Care-i treaba cu panoul de pe Arthur Verona?
Nu cred că există bucureștean curios și călător care să nu fi văzut până acum diferitele metamorfoze ale celebrului calcan de pe strada Arthur Verona colț cu Dionisie Lupu. Se preschimbă în fiecare an, când se întâmplă StreetDelivery by Cărturești și pentru câteva zile orașul nostru face o reverență către oameni și cultură. Mă înfoi așa un pic (nu vă suparați, nu?) că acest exemplu reprezentativ de artă urbană se află la mine în cartier. Totuși nu-mi amintesc când mi-a atras atenția pentru prima dată panoul de pe calcan… Retrăiesc tot felul de senzații… Că am râs în barbă, am descifrat mesaje, am rezonat cu statement-uri subtile. Am simțit că mă cuprinde o empatie și mi-am zis că aș ieși și mâine la o vorbă cu persoana care le creează. Pentru asta însă ar trebui să scot în oraș întreaga echipă a agenției de publicitate Cohn and Jansen, pentru că ei sunt cei care de aproape 7 ani închiriază acest panou și îți transmit versiunea proprie a ceea se întâmplă în România sau pretutindeni. Replici mai ales sociale și politice, ca niște știri grafice pe un panou revoluționar, care a refuzat să mai polueze estetic. Nu îți mai prezintă un număr apetisant de minute incluse, ci te face să te întrebi dacă nu cumva Make Love, Not Shopping nu e o idee mai bună. Despre povestea panourilor, pe care am aflat-o de la prietenii noștri de la experimentalist.ro, Andreea Vasile a stat de vorbă cu Alexandru Borsan, Online Manager pentru Cohn and Jansen. Și iată ce a aflat. Noi ne bucurăm s-o dăm mai departe. Primul panou pe care Cohn and Jansen l-a prezentat publicului a fost cu ocazia crizei ostaticilor din Irak din luna mai a anului 2005. Panoul de atunci ilustra lacrimile unui om sub formă unor bombe care cădeau. A fost ideea lui Andrei Cohn căruia, de altfel, îi aparțin majoritatea ideilor pentru panouri. 2005.06 – Problema spitalelor din Romania tocmai devenise subiect de film – “Moartea Domnului Lazarescu”, lansat în aceeași perioadă. 2005.09 – Unele panouri au subiecte atemporale. Acesta ilustrează demagogia politicienilor.2005.12 – Câte un panou în fiecare an a fost dedicat sărbătorilor. Primul – despre circuitul brazilor în natură. 2006.05 – În primăvara lui 2005, România s-a confruntat cu unele dintre cele mai mari inundații din istorie. Grafica e simplă, ideea contează ”Mijloacele de expresie trebuie să fie minimale, pentru o comunicare eficientă în mediul stradal și pentru a păstra unitatea stilistică de-a lungul timpului, lăsând totodată accesul liber mai multor artiști sau oameni cu mai puțin talent”, explică Alex. Cu toate că povestea cu panoul a început ca o mișcare în cadrul agenției, de unde și în prezent vin majoritatea ideilor, spațiul poate fi folosit și de alții. De exemplu, a existat un panou realizat de un fost art director, care nu mai lucra în agenție de ceva vreme. Era în perioada mișcărilor sociale de la Chișinău, iar panoul era cu tricolorul în care fâșia de culoare roșie, care predomina, era tăiată cu o foarfecă. Deși se primesc multe idei, puține sunt cu adevărat bune, însă cei care se simt inspirați își pot trimite propunerile pe adresa de e-mail panoularthurverona@yahoo.com. E suficient să ai o idee bună și echipa ți-o poate pune în practică. 2006.08 – O temă mai generală: pupincurismul. 2006.10 – Cel care dă șpaga e la fel de răspunzător ca și cel ce primește. 2006.12 – Alergătura demonstrativă după cadouri, dar ce facem cu dragostea față de cei dragi și cu timpul pe care ar trebui să-l dedicăm lor? Mesajele sunt mai ales actuale “Toate au fost ca răspuns la ceea ce se întâmplă la un moment dat în societate. Subiectul în sine nu era atât de important, dacă era actual și relevant pentru ceilalți. Până la urmă e vorba de comunicare în masă, deci ideea este ca mesajul să fie înțeles de cât mai mulți oameni”, e de părere Alex. Cu toate că panoul ar trebui să fie schimbat lunar, intervalul fluctuează. ”Ne-am propus să fie mai dese și mai multe, însă deocamdată preferăm să-l schimbăm când avem o idee tare care e exprimată misto”, spune Alex. 2007.02 – O parafrazare a dictonului din anii ’70, adaptat României zilelor noastre. 2007.05 – În memoria lui Cristian Nemescu, care primise premiul Un Certain Regard la Cannes, post-mortem. Radu Popescu, designer, este autorul panoului care face referire la blocurile recondiționate și vopsite în culori puternice. Radu crede că, de fapt, e vorba doar de o minciună frumos colorată. “Daca te plimbi prin Obor sau prin Ștefan cel Mare, o să vezi genul ăsta de blocuri. Înainte erau gri, acum sunt oranj. Devine un soi de uniformă. E vorba de lumea asta a aparențelor. Chipurile, am modificat clădirea, i-am pus termopane, i-am dat cu vopsea, deci ai impresia că nu doar blocul e ok, ci și atmosfera din apartamente și starea locatarilor se schimbă. Ceea ce e fals fiindcă eu cred că, în interior, problemele sunt aceleași dintotdeauna. Inițial, panoul trebuia să ilustreze doar un bloc în care o parte să fie gri și cealaltă oranj. Apoi am zis să-l facem un pic mai tranșant și-am pus și oameni la geamuri ca să fie locuită. S-a creat astfel o scară în care vezi clar trecerea de la colorat la gri și în care intuiești și starea emoțională a personajului. Istoria afișelor din Verona e cunoscută pentru spiritual sau critic. Asta continuăm să facem”, a încheiat Radu. 2007.08 – Ca să știm ce mâncăm 2007.11 – Dacă Moș Crăciun ar trăi în România, ar fi un moș tânăr. 2007.12 – Traficul din București ar putea fi o problemă chiar și pentru Moș Crăciun. Se pot găsi produse cu desenele de pe panou? Da, gheața a fost spartă de un set de tricouri cu inscripția Make Love, Not Shopping, pe care Cohn and Jansen le-a dat cadou la petrecerea de sfârșit de an în 2008. De asemenea, a mai existat și un set de postcard-uri cu același mesaj care atrăgea atenția că, în perioadă Crăciunului, lumea uită de semnificația reală a sărbătorii, confundând-o cu goană după cadouri. “Avem multe idei cu panoul. Am dori să apăra o colecție de postcard-uri și o carte într-un format special, care să conțină toate panourile pe care le-am facut”, spune Alex. 2008.06 – Echipa Națională face un campionat european foarte slab, jucând fără ambiție și fără curaj. 2008.08 – Alegerile din România ne inspiră de fiecare dată. Aici – cumpărarea voturilor. 2008.09 – Presa și o parte din public s-au scandalizat profund în urma unei expoziții de artă contemporană organizate de ICR în New York. 2008.12 – Alegerile văzute din perspectiva aleșilor. 2009.04 – Mișcările sociale din Republica Moldova 2010.04 – Renovările fațadelor blocurilor din București nu rezolvă problemele de fond ale locuitorilor orașului, ci doar le maschează. 2011.03 – Omagiu victimelor cutremurului și tragediei ce i-a urmat, din Japonia. O lumânare ca o lacrimă. 2011. 07 – Despre eșecurile lamentabile ale generației BAC 2011. Un semnal de alarmă asupra efectelor “mess-ului” în lipsa lecturii. 2011.12 – Din nou, despre îmbuibări de sărbători și shopping compulsiv. 2012.02 – Acesta este panoul pe care îl poți vedea astăzi și care anunță lansarea site-ului www.cohnandjansen.xxx chiar pe 14 februarie, de Ziua Îndrăgostiților. Proiectul “XXX” își dorește să devină o platformă unde oamenii să se poată exprima și să tragă un semnal de alarmă asupra lucrurilor care se întâmplă în societate. “XXX-ul” este manifestul agenției împotriva pornografiei urbane pe care o mâncăm pe pâine în fiecare zi: de la ziarul din colțul străzii până la ecranele HD cu close up adânc pe senzație. Se dorește a fi un clasor al acestei pornografii, dar de fiecare data cu ceva în plus. Nu doar degetul care arată, ci și vocea care comentează. Nu numai ochiul care vede, ci și mintea care judecă. O colecție de știri care frizează absurdul, dar și luări de opinie sau perspective personale. Și uite încă un spațiu virtual unde suntem invitați să ne exprimăm. S-o facem, deci! Citește despre mai multe experimente de artă urbană pe www.experimentalist.ro. |
[…] […]
deci femeile n-au ambitie si nici curaj, nu? si daca faci ceva prost, te porti ca o femeie. si fusta te semnalizeaza ca incompetent.
voua nu vi se pare ingrozitot de trist ca un barbat inteligent si educat in tara asta e la fel de mitocan ca un analfabet?
mie, da.
sau ca o femeie inteligenta si educata, ajunsa intr-o pozitie de succes la noi, simte ca trebuie sa se poarte ca un mitocan ca sa “dovedeasca” ca are “ambitie si curaj”.
si in ultima instanta, ca voi aici, cu toate pretentiile voastre de profesionalism si calitate, nici macar nu ati observat mitocania. pt ca nu-i asa, si ce daca? femeile stiu cat valoreaza intr-o societate civilizata. de ce ar trebui sa le protejam de adevar.