Sunt un animal urban, întotdeauna am crezut asta. Dacă aș avea de ales între o vacanță într-un oraș necunoscut, să-i cutreier străzile și să-i lenevesc prin parcuri, sau o excursie în vreun colț verde, să mă relaxez pe lângă oi, capre și să-mi cânte cocoșul “Bună dimineața”, orașul ar fi câștigător cu siguranță. Totuși, acum o lună, când am primit invitația să vizităm comuna Dolhești de pe Valea Șomuzului din Moldova, ni s-a părut că sună suficient de “exotic” încât să fie o ieșire din decorul obișnuit. Așa că am plecat la drum.

Într-o vineri dimineață, m-am alăturat unui grup de jurnaliști și am pornit într-o călătorie care își propunea să dezvolte turismul rural din Valea Șomuzului din județul Suceava prin programul Turist în Dolhești . Parte a Moldovei (nu a foarte popularei Bucovina, cum ni s-a atras atenția, dar cel puțin la fel de pitorească) și aflată la 15 km distanță de orașul Fălticeni, comuna Dolhești de pe Valea Șomuzului înseamnă satele Dolheștii Mari (reședința), Dolheștii Mici și Valea Bourei și o suită de 1.800 de case pe care probabil și tu ți le imaginezi când recitești vreun basm de-ale lui Ispirescu: cu cerdac și viță de vie, cu fântână în curte și grădină, văruite în alb sau îmbrăcate în șindrilă dantelată.

Noi le-am zărit rând pe rând, fie din mașină, fie direct de pe ulițele satelor, de-a lungul celor 3 zile pe care le-am petrecut la Dolhești. Doar că nota bene: dacă te hotărăști să ajungi acolo, o să te poți caza doar în casele localnicilor, unde arhitectura tradițională e accesorizată la interior cu bits and pieces de confort contemporan – la fel cum ni s-a întâmplat și nouă. O să ai parte chiar de bunătățile fripte pe jar, coapte în cuptor, cu caimac și miere din meniul obișnuit al sătenilor și o să-i vezi pe toți în acțiune – care croind vreun cojoc, care crescând albine, care țesând și măcinând – ba chiar, dacă vrei să intri de-a binelea în ritmul satului, o să poți să te implici și tu în meșteșuguri și munci tradiționale.

Da, știm, antenele parabolice par ușor scoase din context, dar casa șindrilită a pădurarului-apicultor e așa de frumoasă că trecem cu vederea această scăpare la nivel estetic .   

Finisaj tradițional din lemn de brad, varianta close-up. 

Iar dacă ajungi aici, e musai să încerci și niște miere de păpădie – e mult mai consistentă și hrănitoare decât orice varietate am gustat până acum. 

Satul Dolheștii Mari, cel mai vechi dintre cele trei și cel mai dezvoltat economic, datează încă din 1395, așa că a avut timp să se întărească și să se maturizeze cât să atragă fonduri europene cu care să restaureze toate școlile comunei. În plus, așa cum îți spuneam și mai sus, nu se ferește de tușe de modernitate: găsești aici și magazine cu orice ți-ar trebui, și baruri, și internet (chiar dacă, îți spun din proprie experiență, sunt șanse mici să ai chef să pierzi timpul scrollând), ba chiar se anunță un circuit de karting în curând.

Vechea moară de porumb a comunei, care este încă funcțională și care împlinește 100 de ani în 2018, se va transforma în următoarea perioadă într-un muzeu oficial, în care vor fi grupate meșteșugurile tradiționale ale zonei: coșurile de nuiele, vasele modelate pe roata olarului, cărămizile din lut, cojoacele cusute și altele. Tot aici o să te poți interesa de atelierele specializate: tunsul lânii, pieptănatul, dâratul, punerea pe caier și țesutul.

Și dacă tot e vorba de tradiție, atunci a fost musai să trecem și printr-o șezătoare în grădina uneia dintre casele din Dolheștii Mari – bolta înflorată din fața ușii m-a cucerit imediat. Gazdă ne-a fost Mirela Nechita, antreprenor local și fondatoare a micului atelier textil Natallia Decor – o să ai cu siguranță nevoie de ea dacă plănuiești o reamenajare tradiționalo-shabby chic. Îți facem mai jos un mic teasing al colecției de țesături cu motive specifice Văii Șomuzului, lucrate manual, dar produse cu mijloce moderne. Noi le-am vedea și în casa de vacanță de la țară (dacă o ai, norocosule! ), și punctând vreo amenajare minimalistă.

Last, but not least, dacă ajungi pe Valea Șomuzului pe timp de primăvară-vară, trebuie să îți rogi gazdele să te îndrume către serbarea câmpenească de pe izlazul de lângă Șomuz. Noi am văzut cu ocazia asta și toată panorama văii, și jocurile Străjerilor din Dolhești și ne-am înfruptat din udătura gătită de gospodinele comunei (da, udătura e mâncarea gătită ♥).

Am părăsit Dolheștii și Valea Șomuzului trei zile mai târziu, cu gânduri ceva mai senine (și cu vreun kilogram în plus, dar atâtea bunătăți și bucurii nu aveau cum să nu lase urme). Cine ar fi crezut că un animal urban poate să devină pentru scurt timp un avid turist dolheștean?

Fotografii: Cris Ardelean, Dan Cristian Deva, Diana Bogdan