Dintotdeauna arhitectura. Încă din copilărie eram atras de latura estetică a lucrurilor, am urmat cursuri de pictură timp de 10 ani și mereu am știut că voi rămâne într-un domeniu creativ. Toate acestea, combinate cu spiritul pragmatic și sprijinul părinților, au făcut ca arhitectura să fie alegerea naturală. Traseul a fost unul firesc, spun eu: creștere și acumulare. Am lucrat încă din primul an de facultate, ceea ce mi-a oferit o șansă incredibil de valoroasă, de acumulare de experiență și de a înțelege, de fapt, ce înseamnă arhitectura în viața reală, dincolo de ce învățam la școala. După 10 ani de lucru în diverse birouri de arhitectură, am început ca freelancer, la început în diverse asocieri și colaborări, după care pe cont propriu.

Proiect: casa de vacanță. Foto: Bogdan Ciocodeică

Consider că am fost norocos din punctul acesta de vedere. Începând să lucrez foarte devreme am înțeles care sunt diferențele între proiecțiile pe care le aveam și realitatea “din șantier”, astfel că nu am avut niciodată așteptări nerealiste și m-am raportat destul de rațional la profesie. Cred că cel mai important lucru care s-a schimbat pe parcurs a fost că am învățat să am răbdare. Dacă la început eram mereu nerăbdător să văd produsul finit, am înțeles că lucrurile bune au nevoie de un timp și un ritm al lor și că, de fapt, satisfacția vine și din parcursul și trasformarea unui proiect, nu doar din rezultatul final.

Proiect: Apartment LC. Foto: Kinga Tomos 

Minimalism eclectic cu accente maximaliste. Cele mai importante aspecte pentru mine sunt flexibilitatea și verstilitatea în fața unui proiect. Nu cred într-un “stil personal”, cred că fiecare proiect este diferit și necesită răspunsuri diferite din partea arhitectului. Am norocul să pot selecta proiectele la care doresc să lucrez și sunt foarte implicat în toate în egală măsură, dând maximum posibil pentru fiecare, astfel încât la final am un sentiment de împlinire și satisfacție indiferent de tipologia de proiect la care am lucrat.

Proiect: entrance store. Foto: Cosmin Dragomir

Cea mai mare provocare pentru un proiect cred că o reprezintă etapa implementării și aceasta este totodată și cea mai mare provocare a mea. Din păcate, este din ce în ce mai greu să găsești echipele potrivite de executanți cu care să lucrezi. Dacă la capitolul furnizori, materiale, mobilier practic avem acces la orice din piața mondială, la capitolul construcție și implementare lucrurile stau mult mai prost. În urma exodului forței de muncă au rămas foarte puțini executanți pricepuți care pot să transpună conceptul în realitate și atunci am înțeles că trebuie să avem o serie de colaboratori stabili cu care știm că putem obține rezultatul pe care îl căutăm.

Proiect: casa de vacanță. Foto: Bogdan Ciocodeică

Cred că e foarte important de precizat că, pe lângă demersul creativ, latura estetică, etapa de concept, există și multe alte aspecte foarte pragmatice, realiste, care nu au legătură cu vizualul. Aș spune că, în profesia de arhitect, 30% este componenta creativă și 70% cea administrativă și de implementare a unui proiect. E o profesie mult mai cerebrală și pragmatică decât își imaginează cei din exterior. Cel mai important lucru pe care noi îl oferim beneficiarilor cred că este abordarea față de proiect. Sunt adeptul unei abordări de tip arhitectural, spațial și mai puțin decorativ, aceasta din urma fiind doar layerul final al unui proiect.

Proiect: Marseille student housing. Foto: Bogdan Ciocodeică

Ce forme ia compromisul pentru tine în proiectele pe care le semnezi?

Dupa cum spuneam, sunt 100% implicat în toate proiectele mele, așa că încerc să nu fac niciun compromis. Cheia pentru mine stă în faptul că nu privesc niciodată proiectul ca pe o entitate rigidă, un produs final. El este un organism viu, care trăiește și se metamorfozează pe parcurs. Proiectele au o viață a lor și evoluează chiar și după ce misiunea arhitectului s-a încheiat.E foarte interesant să revezi proiecte mai vechi și să înțelegi dinamica locului odată ce a început să fie folosit, să observi cum se raportează utilizatorii la spațiu și în ce fel le-a afectat el comportamentul.

Proiect: Apartament LC. Foto: Kinga Tomos

Cu ce arhitect sau designer ți-ai dori să colaborezi?

Cel mai mult mi-ar plăcea o colaborare cu designeri de mobilier brazilieni. În urma unei călătorii în America de Sud, am descoperit școala de design brazilian și am fost fascinat. Nivelul de măiestrie în ceea ce privește finisarea pieselor, calitatea materialelor și sensibilitatea estetică sunt absolut incredibile. Mi-ar plăcea foarte mult să integrez astfel de obiecte în proiectele mele. Din păcate, momentan e un lucru foarte dificil din cauza relațiilor economice și a distanței între Europa și Brazilia, care fac aproape imposibilă pătrunderea acestora pe piața de aici.

Proiect: Kokoterie Bistro Urban. Foto: Kinga Tomos

Care e cel mai nou proiect în care ai fost implicat?

Cel mai recent proiect finalizat este Koketerie Bistro Urban. Este un spațiu intim, cu oameni cool, situat pe Calea Victoriei. Un proiect de suflet, în primul rând, pentru că am colaborat cu prieteni la acest proiect și, în al doilea rând, pentru că e fix genul de amenajare la care îmi place să lucrez: un spațiu dificil, cu multe constrângeri, care pune intens roțile creative și pragmatice în mișcare.

Proiect: Marseille student housing. Foto: Bogdan Ciocodeică

Ce urmează pentru tine?

Urmează o toamnă intensă și un sfârșit de an la fel de intens. Lucrăm la o serie de proiecte rezidențiale high-end în București și în țară, un club și un cămin privat în Marseille, Franța.