Înainte de a trece pragul Casei OAR, îți spunem că aici (pe strada Sfântul Constantin nr. 32 din București) a fost deschis de către partenerii noștri, Ordinul Arhitecților din România (filiala București), un punct de colectare și ajutor pentru refugiații din Ucraina, alăturându-se inițiativei Crucea Roșie Română, Umanitatea nu are granițe. Așadar, dacă îți este mai convenabil să ajungi la OAR, pentru a dona, iată LISTA cu ce este necesar și cum poți să ajuți. ⬇️

Și dacă tot ajungi la Casa OAR pentru a face o donație, iată câteva repere arhitecturale și istorice, așadar te invităm la un tur, pe scurt.

Ți-am spus o mulțime de povești despre redefinire de-a lungul timpului, iar asta ne bucură: oricât ne-ar plăcea să vedem idei fresh, suntem întotdeauna de partea actualizării și fructificării a ceea ce a fost și poate să devină în continuare. Așa că atunci când am aflat că filiala bucureșteană a Ordinului Arhitecților din România (OAR-B) s-a mutat într-o veche casă, fostă locuință unifamilială pe care își dorește să o reinventeze, am devenit curioși.

Ne folosim de ocazie ca să-ți reamintim și că am povestit despre o mulțime dintre proiectele incluse în selecția Anualei de Arhitectură București, din postura de partener media al OAR-B. Poți revedea selecția noastră în linkurile de mai jos.   

Ulterior, reconversia Casei OAR a devenit subiectul unui concurs local de proiecte, câștigat de STARH – Birou de arhitectură și a fost implementat printr-o mulțime de schimbări de nuanță aduse clădirii.

Citește și: Poveștile Anualei de Arhitectură 2018

Fațadele au fost refăcute.

Sediul OAR-B a fost unul dintre cele două proiecte din România înscrise pe lista scurtă a EU Mies Award 2019.

Casa-vagon a fost ridicată în 1927 de unul dintre arhitecții exponenți ai stilulului neoromânesc, arh. Florea Stănculescu, și continuă să fie un exercițiu de recontextualizare: arhitecții STARH au transformat-o într-un spațiu dedicat birourilor, o bibliotecă, camere pentru întâlniri, ateliere, etc. Toate, într-o poezie extrem de fotogenică a luminii și lemnului masiv.

Recepția de la parter și camerele comunicante care se desfășoară în spatele glasvandurilor. 

Mobilierul fix, armonios integrat, face o trecere lină între aspectul unui spațiul domestic și cel în cheie profesională. Într-unul dintre birouri: biblioteca-acordeon cu banchetă inclusă, pe care le-am vedea și acasă, fără nicio problemă. 🙂

Citește și: Poveștile Anualei de Arhitectură 2019

La capitolul transformări funcționalo-estetice se numără și luminatoarele care creează legături vizuale, pe verticală, între nivelele casei, și dublează calitatea și cantitatea luminii. Interiorul a suportat minime ajustări, pereții și spațiile inițiale au devenit publice păstrându-și personalitatea aproape în totalitate, după ce s-au aliniat fără probleme noilor funcțiuni. Subsolul a devenit o sală de ședințe care poate găzdui aproximativ 60 de persoane, iar podul a fost transformat în mansardă, cu o sală de consiliu, studio și o bibliotecă – un loc luminos, a cărui utilitate a fost garantată de înălțarea ușoară a pantei acoperișului.

Ca urmare, rafturile au devenit niște pereți separatori, susținuți de vechile grinzi rămase fără rol de susținere.

Ne-a plăcut mult că proiectul își asumă fiecare modificare, afișându-le limpede: betonul este vizibil, puternic și ferm, decopertările sunt clare și ele, lemnul nou vine în completarea celui vechi, ventilația apare prin pod și multe altele.

Încheiem scurta noastră plimbare prin sediul OAR-B tot la exterior, cu o notă industrială, unde arhitecții au creat o curte de lumină în stil englezesc pentru accesul la spațiul public de la subsol.

Dincolo de restaurarea și revalorificarea Casei OAR, proiectul este și o poveste despre  intervenții minime, absolut necesare: măsura stă în transformări care asigură noile funcționalități, adaugă simplitate și estetică, dar nu impun noutatea, ci mențin și fructifică tot ce poate fi refolosit. O idee care merită preluată în alte proiecte viitoare de refuncționalizare a unor case vechi, cu istorie.

Foto: arh. Radu Malașincu