Cu ce locuri asociezi tumultul piețelor publice, culoarea, liniile vălurite, formele organice, marea, libertatea? Cu o petrecere pe plajă, cu un festival, cu Barcelona? Dar lumina, liniștea, discreția și fluiditatea? Cu o întindere înzăpezită dimineața, cu un pat cu așternuturi albe, cu…Barcelona? 🙂 Nu am tastat greșit, doar am fost fermecați de un nou apartament în cel mai pur stil minimalist, pe care l-am descoperit în neastâmpăratul oraș catalan. O oază de less is more! Cum se integrează în peisajul Barcelonei? Noi spunem că nepotrivirile sunt cel mult minime 🙂 .     

Simptome clare de minimalism: culori deschise, linii drepte și lumină cât cuprinde. Bonus: lemn + un pic de ceramică și foarte puține accesorii.  

Lumina, unul dintre personajele principale ale unei amenajări minimaliste, a fost și cea care a dictat alocarea funcțiunilor în apartamentul barcelonez cu o întreagă fațadă vitrată. Astfel, cei 197 m² au fost împărțiți într-o zonă care se remarcă prin multă lumină naturală – în living și dining, în bucătărie și pe terasă – și una umbrită, gravitând în jurul intimității – din care fac parte dormitoarele. Amenajarea este semnată de Francesc Rife Studio.

Zonele sunt separate simbolic de panouri mobile, iar holul în formă de L, unde se află baia de serviciu, leagă spații diferite prin uși culisante, foarte asemănătoare cu pereții mobili. O separare care nu se ia foarte tare în serios 🙂 .

O cameră întreagă dedicată lemnului de stejar, care a fost supus unui proces de desaturare pentru obținerea unei nuanțe neutre. În contrast, ici-colo apare griul ceramicii, pe care o să-l vedem și în bucătărie. 

Întorcându-ne în zona conturată de lumină, ne trezim din nou într-un spațiu ce pare neîntrerupt (datorită folosirii aceluiași material – esența de stejar), în care trecerile se fac pe nesimțite. Livingul se întinde și în două spații distincte suplimentare: diningul, delimitat de masa din lemn de stejar, și locul care integrează o canapea &Tradition.

Segmentarea aparentă a spațiilor păstrează senzația de zonă deschisă și aerisită. Pentru un plus de lumină caldă și discretă, ne-a plăcut sistemul de iluminat ascuns de deasupra nișei dulapului.

Despre bucătărie, arhitecții spun că este “o zonă a conectării și deconectării, o cutie ascunsă într-o altă cutie”. Bucătăria are dublu acces și ne-a dat senzația unui spațiu flexibil de trecere, care poate să devină complet independent de living printr-unul dintre panourile mobile cu care ne-am obișnuit deja.

Nici din bucătărie nu lipsește sursa de lumină naturală: o fereastră cu geam semiopac, camuflată în perete. Misterios 🙂 .

Zona de odihnă a casei este compusă din patru dormitoare și ferită de deschiderea către stradă și, deci, către eventualele priviri curioase. În rest, merge pe aceleași coordonate ale celorlalte încăperi: mult lemn și suprafețe netede, continue. Radiatorul este ascuns, iar spațiile de depozitare sunt multiple, ca să nu lase la vedere vreun element ce ar putea crea “zgomot”.

Un mic exercițiu de funcționalitate: o masă de toaletă și o oglindă ascunse în glaful ferestrei. Super idee!   

Pe noi apartamentul acesta ne-a îmbiat să cunoaștem și personalitatea nordic-minimalistă a… Barcelonei. Gaudi who? 🙂

Fotografii: Eugeni Pons