speranţă se duse în ghiveci şi se apucă de ţesut. Până atunci nu mai făcuse aşa ceva, dar nu se dădu bătut. A stat treaz zile şi nopţi întregi, lucrând din greu încercănd să facă pânza perfectă pentru rochia Zânei. Plângea şi ţesea deoarece îşi dădea seama de neputinţa lui, dar tot nu vroia să renunţe. Şi lacrimile rotunde şi clare se lipeau de ţesătură. Obosit, păianjenul se înţepă şi începu să ” ţâşnească ” sânge peste tot. Acestuia nu-i păsă şi ţesea în continuare. Extenuat, adormi şi avu un somn liniştit până în zori. Când se trezi, razele de soare se oglindeau în lacrimile sale ţesute în pânză iar sângele dând un aspect minunat rochiei. Lacrimile erau atât de strălucitoare încât nu doar că îl orbiră, dar îl făcură să uite dorinţa lui nesăbuită. Poate că era urât, dar ştia să facă lucruri minunate. Astfel, a renunţat la dorinţa lui iar Zâna Pădurii a fost atât de încântată de rochia pe care i-o făcuse, încât îi promise că îi va îndeplini orice dorinţă. Păianjenul refuză această ofertă, spunându-i că el o fi urât, dar are un talent minunat. Uite, chiar acum îţi poate ţese şi ţie o poveste minunată. De atunci, a început să împletească fire de Linişte, Fericire şi Iubire pentru poveste.
    SFÂRŞIT!

    https://www.facebook.com/misspitiq/posts/139834466155402?ref=notif&notif_t=like

  7. Moldoveanu Gabriela

    Am facut rapid o mica poezie despre iubirea musculitei pentru cerb.

    “M-ai aruncat intr-un ghiveci,
    Ma uit spre usa si tu pleci,
    Tu cerb frumos si parfumat,
    Ai inchis usa si ai plecat.

    Si m-ai lasat asa singurica…
    Stiu ca sunt cam uratica
    Mica, cu ochi mari si musculita.
    Dar eu ti-am adus cadou
    Un saculet rosu si nou.

    Si pestisorii i-am udat..
    Si hainele eu le-am calcat..
    Sa ti demonstrez ca te iubesc.
    Si ca nu vreau sa te parasesc.
    Oricat de nepotriviti am fi,
    Eu mereu de voi iubi.

    Share:https://www.facebook.com/gabriela.moldoveanu18/posts/270313429736402
    Fb: Gabriela Gab

    O zi frumoasa.

    • Moldoveanu Gabriela

      la sfarsit e : te voi iubi. graba strica …textul.

  8. Voinea Cristina

    Era odata un cerb, pe nume Rad care tanjea cu dor, dupa cea mai buna prietena a lui, musculita Nimu. El o iubea in taina si mereu o astepta pe coarnele sale, sa o plimbe in lung si in lat. Dupa ceva timp, isi lua inima in dintii si ii declarase iubirea, mititicai musculite, si ii promisese ca mereu va avea grija de ea. Intr-o buna zi la casuta cerbului avu loc discutia:
    Rad: Si … da-mi voie sa iti spun ca ai ochi superbi …
    Nimu: Multumesc…Wow ce tablou ai in spate..iti place pictura…
    Rad: Da… poate imi dai permisiunea sa iti fac un portret, il voi pecetlui cu coarnele mele fermecate… chipul tau ar da viata pensulei mele instant…Esti o poveste de fata…
    Nimu: Multumesc…Hmmm …Si folosesti si acel parfum barbatesc atat de senzual…
    Rad: Cand am fost in camera ta, am observat ca iti place muzica .. De cand studiezi vioara?
    Nimu: De mica…Ador sa cant …ma linisteste atat de mult…
    Rad: Gata, iubito , nu mai rezist, nu pot sa ma prefac ca nu te cunosc.. te vreau aproape atat de repede… vreau sa fii bijuteria coarnelor mele !
    Nimu: Rezista dragul meu, poate se va inampla candva …
    Rad: Sunt mileniu, ora, minut?
    Trecut, prezent ori viitor?
    Pot eu doar sa te ascult?
    Vreau acum sa te sarut
    Rad: Te iubesc…abia astept sa te imbratisez!
    Nimu: Te iubesc din toata inimioara mea mica…

  9. BORS IOAN

    Tricoulnpentru baieti ar fi potrivit lui Basescu,DACA si ar pune un ciorap in cap,prin micile orifii ar iesi,minciunile si gogomaniile ce le are in cap.

  10. Caleasca fosforescenta batuta in pietre de luna ateriza fortat pe ultima planeta ramasa intreaga dupa furtuna stelara. Nu asta era planul. Dar bine ca sunt in viata. Din cauza frigului, uranometrul a cedat iar drumul catre Galaxia Diptera a ramas in neant

    Dupa ce au scanat spatiul cu Endopterygotul si-au dat seama ca locul este pustiu… O intindere de crengi crescute ca niste coarne de cerb din solul violet-nisipos… si nimic mai mult. Odata masurile de precautie luate Alfa Diptera impreuna cu echipajul sau coborara ca sa isi intinda aripile chircite de atata drum. Dupa 2 dipterore si un sfert, totul parea in continuare linistit, de parca nici nu avusese loc o furtuna stelara.

    – “Ciudat…” – zise Alfa Diptera, amusinand spatiul cu trompa metalica, creata de un batran samurai, Nimurad pe nume, stapan al misterelor de pe cealalta lume, “…dubios de ciudat…”

    Cand echipajul era deja impacat cu gandul ca se afla doar ei pe planeta ramuroasa, ridicand cortul de sedere tranzitorie si fortata, un sunet prelung de ecou ragusit se auzi la orizont… iar ramurile incepura sa se ridice din solul violet nisipos…

    “-Ramaneti nemiscati si in garda!” Striga apasat si soptit Alfa Diptera echipajului…

    Ramurile se ridicau framantand solul… Si se ridicau… Si se ridicau… Cand deodata…

    – Daca ati venit cu gand de colonizare veti sfarsi tintuiti in coarnele noastre! tuna o voce grea si incruntata ca un nor de furtuna… si in spatele ei… un cerb gigantic cu doua perechi de ochi stravezii…

    – Daca ati venit in schimb sa procesam timpul si sa ne cunoastem mai bine, luati un loc la umbra coarnelor noastre…

  11. bercea claudia

    SINT UN NOR PE TRICOU UN NOR PORTOCALIU PLOUA CU O PLOAIE UN PICATURI MOV ROZ VERZI;

  12. Sandra Sandy

    Povestea unui fir de iarbă

    Soarele încet răsare din adâncul sufletului meu,
    Somnul lung ,rapid dispare şi zăresc un curcubeu.
    Paradisul mi se-arată şi-ncep să visez frumos,
    Văd o muscǎ colorată şi-un cerb mare şi blănos.
    Am ajuns în paradis,unde totul e permis.
    Musca şi-a deschis aripa şi atinge infinitul,
    Cerbul liniştit adoarme parcă prevestind sfârşitul.
    Eu sunt jos şi îi privesc şi pe loc mă-ndrăgostesc,
    De spectacolul naturii,de povestea creaturii.
    Eu sunt doar un fir de iarbă care stă şi contemplează,
    O poveste pusă-n scenă de natură la amiază.
    Scena este un ghiveci,personajul este muscă,
    In jurul ei sunt doar ciuperci şi pe cap are o cuşcă.
    Seamană c-un con de brad,dar se poate sǎ mă-nşel,
    Sunt prea mic ca să-mi dau seama de misteriosul model.
    Aştept ploaia,vreau să cresc ca s-ajung până la cer,
    Imi doresc cu nerăbdare să ating un alt nivel.

    Este inceputul unei povesti care ne introduce intr-un peisaj fantastic,unde realitatea pe care o cunostem cu totii se tranforma si ia chipuri diverse.Aici iau nastere fanteziile mele,imaginatia atinge cote maxime,iar eu ma transform intr-un fir de iarba care vede raiul.Aceste imagini imi relaxeaza psihicul si ma inunda cu buna dispozitie.
    Va felicit pentru acest concurs si-mi doresc cu ardoare sa castig !

    Am dat LIKE & SHARE de pe contul de FB : Sandra Sandy (http://www.facebook.com/sandra.sandy.1232 )

  13. Radoane Mircea

    Pornind de la ilustrațiile tricourilor, creeaza un început de poveste în care ți-ar placea sa fii personaj!

  14. Radoane Mircea

    🙂

  15. Andreea Lazar

    Inceputul de poveste…

    Oh… Sunt epuizata, trebuie sa ma opresc si sa ma odihnesc nitel! Dar vai, ce vad acolo in poienita?? Ceva mare si blanos… si pufos desigur, numai bun pentru somnul de dupa-amiaza! Ma indrept catre el. Vad ca doarme, asa ca nu va baga de seama prezenta mea ca sa ma alunge si voi putea sa trag si eu un pui de somn.
    BZZZZZZZZ
    – Pleaca de aici, musca nebuna! Lasa-ma sa dorm!
    – Dar vreau si eu sa dorm, asa ca nu te voi deranja…
    – Pleaca! Pleaca! zise cerbul.

    Continuarea… mai tarziu… 🙂

    Am dat like cu Andreea Mihaela Lazar.
    share: http://www.facebook.com/andreeamihaela.lazar.14/posts/477663112246956

  16. Stefan

    Era odata un om. Traia chiar in Tara Mustelor. Pe umarul lui, o musca MAAAARE isi facuse resedinta permanenta. O pliciuia, ii dadea cu insecticid… dar musca era imuna la tot. Avea armura, masca de gaze, iar cand un nou tricou isi punea, era fericita: se urca pe urmatorul, deci vedea lumea si mai de sus. Asa ajunse omul nostru sa poarte o multime de tricouri unul peste altul si sa capete un nume nou: Regele Musca. Gandul ca are o musca pe tricou il facea sa se simta mereu cu musca pe tricou si se purta aiurea. Se pliciuia, radea, dadea din cap, vorbea cu musca, o ruga sa plece ca toata lumea il priveste si a devenit ciudat. Musca nu vroia sa plece, era locul ei, imparatia ei!
    -Pleaca tu, de vrei sa scapi, eu aici m-am nascut. Puteai sa te porti firesc de la inceput, atunci nimeni nu te-ar fi privit ciudat, ciudatule! Daca ramaneai cu un tricou, nimeni n-ar fi observat. Punand tricouri peste tricouri ai atras priviri si toti rad pe socoteala ta. La inceput, aveai doar un tricou si semanai cu toti ceilalti. Toti aveau o musca, doua… E ceva firesc, e tara mustelor. Unii au chiar roiuri imprejurul lor si se simt in largul lor. Tu aveai doar una mica si un singur tricou. Acum, cu zece tricouri esti mai gras decat toti si toate mustele din regat zboara catre tine. E firesc, esti mai gras decat toti si au o mancare minunata. Te-ai purtat ca un descreierat, dand din maini, vopsindu-ma di lovindu-ma. Normal, am devenit mai rezistenta, aproape imuna as putea spubea. De m-ai fi rugat frumos de la inceput, as fi plecat. Oameni suntem… Sau poate muste?! Cine stie cine-a fost la inceput aici?! Eu, sau tu? Si ce conteaza? Puteam sa traim in pace, dar te-ai gasit sa ma pliciuiesti… Te miri ca esti cunoscut ca un cal breaz? Uita-te-n oglinda, esti un caraghioz. Cu o groaza de tricouri…
    N-a vrut sa o asculte, s-a incapatanad. Se purta in continuare ca un descreierat. Oamenii-si vvorbeau normal, se priveau firesc. Erau atatea muste-n jur ca nimeni nu o observa pe-a lui. La “grasimea lui” s-a strand un roi intreg. Veneau bondari, tantari, gargauni si altele. Era din ce in ce mai aglomerat. Se organizau petreceri si concerte. Cu trei saptamani inainte, nu mai gaseai bilete. Un om de afaceri din neamul mustelor propuse sa se consctruiasca un patinoar si cateva magazine. Incepuse sa semene cu un stup, bietul om. Cand nu se mai gaseau locuri la tribuna, spectatorii se multumeau si cu locuri mai jos: prin buzunare.. ori pe cravata. Era o veselie generala. Radeau si mustele si privitorii din afara. Uneori, radea si omul privindu-se-n oglinda. In timp, au inceput sa vina din ce in ce mai multe muste, cereau cetatenie si asteptau cu anii un pasaport. S-au strans la sfat conducatorii. Veneau si omizi. mai nou, chiar si lacuste. Un miriapod ceruze azil politic. In tara lui era persecutat pe motiv ca alearga mai repede decat toti si ca are prea multe perechi de pantofi. Nerusinare grasa in vremuri de criza. Cum era si normal, miriapodului i s-a oferit locuinta chiar la Regele Musca in buzunar. Incepuse sa-si tarasca picioarele, se deplasa din ce in ce mai greu, sub povara chitiasilor.
    -Asa nu se mai poate! bocifereau politicienii, ziaristii si analistii politici. Sa-i taiem regelui capul. Din vina lui nu mai avem noi pace.
    Musca auzise ce au vorbit politicienii si ii spuse repede Regelui Musca. Cand a auzit a dat cu tricourile de pamant, cu chiriasi cu tot, si-a intors buzunarele pe dos golindu-le de somnorosii locatari. Ba chiar a renuntat si la cravata. Uitase cat de bine e in libertate!
    Musca s-a intors in tara ei. Avea familie, surate si cumnati. Tricourile au fost… …

    VA URMA !

    http://www.facebook.com/guru.tau/posts/425704210813968?notif_t=like

  17. Hi my loved one! I wish to say that this post is amazing, nice written and include approximately all vital infos. I would like to peer more posts like this .

  18. Din partea mea numai bine cu foarte bine pot sa scriu pe scurt, dar bineinteles ce are legatura cu acest caz.

  19. Mirela Costache

    Duminica. O noua zi de vara. Caldura sufocanta… Incerc sa evadez si aleg sa trag un pui de somn. In vis totul e mai colorat si plin de viata, lucrurile pe care le ignor de obicei azi par creaturi fantastice si obiecte pline de magie. Imi visez apartamentul, dar ca un taram fantastic… Gandaceii care uneori imi dau bataie de cap par sa poarte traie de sarbatoare. In vis nu-i mai detest… Chiar daca s-au cocotat iar pe BEN, asa cum am ales sa-mi botez singura planta pe care o am… nu par sa-i faca rau ci mai degraba pare un ritual prin care vor sa-l scape de chinul canicular. Fascinatie ghivechiului imi este intrerupta si il las pe Ben cu incredere pe mana lor. Din bucatarie… pare sa picure apa. Ajung si vad o creatura mica, bolnavicioara care se desprinde dintr-un cartof rostologit pe podea, putin umezit de picaturile cazute dintr-un pahar darmat… Seamana cu un mic cerb sau ren proaspat venit pe lume. Cand sa ma intind mana catre el… visul mi se destrama si somnul mi-e risipit de razele de soare care-mi incing prea tare fata. Ma ridic greoi si lenes cand pe podea…………………

  20. tatiana sorina

    Povestea norusorului trist.
    Intr-o zi norisorul plangea amarnic. soarele si luna s-au strans langa el si l-au intrebat intr-un glas ce are. norisorul nu le-a raspuns. a plecat de langa ei si a continuat sa planga. soarele a inceput sa intrebe, in stanga, in dreapta, a inceput sa caute sa afle de ce norisorul plangea atat de mult. pana la urma o steluta s-a indurat si i-a spus povestea norisorului:
    norisorul incepuse, pe zi ce trecea, sa se indragosteasca de o fata. a privit-o si a tot privit-o si pana la urma si-a facut curaj si a coborat de pe locul lui si s-a dus sa vorbeasca cu fata. i s-a arata in chipul unui barbat, frumos cu ochi de peruzea, iar fata l-a indragit pe loc. aventura lor a durat doar trei zile, pt ca intre timp fata s-a amorezat de un alt baiat. trist, norisorul s-a intors inapoi.

    si a inceput sa priveasca cum zi dupa zi fata era cu cate un alt baiat. cum ea radea, era fericita, cum zambea in fiecare zi. si norisorul plangea in fiecare zi. cu fiecare zambet al ei el plangea mai tare…

    steluta a terminat povestea iar soarele s-a dus la norisor si ia spus ca nu are rost sa planga dupa o asemenea fata. dar norisorul era prea orb ca sa poata intelege. intr-o zi pe cerul norisorului a aparut o alta fata, cu ochi verzi ganditori. si de fiecare data cand fata zambea, norisorul incepea sa se simta din ce in ce mai bine. incetul cu incetul incepea sa o uite pe cealalta fata.

    povestea spune ca intr-o zi norisorul si-a facut din nou curaj si a venit la fata cu ochi verzi. mai spune si ca fata i-a zambit norisorului. si mai spune ca toate piesele puzzle-ului au cazut la locul lor cand fata l-a luat de mana pe norisor.

  21. O picatura de transpiratie ii aluneca pe geana stanga. Clipi de doua ori. Isi rezema capul de perete si ofta. Camera se colorase de data asta in violet. Acum cateva ore fusese albastra. Cateva umbre de pesti oceanici se profilasera pe draperii. O alga de 2 metri lungime ramasese agatata de ventilator. Parca mirosea a sare si o briza adia dinspre bucatarie. Alaltaieri camera se hotarse la o nuanta de verde oliv. Se mirase putin de aceasta alegere. De dupa sifonier incepusera sa creasca hribi si manatarci, o radascase catara lent pe abajurul veiozei si din baie se auzea ciripit de pasarele. De sub pat urca un miros de frunze jilave.
    Isi propti ochii in tavan si incepu sa numere stelele. Cutiuta muzicala isi alese singura o bucata din Mozart si balerina de sticla incepu sa-si faca incalzirea…..

  22. http://www.facebook.com/stoica.adina.35/posts/392173617505100?notif_t=like

    Musca=acea insecta micuta dar atat de enervanta pentru noi si pentru diferite animale de pe pamant, atunci cand apare caldura.
    Era o zi ca oricare alta.Se auzea un bazait enervant de undeva de langa ghiveci,lucru care insemna ca iarasi s-a strecurat o insecta mica si enervanta(poate -sa pierdut de suratele ei).Dupa ce ca era epuizant de cald,acum trebuia sa ma mai si bat.Sau poate ca daca ar sta linistita intr-un loc as putea sa ii pun in jurul gatului o ata si sa devina animalutul meu de casa.Numai ca este o musca,una idioata care vrea cu tot dinadinsul sa se dea cu capul de toti peretii mei proaspat pictati.O incerca saracuta sa se strecoare pe unde a intrat sa se intoarca la casa ei,dar nu mai gaseste drumul.S-a asezat pe pervaz si parca sta sa se gandeasca.Obiectivul ei era clar:dorea sa isi recapete libertatea,numai ca posibilitatile erau cam limitate si pline de obstacole.Nu a zabovit mult si a reinceput bazaitul.S-a mai asezat de cateva ori pe ici pe colo,dar nu gasea o scapare.Deja rosie,m-am ridicat sa-i deschid usa de la camera.S-a asezat pe marginea ei si a privit ce se afla dincolo.Nu o atragea intunericul aflat in hol asa ca si-a luat zborul si s-a asezat inapoi pe sifonier.Am luat ziarul si m-am apropiat de ea.Nu am nimerit-o,dar cred ca am ametit-o putin pentru ca bazaie cu pauze.M-am asezat inapoi in scaun incercad sa-mi……………

  23. Era cald. Soarele topea materia,iar atomii se scurgeau in picaturi mov peste chipul meu prajit. Deschid ochii rosii catre cerul portocaliu: pesti albastri vin spre mine intr-un roi agitat. Sudoarea imi picura peste mainile tremurande. Sangele mi se zbate in vene intr-un ritm agitat.Deodata totul e cuprins intr- panza luminoasa, si o senzatie de bine ma cuprinde. (va urma)

  24. Cerbul din portocala doarme. Nu are nume, asa ca i se spune Portocaliu, evident de vreme ce doarme in portcala. Portocaliu nu are multi prieteni asa ca doarme toata ziua in Portocala. Portocala deja a inceput sa tina la el de vreme ce il gazduieste zi si noapte din cauza depresiei lui. Ce poate face cerbul? Ce poate face portocala? Se coloreaza frumos unul pe cealalalt si portocala devine Cerbie iar cerbul devine Portocaliu. Nu se stie inca ce e intre ei, nici ei nu stiu. Totul a plecat de la o furnica ce vroia sa-si gaseasca sfarsitul acru in portocala. Cerbul a calcat-o din greseala si un blestem de negrait l-a transformat intr-un cerb miniatural.Era nici mai mare nici mai mic decat o portocala. Asta a fost prima lor intalnire! Cerbul era nedumerit de scara si lumea in care se afla. Credea ca fusese transportat , probabil de ceva fiinte din neant, intr-o lume complet noua unde toate lucrurile sunt marite, iar el un biet cerb e chiar mai mic decat o portocala! Scarbit de ideea acesta a plecat sa descopere lumea acesta noua si sa gaseasca niste semeni de ai sai. Nu a gasit in jur decat munti de gunoaie si praf, cladiri imense din beton si sticla si iarba uscata, asa ca a decis sa se intoarca la portocala. La portocala se afla si acum si simte ca s-a creat o legatura intre ei, desi portocala a inceput sa putrezeasca intr-un colt, la intersectia unor axe nedefinite. Cerbul nu stia prea bine geometrie insa a vazut mucegaiul. A decis sa stea cu ea pana la final, poate la la sfarsit va fii si el cuprins de dulcele mucegai.

  25. Evelin Bundur

    – Sunt femela, tata a fost gandac de gradina. Mama a observat ca ma imbrac frumos, ca ma imi asortez nu numai geanta cu pantofii. Ea mi-a zis sa ma fac stilist. O idee foarte buna. Am avut succes in Thailanda. Acolo mi-am cumparat niste cm patrati de teren si mi-am facut o mica casa cu un spatiu de iarba verde unde sa fac ce vreau. O singura problema am intampinat: au inceput sa-mi creasca ciuperci. Le rupeam, le dadeam foc si ele cresteau intruna. Din pacate nu mai aveam bani sa imi cumpar alt loc asa ca am stat o luna inchisa in casa.

    Insa, atunci cand am iesit afara in timpul zilei era intuneric. Atat de mult imi crescusera ciupercile. Si pentru ca le-am lasat in pace mi-au aratat ca si ele pot sa se imbrace frumos si sa-si asorteze piciorul cu curcubeul.

    Atunci am sunat-o pe mama si am anuntat-o ca o sa fiu un stilist de gradini, platita in functie de cm patrati. Tata s-a bucurat si el. –

    http://www.facebook.com/evelin.bundur

  26. Ca in fiecare dimineata ii placea sa isi intinda bratele perlate in huma umeda si parfumata. Mireasma dulce si gadilatoare, cunoscuta din totdeauna pornea instant un cantec linistitor de tic-tac in mica ei cutie toracica. Atunci, pentru cateva momente stiute doar de ea, tot ce atingea perla bratelor fine devenea un sublim instrument muzical.
    Maciuliile moi de bureti de casa acompaniau ticaitul lin din inima ei. Tic-tac tic-tac tic-tac. Nu, nu e rost de graba. Jumatate de masura ar mistui placerea mult mai bine. Inima pitita in micul piept imbratiseaza cu dragoste ritmul si isi feliaza bataia ritmata in doua .
    http://www.facebook.com/iulia.dana.7

  27. Crina

    Un camp de flori nesfarsit, inflorit in cele mai spectaculare culori, imi ametise simturile si imi paralizase globii oculari. Ma invarteam exaltata cu ochii inchisi si narile frematande. “Uite asa as vrea sa mor!” si ma bufni un ras violent la amintirea imaginii din filmul lui Nicolaescu…nicio legatura intre ce vedeam eu si ce vazuse Dinica…
    Ma simteam usoara ca un fulg care incepe incet sa se desprinda de solul unsuros.
    “Ei nah, oare chiar mor?!” si pamantul inflorat se zbatea neputincios sub piciorusele mele paroase.

    “Cam paroase totusi…si stambe si osoase… si dau din…aripi?!”…” Ei nu, ca asta e prea de tot…SUNT MUSCA?! Cum ramane cu fluture, libelula sau macar o molie nenorocita?!… Musca?!!…Nici macar nu am vazut fimul cu musca; probabil inca o porcarie oricum!
    Zbor!!! Haotic…DAR ZBOR!!
    “Ieeiii, ZBOR!!!”, am vrut sa tip si un bazait enervant mi-a raspuns aproape instantaneu. “Si BAZAI! La naiba, bazai pe bune!” O ameteala subita imi zapaci si mai tare zborul zbuciumat si un inceput de panica incepu sa imi rascoleasca corpusorul filiform si straveziu.
    “Macar nu m-am metamorfozat in paianjen, sa raman blocata intre peretii albi ai unei camere oarecare si sa ma hranesc cu MUSTE prinse intre miile de fire care ar fi izvorat necontrolat din membrele mele pacatoase. Asa macar pot sa zborrrrr!”, incercam sa ma consolez in timp de toracele mi se inconvoia dureros sub ritmul dement al noilor senzatii.
    Sub mine, din ghiveciul cu flori ca ma vrajise, nu mai era acum decat o plantatie de palarii ciudate, cu forme neregulate si pestrite rau. In mijlocul lui trona ca o regina imbujorata o imensa ciuperca, rosie ca o capsuna prea coapta si infiorator de hidoasa. Simteam mii de “ochisori” ivindu-se pe scheletul fragil al celei ce fusese moaca mea “humanoida” terminand definitiv cu noile mele simturi de care nici macar nu eram inca complet constienta.
    In picaj nu prea mai conta nimic oricum iar eu cadeam de la inaltimea unui bloc de zece etaje… sau poate doar dupa o masa obisnuita de bucatarie.
    “AU! La dracu, puteam sa cad si eu pe ceva mai moale, da’ asta clar nu e ziua mea!”
    “Ai cazut pe ceva foarte moale, din moment ce ai aterizat fix in fund!”
    “Felicitari, ai inceput sa vorbesti singura!”, si un ras care imi zdruncina atat partea osoasa, cat si partea carnoasa a corpului, imi taie respiratia si ma facu sa vad totul in nuante de magenta prin miile de margele negre lucioase.
    “Nu vorbesti singura, te bazzzaaaaiiiii!” aud un nou hlinzit gutural care, de data asta, in mod sigur vedea fix de sub fundul meu invinetit.
    Bazzzzzz, bazzz, si in fuga mea nebuna am pierdut terenul cornos de sub cele patru picioare si am alunecat in golul negru care isi casca nemilos gura sub partea mea dorsala deja brutal accidentata. O fractiune de secunda si eram bine ancorata de o materie rece si umeda si foarte pe placul noi mele personalitati.

    “Sunt sigur ca de data asta a fost mai bine!” am auzit ca printr-un vis indepartat de care nu imi mai pasa nici cat negru sub unghie. Ochii si gandurile toate mi se pierdusera pe creatura ce se latea tot mai clar in fata mea. Era frumoasa! Avea ochi mari verzi ca smaraldul si un corp suplu si delicat. Culorile stralucitoare ce ii brazdau spinarea fragila ar fi eclipsat orice zburatoare de pe fata pamantului. Prinsa in vraja vedeniei neasteptate, incepusem sa ma zbat neputincioasa sa mi-o apropii, doar pentru a-mi lovi de data asta capul tuguiat.
    “AU!!!”, si in urma mea doua stele caprui si niste coarne incalcite au ramas sa vegheze somnul unui ghemotoc paros.

  28. AnA

    BzzzzzZZZZzzzZZzzz bzzz bz. Lumina. BzzzzzzzzzzzzZZzzz. Geam. BZZZzzZZzzzzz. Geam. Bzzzzzzzzzzzz. Geam. Cad in ghiveci. Cat de multe ciuperci sunt pe aici… Dar cat de bine arata cea din centru… Ce gust aparte… Bzz. Lumina. Bzz. Oare de ce zbor mereu catre lumina din geam sau din bec? Niciodata nu o simt. Mereu ma opreste ceva din a o atinge. Dar acum… Bzz. Ce ciuperca frumoasa… Ce stelute lucioase face ea… Vad lumina pretutindeni, in jurul nostru… Bzz. Hm! Ma simt mai importanta, mai colorata si mai frumoasa ca oricand… Ha! Si ce cald e aici, in piept! Oare lumina adevarata se afla aici, in ghiveci, cu ciuperca mea? Bzzzzzz. Oare trebuia sa o caut cu pieptul si nu cu ochii?… Ce ritm interesant si din ce in ce mai puternic. Zambesc. Mi-ai crescut o inima in piept, Super-Ciuperca!

    • AnA

      stiu ca am trimis inceputul de poveste prea tarziu, dar ramaneam cu inspiratia in gat daca nu va ziceam tot.

  29. Crina

    Ieeeiii! Multumesc frumos 😉

  30. Agrigoroae Mihaela

    povestea nu ar trebui s o descriu.ceea ce traiesc in prezent este o poveste, una cam neplacuta dar as dori sa ma trezesc la realitate …

Leave a Reply

Facebook IconTwitter IconVisit Our BlogVisit Our BlogVisit Our Blog