În 1915, în clădirea de pe strada Brezoianu (pe atunci Domnița Anastasia), la numărul 4, se deschidea Stabilimentul de arte grafice Energiea. Cine și-ar fi imaginat atunci că 97 de ani mai târziu, după o istorie tumultuoasă, același spațiu își va reintra în drepturi ca Stabiliment de informare și experiment urban? Pentru că la Energiea Pub provoked by Grolsch zgomotul mașinilor de tipărit se aude din nou în atelierele în care învățăm să tipărim ca pe vremuri.

Tipografia Energiea a funcționat la parterul acestei clădiri, cu 4 etaje, construite în 1915 de către medicul chirurg Anastasievici Leonte, până prin anul 1923. Aici se tipăreau reviste, ziare și cărți ale vremii, dintre care 3 au fost păstrate, recuperate și expuse acum în pub, deasupra mașinii de îndoit cotoare Karl Krause.

Clădirea ajunge ulterior în posesia lui Josef Wappner, care schimbă destinația spațiului de la parter împărțindu-l între mai multe prăvălii: o croitorie, o șoșonerie, o ceasornicărie și chiar o băcănie și o cafenea. La numai un an distanță, clădirea este scoasă la vânzare și cumpărată de Ioan Boată, un cunoscut avocat al vremii, iar parterul acesteia continuă să funcționeze ca spațiu comercial.

Vechiul bar a fost demolat, pentru că ocupa exact centrul spațiului. A fost păstrată oglinda (nu se știe exact din ce an este, probabil de prin 1940), care a fost salvată și în episoadele anterioare ale vieții spațiului de o superstiție de-a noastră: oglinda nu se sparge, că aduce ghinion.

În perioada celui de-al doilea război mondial, spațiul își recapătă destinația inițială de tipografie, iar prăvăliile sunt înlocuite de Imprimeriile Române. Cuvinte influente precum cele ale lui Nicolae Iorga în revista Neamul Românesc se tipăreau din nou în strada Brezoianu. Pe 7 Mai 1944, bombardamentele distrug parțial clădirea și curmă viața tipografiei abia instalate. Pe stâlpii de susținere din zona barului, se pot vedea acum cărămizi încă înnegrite de incendiul din 1944.

Intrarea în bar a fost schimbată, iar vestibulul a venit ca o necesitate, tocmai pentru ca întreg spațiul să fie confortabil și iarna. Geamurile sunt imprimate cu fonturi celebre și numele creatorilor lor.

După viața tumultuoasă din timpul războiului, parterul clădirii fostei tipografii Energiea va cunoaște clipe mai tihnite și poate mai vesele. Un timp a funcționat aici vestitul restaurant Trocadero, denumit Ciocârlia în perioada comunistă, pentru ca mai târziu, prin anii ’80, spațiul să se transforme într-o simplă cantină a Ministerului de Interne ce ocupa clădirea de vizavi.

De prin anul 2000, o dată cu retrocedarea clădirii moștenitorilor lui Ioan Boată, urmează o perioadă cu bere, fish & chips, darts și mult fotbal – descrierea pe scurt a barului Whispers, care a funcționat aici niște ani buni și unicul moment din istoria spațiului pe care am apucat să-l trăim și noi. Însă acum două luni și un pic, când Energiea provoked by Grolsch s-a redeschis ca stabiliment de informare și experiment urban, complet metamorfozat, am spus wow și am vrut să-i aflăm povestea recentă.

Scaunele Tolix, Pipe și Eames sunt de la magazinul Intro. Câteva sunt de la IKEA.

Am stat de vorbă cu Andreea Mogoșanu, care coordonează partea de evenimente, și am aflat că totul a început în momentul în care Raluca și Andrei Șoșa (faptul că în perioada interbelică aici a funcționat o șoșonerie nu pare a fi doar o simplă întâmplare), proprietarii localului, au început să cocheteze cu ideea de a deschide un pub.

Nu-și doreau un pub ca toate celelalte, ci un adevărat hub de cultură urbană, o intersecție pentru evenimentele din mai toate zonele artistice: de la muzică și literatură până la pictură, arhitectură, design și chiar experiment culinar.

Lustra reciclată artistic din sticle de Grolsch preia un model din Africa de Sud, unde Grolsch a lansat, ca și la noi, o competiție de DIY artistic din celebrele sticle verzi.

Căutările spațiului potrivit pentru ideea lor au durat vreo doi ani și chiar atunci când lăsaseră mâinile în jos și își spuneau “Asta este” a apărut această oportunitate și au fost răsplătiți pe măsură cu parterul acestei frumoase clădiri. Unde mai pui că este la doi pași (la propriu) de clubul Expirat, pe care îl dețin tot ei.

Lustrele sunt de la Original BTC și au fost comandate în Anglia. 

A fost un timing bun, pentru că tot atunci cei de la Grolsch erau în căutarea unui parteneriat cu un local care să le reprezinte imaginea. Și cum experimentele artistice și urbane (știți deja că Grolsch susține comunitatea experimentaliștilor) au fost numitorul comun de ambele părți, toată lumea s-a pus pe treabă.

Aceste panouri decorative sunt realizate din litere tipografice, din lemn, de la 1920. 

De amenajare s-a ocupat arhitectul Corvin Cristian, din al cărui portofoliu recent fac parte Papiota și Lacrimi și Sfinți, despre care ai citit pe designist. Renovarea a durat cam 6 luni – un timp record am zice noi, dacă ținem cont că au regândit împărțirea spațiului, au demolat barul, au demontat lambriuri și au prelungit platforma. De fapt, cel mai mult, vreo 3-4 luni, a durat recondiționarea tâmplăriei ferestrelor, care este cea originală, de la 1915.

Panourile din fundal așteaptă să fie umplute cu litere tipografice din plumb. Echipa de la Energiea este în căutări. 

Separeul cu pereți verzi și lustre joben este poate preferatul nostru; are o lumină specială și o atmosferă tipic englezească, că doar canapelele sunt Chesterfield. Pe aici se intra în bar înainte, pe vremea Whispers, iar în locul noii intrări era un panou de darts. Era păcat să nu fie folosit la adevărata lui valoare, așa că un spațiu care era înainte friguros și trecea neobservat, fiind doar un antreu, este acum un lounge cool. Echipa Energiea îl numește Separeul acțiunilor, pentru că pe unul dintre pereți sunt înrămate și expuse acțiuni de prin anul 1900, tipărite și înrămate de ei.

Lămpile Jeeves and Wooster, din separeu, sunt un icon britanic de la Jake Phipps, UK.

Pardoseala barului este finisată cu piatră comandată în Anglia. Corvin Cristian a ținut foarte mult să includă în modelul ei dungile acestea maro-cărămizii, pentru a reproduce modelul vechii pardoseli a tipografiei, pe care au scos-o la iveală după ce au îndepărat parchetul laminat cu care fusese acoperită. Din păcate era prea deteriorată pentru a fi salvată.

Au fost păstrate o parte din scaunele de bar din fostul Whispers.

Pereții au fost curățați până la cărămidă, iar tencuiala din partea superioară este, se pare, cea originală. Porțiuni din ea fuseseră placate cu lambriuri, de aceea se văd urme mai deschise la culoare.

Platforma a fost prelungită deasupra bucătăriei, unde înainte era un birou de care nu aveau nevoie și a fost lărgită ca să fie un spațiu mai confortabil.

Se spune că la Energiea, dacă asculți cu atenție încă poți auzi ceva din zgomotul preselor care, în anii 1920, funcționau aici aproape fără întrerupere. Și pentru că Energiea de azi împrumută ceva din spiritul și menirea stabilimentului de arte grafice de atunci, o dată la două luni te așteaptă un nou număr din ziarul Energiea, în care poți citi despre evenimentele care au loc aici, muzică, noutăți, antreprenoriat, talente autohotone.

Iar în fiecare miercuri, poți experimenta tehnici tipografice și legătorie de carte ca la începutul secolului trecut, pentru că presele vechi, autentice, și mașina de îndoit cotoare Karl Krause, expuse la Energiea și încă funcționale, trebuie puse la treabă.

Dar ni se pregătesc și alte seri interesante: performing-uri de teatru, fashion, gastronomie – toate într-o formulă unică, neconvențională și experimentală. Vara asta să tot încercăm experimente urbane! 🙂

Fotografii: prin Energiea