Până pe 17 noiembrie 2013 Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) este gazda expoziției TEXTILES SURPRENANTS, DESIGN & ART a€“ FUTUROTEXTILES, organizată alături de Institutul Francez din România (IFR). Dacă te-ai imaginat vreodată super-erou, visul tău s-ar putea să devină realitate mai repede decât ai crede. Expoziția FuturoTextiles oferă niște scenarii interesante.

Poți deveni omul-baterie de exemplu. Fibra din inox, Bekaert Bekinox, este utilizată în îmbrăcămintea cu rol de protecție în industia petrochimicムși industria gazelor.  Acționează ca un fel de împământare. Să ne imaginăm însă că energia statică, generată de mișcarea corpului și frecarea țesăturii, este înmagazinată. Astfel faptul că te scarpini după ureche poate să-ți încarce telefonul!

Nu numai inoxul poate deveni țesătură, ci și bazaltul. În cadrul expoziției vi se pun la dispoziție mostre pe care vă puteți testa curiozitatea.  Porumb, alge, lapte, cafea nu sunt doar ingrediente într-o rețetă culinară. Ele pot fi procent în compoziția țesăturilor din fibre artificiale.

Țesătura din lapte pare o invenție de ultimă oră. Însă nu este. Țesătura din caseină, proteina responsabilă de coagularea laptelui, a fost utilizată ca alternativă la lână în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Recent Anke Domaske, biolog si designer vestimentar, a brevetat țesătura Qmilk, care, spre deosebire de predecesorul ei, Aralac, este asemănătoare mătăsii.

Expoziția aduce în prim plan nu doar țesături a căror compoziție este surprinzătoare, ci și procese de producție.

Cu ajutotul biotehnologiei, în curând vei putea să-ți recoltezi hainele. Carole Colette, împreună cu CETI (Centrul European pentru Țesături Inovatoare), dezvoltă proiectul Biolace, care combină producția alimentară cu cea textilă. Potrivit acestui scenariu „eco-topian” în timp ce te înfrupți din căpșune, rădăcinile plantei țes dantelă.

Pentru o apariție îmbătătoare recomandăm rochia realizată prin fermentarea vinului de Gary Cass & Donna Franklin.

Dacă nu te visezi om-baterie și nici abilitatea de a fi îmbătător/toare nu te atrage, cum ți se pare ideea de display advertorial?  Îmbrăcat într-o ținută realizată din Luminex, țesătură care combină orice tip de fibră cu cea optică, poți fi panou umblător. Țesătură poate fi imprimată, prin serigrafie, cu orice mesaj publicitar îți dorești.

Totuși țesătura e destul de scumpă și s-ar putea să nu fie eficient să produci câte un tricou pentru fiecare client în parte.  Țesătura Lumalive de la Phillips poate fi o soluție mai rentabilă.

În expoziție nu a fost inclus un astfel de produs, dar pornind de la tehnologia din spatele Lumalive și principiile fototerapiei Philips propune centura pentru dureri lombare.

Pentru proaspeții părinți hainele MySenses cu etichete termosensibile pot fi un indicator foarte util al bunăstării copilului. Tot cu aplicații medicale și dintre cele mai răspândite exemple de tehnologie integrată în modă sunt nanofibrele.  Fibre impregnate cu microcapsule high-tech promit să hidrateze, să tonifice și să reducă grăsimile, să mențină bronzul și chiar să aibă efect afrodisiac. Mostre de astfel de țesături realizate din nanofibre sunt puse la dispoziția vizitatorilor.

Pentru monitorizarea  bunăstării mentale a fost gândit tricoul Psyche, care la prima vedere pare un tricou absolut obișnuit. Echipat însă cu niște captori discreți care înregistrează ritmul cardiac și respirator al individului care îl poartă, cât și mișcăƒrile acestuia, tricoul transmite aceste informații instantaneu către o centrală printr-un sistem de IP/GPRS, iar adaptatea tratamentului poate astfel fi precisムși ultra-rapidă.

Un alt domeniu în afara celui medical sau militar în care tehnologia a revoluționat țesăturile este sportul extrem. Materialul D30, un elastomer suplu și flexibil în condiții normale, se întărește la impact pentru absorția  socurilor. Aici puteti vedea diferitele utilizări ale D30, dar dacă va roade curiozitatea în expozitie este inclusă o bluză Quicksilver care folosește această tehnologie.

Ciclismul urban nu e considerat sport extrem, dar cu siguranță cei care se aventurează pe străzile Bucurestiului ar aprecia gulerul-casca Hövding. Arată ca un guler auxiliar și ar mulțumi și cea mai pretențioasă fashionistă. În momentul impactului, însă, devine gonflabil. Are încorporată inclusiv și o „cutie neagră” care salvează automat ultimele 10 secunde de dinainte de impact. Singurul minus ar fi greutatea considerabilă.

După o incursiune în lumea științifică în care se pune accentul pe tehnologia viitoare a textilelor, când ne familiarizăm cu expresia „haine inteligente”, expoziția are și o latură poetică.

Tehnologia este îmblânzită de Ying Gao  în haine cu aspect eteric. Rochia Playtime, prezentă în expoziție, este realizată din cea mai ușoară organza. Nici nu ai bănui că este interactivă.

Poate nu la fel de reușite ca îmbinare, dar tot interesante ca propunere sunt și Cloud Dress de Jum Nakao; paltonul din pene marabou rezultat din colaborarea designer-ului Janaïna Milheiro  și specialiștii în broderie Michele Lemaire, Ger  Mood Sweater, care interpretează emoțiile si le afișează instantaneu sub forma unui joc interactiv de lumini.

„Herself”  este o rochie catalizatoare care, cu ajutorul unei țesături tratate cu TiO 2, purifică aerul din jur. Tratamentul poate fi aplicat oricărui tip de produs vestimentar; astfel termenul de „purificator” capătă noi dimensiuni.

Acestea sunt exemple de haine interactive care transformă consumatorul final într-o verigă a lanțului creativ.

In același spirit, Wooden Textile Dress este rezultatul colaborării dintre Léa Peckre, designer vestimentar, si  Elisa Strozyk, care a brevetat o țesătură din lemn, flexibilă, atașând module triunghiulare lemnoase pe o suprafață textilă.
Despre creațiile Elisei v-am povestit aici.

Teoretic această țesătură ar permite plierea produsului după bunul plac al purtătorului.

În România

Textura rochiei Wooden Textile aduce aminte de colecția Culture semnata de Cristian Samfira lansată pentru toamna 2013-2014.

Si, că tot am adus vorba, să vedem cum arată moda românească în contextul integrării tehnologiei. Expoziția include un singur exemplu, o creație interactivă semnata de Daniel Ignat, din colecția Voltech. LED-urile reacționează la vibrațiile sonore.

În 2009 Adriana Oianu utilizează imprimeurile digitale pe suport textil cu efect stereoscopic 3D în colecția 153DTMJ.  Sună complicat, dar nu e. Este aceeași tehnologie de imprimare textilă care se utilizează în mod obișnuit, doar că imaginile imprimate sunt stereoscopice.

Un an mai tarziu, în 2010,  Alina Ene (autoarea acestui articol) îmbină în colecția LigtWear efectul stereoscopic cu fotografia lightpainting în imprimeuri care vorbesc despre modul în care lumina influențează percepția asupra formelor.

Conceptul de techno-fashion a mai fost abordat în colecțiile de grup coordonate de Ioana Avram, lector Univ. Dr.  în cadrul UNAB (Universitatea de Artă București), departamentul Modă.

„Proiectul Futurotextiles s-a născut în urma avântului tehnic și cultural al orașului Lille, capitală culturală europeană în 2004.  Începând cu 2006, la inițiativa lille3000, expoziția propune o viziune de ansamblu a numeroaselor întrebuințări ale textilelor contemporane, de la creația artistică la științe aplicate.”

Orarul de vizitare: Marți – Miercuri: 10 -18 / Joi – Vineri: 11 -19; Sâmbătă – Duminică: 10 -18 / Luni: închis

Tarifele de acces în expoziţie: 8 lei tarif normal; 4 lei tarif redus pentru înscrișii la Mediateca Institutului Francez (pe baza permisului de acces/împrumut) și pensionari.
Intrare gratuitǎ: copii ṣi tineri pânǎ în 18 ani, grupuri de ṣcolari, studenți, ICOM.

Articolul a fost realizat de Alina Ene.

 Alina Ene este designer vestimentar. Atât în colecția de licență – Fashionology (2008), cât și în colecția de disertație – LightWear (2010) a abordat conceptul de tehnologie integrată în modă, considerând că astfel consumatorul final va deveni o verigă în lanțul creativ.