În continuare mi se pare că mobilele vechi sunt nedreptățite… din comoditate. E mult mai ușor să mergi să-ți iei un scaun nou decât să-ți bați capul cu unul care trebuie retapițat, poate și reconsolidat că s-a mai șubrezit în timp, ușor restaurat etc.

Nu suntem chiar în contextul în care găsești cu ușurință un meșter foarte priceput. Și aici, chiar vă întreb: știți pe cineva? Ateliere de retapițare și (pe alocuri) recondiționare de mobilier mai văd și eu prin cartiere, însă nu am apelat până acum la ele. Să fie oare și cercul vicios: unde nu prea e cerere, nu e nici ofertă?

Oricum, să luăm o situație la îndemână: scaune vechi (și fotolii) sau canapele care nu sunt chiar distruse (a se citi: într-o stare decentă) și care ar avea nevoie de un face lift. Ați lua în considerare varianta? Vă întreb pentru că m-am bucurat mult să descopăr în anul ce a trecut localuri amenajate cu niște vechituri atât de frumoase: mă refer la Atelierul Mecanic și la Papiota.

Și, mă gândeam, odată reintegrate șic contextul fabricii și uzinei (la Atelier Mecanic) și cel al atelierului de croitorie (la Papiota), poate ne mutăm la o cafea și în contextul unui living vechi adus la zi (sper!). Pentru că, dacă la noi acasă suntem mai reticenți la reintegrări&recondiționări, cred că multe spații publice ar arăta infinit mai bine recurgând la amprenta unei perioade pe care să o ancoreze, la modul autentic, în prezent.

Aici intervine lecția Monicăi Bertini, un designer italian, care în ultimii anii și-a petrecut viața între Roma și Shanghai. Iar acum intervine o poveste frumoasă despre Shanghai, care în anii ’20-’30 era, pe bună dreptate, Perla Asiei. Mulți europeni și americani plecau acolo cu treabă, ajungeau să se stabilească în Shanghai și, odată cu ei, și piesele lor de mobilier (majoritatea Art Deco). Vine războiul, începe declinul, perla se ofilește, dar piesele rămân.

În 2008, Monica recuperează aceste piese, le recondiționează și le adaugă o tapițerie în care se țes două povești: cea florentină (suprafețe cu pattern-uri diferite cusute împreună) și cea a rochiilor pe care femeile emancipate începuseră să le poarte începând cu anii ’20 în Shanghai – qipao (acele rochii înflorate, strânse pe corp, pe care le-ai văzut și în In the mood for love).

Catifeaua se întâlnește cu mătasea, estul cu vestul, art deco-ul continental cu glam-ul retro al unei metropole exotice! Întreaga colecție semnată de Monica Bertini a fost expusă într-un scenariu demn de In the mood for love (foto de la lansare aici) și în același an a venit și în Europa, la Salonul de la Milano.

Vintage H*Chairs, cum le spune Monica, expun fiecare un model unic de qipao, preluat de la rochiile reprezentative pentru Shanghai-ul anilor ’30. Dar pentru a le reda tuturor pieselor grația de acum mai bine de 80 de ani, a fost nevoie și de recondiționări. Ambiția ei a fost să facă totul cu materiale naturale, potrivit vechilor meșteșuguri, care dădeau mobilierul o durată de viață de zeci de ani.

Puteți vedea aici un scurt material despre reconsolidarea scaunelor, cât despre materialele folosite s-a consultat mai întâi cu artizani din Florența și Roma și a folosit așa: fibre naturale de bambus și cocotier, păr din coadă de cal, latex natural, bumbac. Da, sună a curs de inițiere în dedesubturile fotoliilor pe care stăm.

Dincolo de inițieri care ne depășesc, rămân piesele și mai rămâne povestea. E bine să știm că lucrurile vechi pot arăta așa atâta timp cât le poți introduce într-un scenariu nou. Cât despre povestea Shanghai-ului cosmopolit și a moștenirii art deco exotice, am găsit, inspirată de aerul colecției, o carte și un film, care se vor plia la fix scenariului nostru. Așadar, dacă nu ați văzut clasicul Shanghai Express, e timpul să o faceți, iar despre povestea a două surori modele în China anilor ’30 citiți Fetele din Shanghai, de Lisa Lee.

Aici se termină și povestea noastră. Concluzia: să mai și reciclăm vintage, artistic, frumos.

P.S. Din motive necunoscute de Designist site-urile Monicăi Bertini nu pot fi accesate. Lăsăm aici adresele, cu speranța că își vor reveni curând, pentru a descoperi voi singuri cum fiecare piesă poartă numele unei povești… din filme sau din cărți 🙂
www.monicabertini.com, www.monicabertini.net

Monica, purtând un mix în spiritul colecției.

Photo credits: www.chrisspiraphotography.com