Atelierul de Print este o galerie online de artă digitală, care a apărut în 2010. Noi i-am călcat pragul virtual în 2011, după prima noastră întâlnire cu Mădălina Andronic. Aşa am descopeit cum printurile de artă nu sunt o realitate îndepărtată şi inaccesibilă, ci chiar pot sta înrămate şi la noi pe perete (preţurile lor începând de la 65 lei). De vizitat şi trecut pragul cât se poate de real, pe strada Mavrogheni nr. 10, i-am vizitat acum două săptămâni, în timpul pregătirilor petrecerii Designist, când Atelierul de Print a fost alături de noi prin cele mai frumoase printuri din care se bricolau cutiuţe de păstrat lucruri fine.

Tree City, de Artpi, este un print de artă de la Atelierul de Print, care acum stă la noi pe perete 🙂 Şi e tare bine să-ţi începă ziua uitându-te la un oraş căţărat frumos într-un copac!

Apariţia galeriei pe piaţa din România a coincis cu prima ediție a PAF! – Print Art Fest, un eveniment iniţiat de Atelierul de Print, a cărui ediţie a doua va începe chiar joi, 14 iunie, în garajul Agenţiei McCann Erickson. Fondatorii acestui proiect sunt Ion Cojocaru şi Cristian Dobrescu, iar de curând echipa s-a mărit cu Ionel Răzvan, graphic designer, şi Mădălina Buhos – PR. Pentru că ne place ce fac şi fac din ce în ce mai multe lucruri, i-am luat la întrebări.

Amish visiting Holland, ilustraţie semnată de Vali Petridean, artist care va expune la această ediţie a PAF! Print disponibil prin Atelierul de Print – l-am văzut recent printat pe pânză şi l-am declarat irezistibil, acum îi negociem locul în spaţiu 🙂

Cum a apărut ideea Atelierului de Print? V-aţi confruntat chiar voi cu această lipsă de pe piaţă a unui print care ar putea sta într-o expoziţie la orice muzeu/galerie de artă? Sau aţi primit feedback-ul de la prietenii, artiştii din mediul în care lucraţi?

Având la bază o formaţie artistică, o pasiune pentru tehnicile tipografiei digitale, dar trăind în lumea reală, am încercat să creăm un concept care să aducă arta contemporană mai aproape de cei care o apreciază și o gustă. Ne-am dat seama că există într-adevăr o lipsă de așa ceva pe piață și că lucrurile frumoase care ne colorează spațiul nu trebuie să fie neapărat scumpe.

Tramvai, ilustraţie de Irina Dobrescu. Un print urban, cu haz.

Ce a fost pentru fiecare dintre voi înainte de Atelierul de Print? 

CV-urile noastre pe scurt ar arăta cam aşa:

Ionuț Cojocaru este senior art director la McCann Erickson, câștigător a numeroase premii internaționale printre care 1 Titanium Lion,  2 Grand Prix Lion, 3 Golden Lion, 1 Silver Lion și 2 Bronze Lione la Festivalul de publicitate de la Cannes și 3 Grand Prix, 1 Gold și 1 Silver la Festivalul Golden Drum.

Cristi Dobrescu vrea să se implice în lucruri deosebite capabile să impresioneze. A studiat designul industrial, ceramica, tehnologii de imprimare atât în țară, cât și în Marea Britanie. Întors acasă, Cristi speră ca România să deschidă mai mult ochii asupra părților frumoase care ne înconjoară. Primul pas este ca arta să fie accesibilă celor care o apreciază.

Arta cu A mare ne-a intimidat mai mereu şi ne-a făcut să credem că nu e pentru noi, muritorii de rând, ci trebuie să stea ţeapănă în muzee. Voi vă propuneţi în primul rând să deconstruiţi această prejudecată: arta poate fi şi la mine, şi la tine acasă. Cum v-aţi gândit să faceţi posibil şi cunoscut lucrul acesta, prin ce “instrumente”, strategii?

Cred că cea mai importantă strategie a fost alegerea artiștilor, selectați cu atenție din rândul celor în proces de consacrare. Atitudinea noastră nu a fost niciodată una formală sau instituționalizată, iar la început portofoliul a fost format din  prieteni sau oameni cunoscuți, ajungând în prezent să primim numeroase cereri de la artiști tineri de pe scena artei urbane și contemporane. Faptul că am crescut împreună cu artiștii pe care i-am promovat a dat Atelierului o notă familiară și umană, plecând de la oameni normali și nevoia lor de frumos în viața de zi cu zi.

Biciclete, o ilustraţie de Mădălina Andronic, care cu siguranţă ne-ar face mai frumoasă viaţa de zi cu zi.

Familia de iepuri, desenată de Veronica Neacşu, e una din ilustraţiile noastre preferate.

Preţurile nu sunt deloc mari. Până la urmă, poţi lua acasă un print de artă, semnat şi certificat de artist şi de Atelier, cu 65 de lei. Care e feedback-ul vostru până acum: cât de bine a percutat lumea de la noi la ideea voastră? Aveţi şi experienţa unor contexte diferite, din afară?

Ideea a fost și nu a fost înțeleasă. Câteodată conceptul  printului de artă este prost perceput. Lumea ar trebui să știe că printurile de artă se vând în serii limitate și au certificate de autenticitate și semnătura artiștilor. Lucrările pe care le alegem țin mult de perspectiva noastră estetică, dar și de cum am vrea noi să vedem, în mod ideal, spațiul din jur. Tehnica folosită pentru prințul de artă se numește giclee printing, iar suportul ales, o hârtie mată de 270g/mp, aparține prințului de artă și asigură lucrării o durabilitate de până la 200 de ani: culorile nu își pierd din intensitate, iar hârtia își păstrează proprietăţile. Lucrările se fac sub supravegherea artiștilor. În afara țării mai există câteva galerii de artă online, care au drept scop, la fel ca noi, promovarea artiștilor tineri și democratizarea artei din perspectiva accesibilităţii și ele merg chiar foarte bine!

Bucharest Yellow, de Maria Surducan

Cei mai cu priză la public artişti din galeria voastră ar fi…?

Dacă ar fi să numim câțiva cred că ar trebui să îi menționăm pe Mădălina Andronic, Saddo și Aitch sau Vali Petridean, Ghica Popa, dar nu putem spune că la noi există vreun guest star.

A robot’s tale, de Ghica Popa, artist cu care ne vom întâlni joi seara în garajul de la McCann

Sunteţi foarte prezenţi la evenimentele urbane, artsy (în Noaptea Agenţiilor ştiu că aţi participat la activităţile creative organizate de Cohn & Jansen, vă vedem prin oraş la Institute The Cafe şi ROD etc.). Cum v-a venit însă ideea organizării un festival de print de artă – PAF!?

Atelierul de Print practic s-a lansat cu PAF! (Print Art Fest), un eveniment ce promova printurile de artă, creativitatea și artiștii ce au ales exprimarea prin mediul digital. Evenimentul a avut loc în garajul agenției McCann Erickson și a ieșit surprinzător de bine, motivându-ne să continuăm în această direcție. În acel moment aveam nevoie de un eveniment care să aducă artiștii Atelierului și valorile pe care le promovam în vizorul oamenilor care gustă arta. Chiar dacă galeria noastră este una online, era necesară şi o expoziție offline în care să interacționăm direct cu oamenii și să le cunoaștem reacția la ceea ce le propuneam.

Orăşelul păsărilor, de Cristiana Radu

Ce vă propuneţi, de fapt, prin acest festival – PAF! ? Mai există astfel de iniţiative pe piaţa din România?

PAF! are ca temă centrală promovarea artei și a artiștilor ce activează în mediul digital. Pentru aceastムediție PAF! am rugat artiști români să ni se alăƒture realizând o lucrare care să reinterpreteze curentul kitsch prin artă. Zilnic ne lovim de simboluri ale kitsch-ului ridicate la rang de valoare. Forme și pattern-uri care utilizate repetitiv capătムvaloare de stereotip și ajung să stea la baza definiției unei imagini luată ca atare. Vorbim aici despre amalgamul de simboluri precum peștele de pe televizor, carpetele înfățișând “Răpirea din Serai”, balerinele din porțelan, mileul de pe masa din sufragerie, explozia de roz turbat și excesul de figuri populare și populiste.

Tema acestei ediţii PAF! a fost aleasă ca manifest, un manifest împotriva banalizării şi popularizării imaginii în artă. (Mădălina Buhos, PR Atelierul de Print)

Să ne amintim un pic împreună de prima ediţie PAF!. Ce artişti aţi expus în garajul agenției McCann Erickson, care a fost tema, cum aţi petrecut şi ce aţi hotărât să faceţi altfel pentru ediţia următoare?

Primul PAF! a fost mai general, lucrările venind din mai multe medii: fotografie, concept art, ilustrație și street art – și a fost primul festival de artă digitală din România.

Proiectul deschis al unei generații de artiști altfel, PAF!-ul este, în continuare, un eveniment destinat tuturor formelor inovatoare de artă ce folosesc mediile digitale pentru exprimarea creativității. Au expus atunci Saddo, Buzu, Andrei Fântână, Carioca Studio, Arpti, iar locația aleasă a fost tot garajul McCann Erickson pentru că este o locație alternativă și nonformală, la fel ca și conceptul Atelierului. Ediția aceea a ieșit foarte bine, dar iată că a durat mai mult de un an până ne-am făcut curaj să mai organizăm una nouă. Acum avem la ce să ne raportăm și vrem să depășim standardul pe care ni l-am impus atunci.

Ediţia a doua PAF! vine cu o surpriză cool: programul Rabla pentru Artă – asta da democratizare! Nu uitaţi să aveţi un kitsch în buzunar la eveniment, pentru o reducere de 10% la orice print. Altfel, se caută păpuşile mirese, iar cine a văzut aşa ceva şi o poate da, va primi un cadou 🙂

De Joi, 14 iunie, urmează PAF! ediţia a doua, iar tema festivalului este curentul Kitsch. Ştim cu toţii că kitsch-ul se strecoară mai peste tot, este şi strident, şi productiv. Care e însă manifestul vostru legat de această temă?

Artiştii aleși pentru această ediție vor încerca o reinterpretare a elementelor kitsch, cu scopul să le șteargă de patina stereotipiei și să capteze atenția în altă direcție. Va fi practic un semnal de alarmă și ideea că se poate face și altceva, folosind aceleași elemente de bază.

Dacă Jeff Koons a expus la Versailles, ne-am gândit să încercăm şi noi în garajul McCann. Serios vorbind, cred că tot mai greu acceptăm provocările artistice, indiferent pe ce plan s-ar afla demersul artistic. Cred că tot mai mulţi dintre noi am devenit toleranţi la kitsch. Şi nu mă miră. Mulţi am crescut cu peştele cocoţat pe televizorul protejat frumos de un mileu, al cărui colţ obtura uşor din ecran. Sau cu balerina oprită din piruetă, celebra carpetă cu “Răpirea din Serai”, pescarii şi câinii din porţelan de diferite mărimi, şi mai nou cu personajele “bibelouri” de prost gust, folosite, culmea, tot ca decor. Graniţa dintre artă şi non-artă e tot mai fină şi cred că avem nevoie să ştim ce este cu adevărat un Kitsch pentru a-l recunoaşte şi a ne feri de el. Şi, ca să rămân în “garajul” McCann, cred că e momentul să aflăm dacă “suntem mulţi sau am rămas puţini…” (Ionuţ Cojocaru)

Cosmonaut român, de Allan Dalla. Şi el va expune joi, la PAF!.

Cu ce artişti ne vom întâlni Joi seara la McCann Erickson, în expoziţia din garaj? Şi ce surprize ne mai pregătiţi?

Artiștii prezenți la această ediție vor fi:  Ben Heine, Carioca Studio, Buzu, Paul Hitter, Ghica Popa, Bogdan Moraru, Vali Petridean, Allan Dalla, Silviu Andrişoi, Barnes, Lartist, Mihai Liviu, Alexandra Albu, Raluca Băraru. Evenimentul în sine va fi destul de complet, vom avea și muzică bună, iar spațiul va fi decorat destul de spectaculos, în concordanță cu conceptul evenimentului. Vom avea și un pop up gallery cu printurile Atelierului prin care vom arăta că există o alternativă la kitsch. Pregătim multe surprize, dar preferăm să le descoperiți direct la eveniment.

Răpirea din serai, de Silviu Andrişoi, artist care va expune la această ediţie a PAF!. Remember celebrele carpete?

Iar planurile din viitorul apropiat pentru Atelierul de Print şi festivalul PAF! care ar fi?

Cu siguranță PAF! va mai avea niște episoade pe viitor, dar încă nu ne-am făcut planul concret. Atelierul va continua să facă ceea ce face cel mai bine: să caute artiști noi și să îi promoveze și să creadă în ideea că oricine are nevoie de artă, fără să o îmbrace într-o haină total formală și academică.

Skate, de Alexandra Albu, cu care ne vom întâlni joi

Mai multe detalii despre ce ni se pregăteşte joi la PAF! veţi găsi pe blogul Atelierului de Print şi pe pagina de facebook dedicată evenimentului. Ce ne-a plăcut foarte mult dintre veştile teasing a fost expoziţia cu portrete renascentiste făcute azi, by Carioca, dar şi faptul că banii care se vor aduna din cumpărarea băuturilor (fiecare va plăti cât va considera) vor fi donaţi Asociaţiei Ovidiu Rom, care susţine copiii romi în procesul educaţiei. Aşadar, ne vedem Joi, la McCann!

Fotografii prin Atelierul de Print