Anul acesta, pe Via Tortona din Milano, fațada unei clădiri din beton, masivă și rigidă, s-a lăsat despicată de un fermoar supradimensionat. Din spatele ei s-a împrăștiat lumină. În 2017, la Londra, fațada din cărămidă a unei clădiri de birouri s-a sfâșiat ca o foaie de hârtie. Iar în 2014, tot la Londra, o casă de două etaje s-a topit încetișor, de-a lungul a 30 de zile.

Via Tortona 31

Alex Chinneck la Qreator by IQOS

Sunt doar câteva dintre spectacolele excentrice prin care sculptorul britanic Alex Chinneck a făcut cu ochiul realității obișnuite ale orașelor în ultimii 7 ani, de când și-a început activitatea. Prin ele, familiarul se răsucește monumental și contextual, iar ceea ce crezi în mod obișnuit de la sine înțeles reușește să te păcălească – și nici nu pare* că îi e foarte greu. Iar până pe 18 septembrie poți să vezi asta de-aproape la noua expoziție Unzip Your Mind by Alex Chinneck de la spațiul Qreator by IQOS (Bulevardul Aviatorilor 8A), o reluare a temei fermoarului din proiectul de la Milan Design Week, cu o tușă locală. Intrarea la expoziție este gratuită, iar accesul în Qreator este permis doar persoanelor cu vârsta de minimum 18 ani.

*e doar o impresie – totul e mult mai complex și complicat decât pare, o să vezi 🙂

Pe Alex Chinneck l-am cunoscut cu o zi înainte de vernisajul oficial, în mansarda Qreator, în timp ce la parter și la primul etaj se compuneau piesele expoziției. Recunoaștem, în timpul documentării pre-interviu îi asociaserăm o imagine mentală cel puțin extravagantă. Și nu degeaba: britanicul Chinneck nu este departe de un iluzionist – flexibilizează arhitectura, îndoaie arta, lumina, ba chiar și muzica în direcțiile pe care le urmărește și ordonează scenografii care se integrează fără efort în realitatea urbană, dar, în același timp, îți dau ocazia să faci câțiva pași în suprarealism.

Ca urmare, ce ne-a surprins cel mai mult în timpul discuției cu Chinneck a fost, de fapt, firescul 🙂 : cât de firesc povestește despre procesele elaborate prin care se creează extraordinarul, cât de simplu rezumă toate aceste celebrări ale reimaginării: “concepte simple, dar foarte dificil de produs”.

După 18 septembrie, elemente ale expoziției “Unzip Your Mind” vor pleca la Praga și la Parma, în Italia.

În imagini, instalația IQOS World revealed by Alex Chinneck din cadrul Milan Design Week 2019.

Expoziția Unzip Your Mind reia elemente ale instalației IQOS World revealed by Alex Chinneck din cadrul Milan Design Week 2019, iar Bucureștiul este primul oraș în care aceasta ajunge. Ne-ai povestit că fiecare dintre proiectele tale se adaptează la contextul în care este prezentat și la limbajul împrejurimilor. Cum s-a adaptat expoziția la spațiul Qreator by IQOS?

Într-adevăr, acesta este una dintre particularitățile proiectelor pe care le semnez: își propun să se integreze în spațiul pe care îl ocupă și să îi dea noi valențe adaptându-se la el. Special pentru expoziția de la Qreator, mai ales pentru zona de la primul nivel, intrarea care are un tavan curbat, din piatră, o anumită formă și o anumită suprafață, am creat un monolit care se deschide cu fermoar și care reia ideea construcției de la Milano: din spatele fermoarului se proiectează o lumină colorată în exterior. Este o continuare materială și vizuală a spațiului-gazdă, dar și un membru al familiei sculpturale create la Milano.

De altfel, expoziția de la București este parțial o documentare a sculpturilor de la Milano – conține în jur de 10 printuri fotografice de la Milano, fermoarele de acolo, o pereche de dulapuri, piese de design cu fermoar, monolitul despre care v-am zis mai devreme, două filme care vor rula pe parcursul expoziției și care urmăresc producția proiectului de la Milano și o altă serie de fotografii cu proiecte pe care le-am semnat anterior. Este o celebrare a colaborării cu IQOS.

Și noi, echipa Designist.ro, și cititorii noștri suntem întotdeauna interesați de aspectele tehnice ale lucrărilor. Ce amănunte din culise ne poți da despre monolitul expoziției Unzip My Mind?  

Chiar dacă este o sculptură de mai mici dimensiuni decât majoritatea proiectelor mele – are 3,5 m înălțime -, și monolitul a cerut colaborarea cu o mulțime de specialiști din domenii diverse – la fel ca toate celelalte proiecte ale mele. Procesul de creație și producție a urmat niște pași esențiali: designul, modelarea digitală, printarea 3D în forme diferite, așa încât să alegem modelul pe care îl preferăm, produsul în lemn, cu o ramă de oțel, și redarea în piatră. Învelișul din piatră a trecut, apoi, printr-o etapă de “maturare” cu ajutorul artiștilor scenografi, care i-au dat o duritate și o personalitate aparte.

Ne-am obișnuit să folosim și procese tradiționale, manualitatea umană, dar și să îmbrățișăm soluțiile tehnologice și industriale, sprijinul robotizat, manufactura contemporană. Cred că unul dintre avantajele sculpturii este că lucrările noastre se pot folosi de descoperirile tehnice din alte industrii: chiar dacă sculptura în sine nu dă naștere unor procese sau mecanisme noi, arhitectura, designul, construcțiile fac asta, așa că noi, sculptorii, le putem fructifica ca să deschidem noi viziuni și posibilități, noi legături.

De exemplu, sistemul LED al proiectului de la Milan Design Week a fost programat în Germania pentru a emite luminile colorate, diafane și efemere. Unele părți au fost create în UK, altele în Germania, iar totul este compus aici, la București. Întregul proces de producție a durat aproximativ 3 luni, ceea ce e destul de mult pentru o piesă mică, nu? (râde). Eh, să luăm în calcul că unele proiecte durează ani întregi ca să fie finalizate! 🙂

A fost și instalația de la Milano una dintre ele?!

(râde) Nu-nu, nu am avut când să ne întindem atât de mult, cu toate că ne-am fi dorit. Instalația de la Milano, cu fațada deschisă cu fermoar, zidul cu fermoar și podeaua cu fermoar, a luat 10 săptămâni. Am făcut designul, am construit piesele și le-am transportat în 10 săptămâni, dar asta a implicat sute de oameni și o instalare de doar 24 de ore. Aceste proiecte sunt angajamente uriașe pentru că încercăm să dăm formă ceva ce nu a mai fost făcut până acum, iar asta aduce cu sine provocări mari: creăm probleme care pot fi depășite doar prin colaborare – de aici și sutele de persoane implicate.

De fapt, fiecare proiect are un obiectiv clar: sunt lucrări accesibile, jucăușe, simple conceptual, dar foarte greu de produs. Ne dorim ca tot mai mulți oameni să vadă lucrările, să fie uluiți de scara lor, de personalitatea și excentricitatea lor, dar să le poată înțelege automat. Spunem că transformăm viața obișnuită în ceva extraordinar, într-un spectacol al suprarealismului, iar în această serie de lucrări am făcut asta oferind fluiditate unui material care e tipic inflexibil. Am scos fantasticul din clădiri și materiale familiare.

Dar fermoarul? De unde a apărut ideea fermoarului, care a devenit între timp și una dintre semnăturile tale, și elementul de legătură între proiectul de la Milano și expoziția de la București?

Fermoarul a apărut când ne-am dat seama că, în loc să îndoim clădirea pur și simplu, ne-ar plăcea să îi dăm proiectului o poveste, să îi dăm acțiune și un pic de spirit ludic. Fermoarul li s-a potrivit perfect colțurilor de piatră ale arhitecturii milaneze, așa că a devenit un simbol care e atât estetic, cât și recognoscibil internațional. Ne-a ajutat să creăm iluzia deschiderii spațiilor, iar contrastul dintre fațada de piatră – dură, “obosită”, istorică – și lumina emisă din spatele ei – de neatins, infinită, futuristă – a fost fascinant. În plus, culoarea luminii se schimba periodic și odată cu ea se schimba și fundalul sonor din interiorul clădirii, piesele muzicale create special pentru proiect. A fost o realizare pe care nu o mai atinseserăm până acum și care ne-a făcut foarte fericiți, așa că o reluăm la București. Practic, parterul clădirii Qreator by IQOS, acolo unde se află monolitul cu fermoar, devine o cameră de meditație pe muzică 🙂 .

Vernisajul oficial al expoziției Unzip Your Mind

Ne-ai povestit mult despre colaborările cu parteneri din domenii adiacente, prin care au devenit posibile toate instalațiile tale de până acum. Ce ne poți spune despre colaborarea cu IQOS, de unde a apărut ea?

Totul a început când am primit invitația IQOS de a crea ceva pentru Milan Design Week, o invitație foarte cool în sine: sunt un artist destul de tânăr ( n.r.: Alex Chineck s-a născut în 1984), iar evenimentul de la Milano asigură o platformă internațională excelentă pentru oaspeți internaționali. Am fost, deci, foarte entuziasmați încă de la început. Ce a urmat, însă, ne-a bucurat și mai mult pentru că am avut parte de libertate de creație completă. Mesajul IQOS și limbajul pe care îl folosesc ei este o poveste a schimbării percepțiilor, iar asta s-a potrivit perfect cu modul nostru de a gândi. Am avut încredere unii în alții, iar rezultatul a meritat.

Expoziția Unzip Your Mind este continuarea acestei colaborări, dar îmi dă și posibilitatea de a face un pas în spate și de a îmi privi celelalte proiecte. În ultimii ani, ritmul meu de lucru a fost foarte alert – de la proiect, la proiect, la proiect – , așa că tendința este să mă entuziasmez pentru ce urmează și să uit repede de ce a trecut. Expoziția de la Qreator by IQOS este un exercițiu frumos de a-mi reaminti și de a transforma trecutul în viitor 🙂 .

Fotografii: prin IQOS