O casă restaurată din Cluj te surprinde cu interiorul contemporan
Nu ştim cum ar fi să călătorim în timp în Clujul de la sfârşitul secolului al XIX-lea, însă vă propunem un exerciţiu de imaginaţie chiar mai interesant. Cum ar fi ca un personaj din acea perioada să ajungă printr-o buclă temporală în propria casă restaurată şi reinterpretată potrivit modului de locuire şi preferinţelor de stil de la sfârşitul secolului al XXI-lea? Chiar dacă decalajul nu este la fel de mare ca în „Vizitatorii” – pentru cine îşi mai aminteşte celebra comedie franţuzească cu Jean Reno în rolul cavalerului medieval trimis în vremurile moderne, şocul ar fi cu siguranţă uriaş. Întrebarea nu este întâmplătoare, ea ne-a fost inspirată de o casă istorică din Cluj, restaurată de studioul de arhitectură Atelier Mass cu un ochi atent pentru detalii şi cu drag faţă de valoarea ei în peisajul oraşului. Numele ei este Casa Pistruiatu’, evocând o secvenţă dintr-un episod al cunoscutului serial “Pistruiatul”, filmată la intrarea în veranda casei. Scena surprinde foarte bine curtea, casa şi perspectiva minunată pe care o oferea asupra oraşului Cluj. Cu arhitecţii de la Atelier Mass ne-am mai întâlnit pe designist.ro cu ocazia altor proiecte în care transformau un spaţiu de birouri sau o cafenea din Cluj. Salutăm așadar acest nou proiect, în care prezentul şi trecutul îşi dau mâna cordial. La exterior, personajul nostru imaginar nu ar avea nici o problemă în a-şi recunoaşte locuinţa, poate doar unele intervenţii asupra curţii exterioare să trădeze că ceva s-a schimbat. Însă la interior, mirarea ar fi una de proporţii, pentru că imaginea este cât se poate de contemporană, în timp ce unele rămăşiţe ale casei de odinioară sunt reinterpretate şi reintegrate în mod neaşteptat, pentru a face legătura cu trecutul. Curtea exterioară are o abordare simplă, curată, permiţând ca accentul să cadă pe casă ca element principal. Terasa din lemn şi trasee funcţionale, tot din lemn, parcă răsar din suprafaţa gazonului. Proiectul a presupus intervenţii structurale, de renovare şi restaurare anevoioase, care s-au întins pe aproximativ trei ani. Însă, pentru Atelier Mass, el a avut şi o importantă miză urbanistică, după cum povestesc arhitecţii implicaţi în amenajare:
Spaţiul exterior, foarte domesticit, este punctat pe alocuri de corpuri de iluminat supradimensionate sau de obiecte decorative aduse din călătorii. Faţada a fost refăcută în toate detaliile pentru a conserva imaginea iniţială a clădirii, redată oraşului prin restaurare. Interiorul te invită să îl descoperi pas cu pas, ca pe o surpriză. În configurarea acestuia, arhitecţii au pornit de la cerinţele de confort actual ale tinerii familii care locuieşte aici, dar şi de la pasiunea acesteia pentru călătorii, care punctează cu accente etnice amenajarea în cheie contemporan-industrială: “Aici am pornit, pe de-o parte, de la nevoia de confort dată de un mod de locuire modern, cu o imagine contemporan asumată, care intră în armonie cu spațiul și-i amplifică potențialul. Pe de altă parte, bogata colecție de obiecte acumulată de cei doi tineri proprietari în călătoriile lor a fost un alt punct important de pornire. Acestea, alături de alte obiecte de colecție, sunt dezvăluite celor care le calcă pragul.” Spaţiul de zi de la parter este fluid, cu trecere liberă din zona de luat masa către zona bucătăriei deschise. Domină albul pereţilor, cu diferite texturi, între care remarcăm cărămida aparentă şi lemnul abundent, prezent în finisajul podelelor, în grinzile vechi aparente şi în piesele de mobilier. Zona bucătăriei este finisată cu plăci decorative din ciment, ca un covor ce se continuă din parchet. În micul grup sanitar de la parter te întâmpină o girafă. Casa are o suprafaţă desfăşurată de 300 mp şi trei niveluri, iar preocuparea arhitecţilor a fost aceea de a crea spaţii ample, deschise, în care să te bucuri de lumină şi de libertate de mişcare. Tot ce înseamnă perete neportant a fost eliminat pentru a reda anvergura încăperilor. I-a ajutat şi configurarea iniţială a casei, foarte simplă, cu un spaţiu mare central care leagă cele două intrări și care se conecta la două încăperi adiacente, subîmpărțite ulterior. Astfel că s-a conturat o schemă în care funcţiunile de bază au acaparat fiecare câte un nivel. Parterul este o mare zonă de zi, cu bucătărie deschisă spre locul de luat masa, mansarda a fost destinată zonei de noapte, iar demisolul găzduieşte zona tehnică şi o cameră de oaspeţi. Elemente noi si vechi. Scandinav. Simplu. Corpul de iluminat, ca o pălărie stilizată, ți-l amintești din acest apartament, nu-i așa? 🙂 Personajul nostru imaginar, să zicem o doamnă respectabilă, s-ar întreba probabil ce s-a întâmplat cu soba de altădată. 🙂 Ne place în mod deosebit acest joc de segmente prin care porţiuni salvate din soba veche din teracotă au fost inserate în şemineu. Scara este a “piece of art”. Placată cu tablă antichizată propune un joc de texturi şi transparenţe. Pentru mai multă luminozitate, balustrada a fost realizată din stâlpi de metal, înveseliţi de un sistem de becuri. Casa propune aşadar mai multe dimensiuni, care se află într-un dialog permanent. Avem această pendulare între prezent şi trecut, vizibilă în inventarul de materiale utilizate la finisaje şi care scoate în evidenţă câteva elemente-cheie, reintegrate creativ în decorul modern: grinzile vechi din lemn lăsate aparente sau refolosite în alte compoziţii, ancadramentele din cărămidă ale ferestrelor, soba veche din teracotă reconvertită în şemineu. Dar avem și aerul degajat al decorului contemporan, la care participă mobilierul şi accesoriile cu iz nordic, cu piese statement, cu siluete bine definite şi accente de culoare. Adăugăm şi comunicarea vizuală cu spaţiul exterior – al curţii, dar şi al oraşului – permisă de suprafeţele vitrate şi rezultă un spaţiu al experimentului, pozitiv şi energic totodată. Ne place invitaţia la călătorie pe care o adresează parcă această locuinţă, o călătorie în alte timpuri şi în alte spaţii. 🙂 La mansardă, patul pare că plutește. 🙂 Mansarda este împărțită în două zone printr-un corp de mobilier care combină rafturile inchise şi cele deschise şi permite trecerea luminii. Albul este înviorat de un scaun roşu Egg Chair, iar băncuţa de lemn artizanală, covorul împletit şi alte decoraţiuni aduc un strop de culoare locală din țări prin care gazdele noastre au tot călătorit. 🙂 Se poate un birou mai luminos de atât? Baia de la mansardă păstrează specificul etnic: găsim lavoare de sticlă pictată şi mozaic. Demisolul este un spaţiu eminamente industrial. Beton la vedere, piatră şi cărămidă aparente, ţevi de cupru lăsate la vedere şi fascicule geometrice de lumină care marchează intrările. Dar şi aici avem accente de culoare prietenoase, cum sunt fotografiile expuse pe pereţi sau mini-stâlpii în culori fresh. Aşa că, dacă prin călătoriile voastre reale sau imaginare ajungeţi prin Cluj şi faceţi o plimbare prin zona Cetăţuia, o să vă puteţi bucura şi voi de imaginea fermecătoare a acestei case. Povestea o cunoaşteti acum – sau vi-o puteţi imagina aşa cum doriţi! Colaboratori proiect: Structură – Jacint Virag Fotografii: arh. Silviu Aldea (Atelier Mass) |
Buna!
E minunat ce s-a intamplat acolo.
Puteti sa imi spuneti de unde sunt lavoarele?
Multumesc si felicitari!
Superb proiect !
Buna, oare nu cunoasteti adresa exacta a casei?
Buna! Nu oferim niciodata adresele caselor pe care le prezentam. Si nici nu credem ca exista vreo revista, online sau offline, care o face 🙂
Am fost la gradinita acolo. Prin 1986. Tin minte ca am avut o serbare la un moment dat,la care, casa în sine a fost , cel puțin pentru mine, personajul principal. Cu acea ocazie, s-au deschis usile casei: usa din fata a verandei însorite, care se deschidea spre o terasă și spre vale, spre poarta principală, și ușa din spate, de la bucătărie, unde serveam de obicei gustările. Țin minte copiii răspândiți prin curtea grădiniției, partea din spate străjuită de niște nuci sau stejari, în orice caz ceva copaci cu coroană mare, la baza cărora stătea un grup de fete în” in rochii de epoca”,mai mult sau mai putin improvizate. (retin o rochita verde de satin a unei colege , si o alta mov, asortate cu margele de perle false). În orice caz, și pe mine mă bucura rochița largă care se flutura în urma mea în timp ce fugeam în cerc prin casă și prin curte traversând cele două intrări.
In serialul Pistruiatu se numeste casa Rozeanu si se afla in apropierea Cetatuii
Superb. Sunt curioasa daca proprietarul a colaborat la proiect sau a lasat designerii sa isi puna in aplicare imaginatia singuri?
In aceasta casa am petrecut cele mai frumoase momente si am amintiri de neuitat din facultate,(anii ’70, Echinox) cu cei mai buni prieteni, multi plecati dintre noi…, Raluca fiindca gazda noastra care ne primea in special in veranda acoperita si unde ne incalzeam la un camin primitor si o cafea excelenta…ou sont les neiges d’antan…
Un proiect frumos, pentru care doresc sa felicit echipa!
Doar doua observatii as dori sa mentionez, si sa indraznesc sa le subliniez drept tema-de-gandire pentru oricine doreste sa le ia, in mod constructiv, in considerare:
1/panourile de sticla cu colturi ascutite si neprotejate sunt un pericol – fie le rotunjiti, desi nu e neaparat rezolvata problema de tot nici asa, fie ‘bandajati’ muchia si colturile cu un alt material, fie alegeti alte optiuni.
Ma intreb de ce oare nu se iau in considerare mai des aceste aspecte (este vorba despre un trend care este in fapt periculos!) – ok, ‘arata bine/futuristic pe hartie/ecran’, dar se poate intampla orice din cauza acestor alegeri, ele reprezinta un factor de risc, care se poate evita cu usurinta, fara compromisuri estetice.
2/camera destinata biroului este foarte speciala, dar din perspectiva de design interior prezentarea ei este neterminata; scaunul are orientare cu spatele la panorama gradinii, iar biroul este plasat cu vedere ‘la un zid’ – ce inspiratie sa aiba persoana care va sta la acel birou? de ce sa nu pregatiti fiecare camera ‘zeiss’, daca tot este vorba de un proiect cu care vrem sa ne mandrim? si implicit, de ce sa ‘asteptam’ ca proprietarul sa isi dea seama ca unele elemente nu sunt ‘motivate’ in prezentarea de acum, si ca va trebui sa mute una, alta, tot timpul, pana cand descopera el singur ‘amplasarea’ care sa i se para naturala.
Pentru cei care vor locui in acest spatiu, dar si in orice alt spatiu, nu este important ceea ce arata ‘neobisnuit’ intr-o poza, ci ceea ce face ca o camera sa fie atractiva, si prezentata la adevarata ei valoare. Vrem sa iubim simplitatea – foarte bine, dar, dragi arhitecti si proprietari, pretuiti va rog dinamica din fiecare camera inainte de a idealiza imaginiile de pe un ecran, verbalizati raspicat ceea ce va doriti/preconizati de la un spatiu, dialogati (mai direct, mai clar) si aduceti impreuna experienta dorita la realitate – o realitate realista si fara riscuri ascunse – doar in acest fel alegerile de design de acum au sanse sporite sa aiba viata lunga.
[…] de la studioul de arhitectură Atelier Mass au transformat radical interiorul unei case pe pământ, în […]
Minunata!
Undeva pe Racoviță mai mult ca sigur . Superbă