Luminița Popescu este fotograf și om de bine. Are o zi de dat în dar. De la freelancer la freelancer.
Am întâlnit-o pe Luminița Popescu anul ăsta, în primăvară. Era cât pe ce să fim colege de birou. Mai precis să împărțim și un birou, pe lângă numele de familie. 🙂 Casa în care se află studioul foto al Luminiției – Hai Studio – avea atunci niște spațiu excedentar care ar fi putut să devină noul birou Designist. Drumurile, dar și “cerințele tehnice” m-au purtat atunci către alte orizonturi imobiliare. 🙂 Însă de Luminița și studioul său foto cochet, cu tavan înalt și muzică de tramvai, îmi amintesc cu drag și-un zâmbet, acum la final de an, când faci, într-o secundă, un bilanț mental al locurilor prin care ai umblat, al oamenilor pe care i-ai cunoscut, al bătăliilor pe care le-ai câștigat sau le-ai pierdut, al ușilor care s-au închis și al celorlalte, care s-au deschis. Despre o ușă deschisă povestim astăzi. Aceea a Luminiței, care are o zi de dat în dar. 🙂
Nu am avut timp de încă o cafea la Hai Studio, dar i-am trimis un interviu-fulger pe mail. Cafeaua sau, și mai bine, un pahar de vin urmează în vacanță, care e just around the corner.
A fost o decizie spontană, în ultimii ani de liceu. Am făcut cursuri, mi-am luat o cameră foto pe film, tanc de developare, aparat de mărit. Drumul foto nu a fost drept, ani buni am făcut doar graphic design. Apoi, într-o zi, un prieten mi-a zis că îmi port meseria în mâini. În mână aveam camera foto. Pe urmă totul s-a așezat firesc.
Au fost sesiuni foto de portret în care omul nu se putea relaxa. Așa că, am fotografiat mai mult în pauză, când îi spuneam că mai fac teste de lumină. Un fel de instantanee în studio. La o sesiune foto cu vietăți din mări și oceane, pe unele dintre ele nu le puteam privi cu ochiul liber. Mi se strângea stomacul. Norocul meu a fost că trebuia să le fotografiez ca pe un produs, ceva de mâncat fără să semene a mâncare. Provocarea asta mi-a ocupat mintea și a fost salvarea mea. A ieșit exact cum trebuia. Iar eu am supraviețuit. 🙂
După ce am intrat în mai multe zone, cele mai apropiate mi-au rămas fotografia de portret și cea de produs. În ultimul timp încep să mă simt tot mai atrasă și de fotografia culinară.
Am fost în octombrie la un târg și am dat de o doamnă care vindea brățări din piele, simple, lucrate impecabil. Am cumpărat una și am întrebat-o unde o pot găsi online. Mi-a zis că are cont de facebook, dar nu are poze. Atunci am simțit că e momentul să intervin și am decis să dăruiesc o zi foto pe lună, pentru freelanceri creatori de obiecte, tot anul 2017.
O zi la studio este ca o zi acasă. De obicei ajung devreme, pun muzică, aprind lumini, creez atmosferă, după care mă apuc de treabă. În zilele foto muncesc cu drag mare la setup, teste, fotografiere, unghiuri, reflexii, texturi. Zilele cu grafică sunt puțin mai lejere, pentru că nu am un timing atât de strâns. La studio, clienții mei sunt ca niște musafiri. Înainte de orice, stăm la o cafea și o poveste pentru a activa energii faine și drag de muncă. Vreau să cred că la Hai Studio totul este posibil. Se reinventează mereu și ideile sunt într-o horă permanentă. Ador să-mi prind neuronii în ceva încă neexperimentat, să caut, să citesc, să testez.
În noul an vreau să finalizez un proiect foto personal. Îmi doresc să îmbin cât mai mult proiectele foto cu graphic designul, să realizez exact fotografiile care trebuie într-un context grafic gândit de mine. Vreau să lucrez tot mai mult cu freelanceri și start-up-uri, pentru că îmi plac începuturile, visurile, primele pietre la temelie. Aș vrea ca în urma sesiunilor foto pentru freelanceri să simt că am mai construit ceva bun. Vreau lucruri simple și lumină. Și minimalism.
Fotografii: Luminița Popescu |