Am descoperit lucrările semnate de Ana Botezatu mai mult sau mai puţin întâmplător: acea clasică poveste cu”din link în link”, găsindu-ne la vremea aceea (în decembrie) pe urmele unei case foarte frumoase (vom vorbi şi despre asta curând pe Designist). Trebuie să recunosc că prima impresie m-a ameţit, în sensul cel mai bun: erau atâtea lucruri pe care le făcuse, din registre diferite, încât am amânat puseul abordării Anei pe când timpul se mai aşază şi permite o rumegare ca la carte.

Colajul, ce apare şi pe pagina de start a site-ului, face parte dintr-o serie mai mare, Animals like humans, care a fost expusă deja de multe ori în 2010-2011.

De pe site am intrat pe blog şi, deja, ilustraţiile, colajele, broderiile hipermoderne se legau în publicaţii şi expoziţii internaţionale  la care Ana participase: în Taiwan, la Bienala de ilustrație din Harlem-Olanda, în Bamberg-Germania. Şi tot citind am ajuns şi la o colecţie de obiecte, tocmai expuse în decembrie în cadrul unui pop-up shop în Cluj. Mai mult, în scurt timp, împreună cu designerul Tina Nodes, din Hamburg,  va concretiza o nouă colecţie de obiecte şi un site – sub numele ania on martina.Vă ţinem la curent cu efectele întâlnirii Vestului cu Estul, cum o numeşte Ana.

Obiecte create de Ana şi expuse la pop-up shop-ul din decembrie, în Cluj, la Casa TIFF. 

Ai terminat ceramica. Cum ai reuşit să te lansezi în acest domeniu, al ilustrației, care la noi abia acum capătă ceva atenție? Cum au apărut primele proiecte?

Greu, avem vreo 7-8 ani și bunicul meu tocmai îmi cumpărase (acum îl bănui că-și cumpăra liniștea) deja tradiționalul caiet de desen și cutia de creioane colorate produsă în Republica Socialistă România pe care numai după ce le băgai în gură și apăsai ca un dement puteai scoate o culoare mai  de doamne-ajută din ele. Și eu mă decisesem să ilustrez un volum de poezii propriu, ceva despre viața animalelor cred, ceea ce am și făcut. Rezultatul nu a impresionat criticii și nici chiar pe mine nu m-a dat pe spate. Dar nu am abandonat la primul eșec și ca să fiu sinceră nici la cele care au urmat.

Tolstoi înseamnă o serie de trei colaje, primele colaje create  de Ana în 2009. Au apărut în articole şi sunt o serie de success pentru cardurile si priturile Anei.

Spune-ne mai multe despre 10squaremetres, proiectul și studioul vostru din Cluj, care-și propunea să dea un restart ilustrației?

10 metri pătrați a fost un loc privilegiat (și friguros). Mi-am dat seama în timp că nu este un spațiu fizic, ci o stare de spirit pe care eu am regăsit-o acolo. Practic atelierul meu actual este o continuare a aceluiași loc, până și ca dimensiune. Așa că încep să cred că 10 metri pătrați nu a dat neapărat un restart ilustrației, cu toate că am auzit de la câțiva tineri aspiranți cum că locul a fost o inspirație, dar cu siguranță mi-a dat mie unul.

The flight of the arctic tern  (2011) este o poveste ilustrată, care nu mai are nevoie de text, despre cel mai mare migrator din lume, o pasăre mitică care vede practic toată lumea de sus în fiecare an. E vorba de întâlnirea ei cu mai multe culturi. 

Lucrările tale au fost expuse în Taiwan, la Bienala de ilustrație din Harlem (Olanda), ai avut o expoziție personală în Bamberg (Germania). Urmează și expoziții în țară? Noi, poate și pentru că suntem destul de departe de Cluj, am auzit târziu de expozițiile tale…

E un fapt cunoscut că nu mă preocupa  autopromovarea și deci nu-i tocmai de mirare.

Cel mai recent lucru la care puteți ajunge este expoziția de la Salonul de Proiecte București, pe 21 februarie, unde Grupul Mixer (Corina Bucea și subsemnata)  participă cu mândrie. O colaborare foarte interesantă și diferită de ceea ce am făcut până acum.

(n.r. Corina Bucea este manager cultural la Fabrica de Pensule, Cluj)

“Boxerii sunt  printre lucrările mele preferate, au călătorit la multe expoziții. Fac parte dintr-un proiect mai larg care sper să își găsească finalul curând. Cred că l-am început în 2011”, spune Ana.

Colaje publicate în DOR (Decât o Revistă)

Am descoperit ilustrațiile și colajele tale în DOR, Omagiu și cataloage ca Bologna, The Wonderland (Design Stras Boulevard), Catalogul expoziției de Arhitectură românească 2010, Amelias Anthology of Illustration. La ce proiecte lucrezi acum și unde le vom putea vedea?

Pe lângă activitatea cu grupul Mixer, sper ca anul asta să apară câteva din proiectele personale legate de carte ilustrată la care lucrez  de ceva timp, chiar dacă în serie mică și autoeditate. Și împreună cu Tina Nodes, designer din Hamburg, să scoatem a doua colecție de obiecte inspirate din întâlnirea Vestului cu Estul sub numele ania on martina.

Piese din porţelan bavarez pictate de Ana Botezatu şi Tina Nodes, designer din Hamburg, în cadrul colaborării lor creative în care Estul întâlneşte Vestul. Site-ul care va prezenta colecţia lor, ania on martina, este în pregătire.

Lampa este din carton şi bambus, o idee a Tinei. Momentan piesele pot fi comandate prin site-ul Anei, la anabotezatu10@yahoo.com.Pernele imprimate digital cu peisaje româneşti, Carpates, pot fi comandate şi pe Envelop Shop. Preţul unei perne începe de la 20 euro. Reprezenative pentru întâlnirea Vestului cu Estul.

Faci și ilustrație, și colaj, și pop-up books, dar și brodezi cu motive hipermoderne. Am regăsit transpuse în toate aceste lucrări personaje care conturează un stil personal, al tău. Totuși, cum reușești să le îmbini și ce îți place cel mai mult și mai mult din toate?

Asta depinde foarte mult de starea mea și de interesele mele în perioade diferite, din fericire am o bună manualitate și abilități tehnice, lucru pe care nu-l ignor și de care mă folosesc constant. Chiar dacă prin asta nu ofer o imagine neapărat coerentă asupra lucrărilor mele.

Nu tehnica e importantă pentru mine, ea nu face decât să dea forma cea mai apropiată de proiecția minții. În funcție de rezultatul pe  care mi-l  doresc lucrez într-un anumit mediu sau încerc medii noi pentru că se potrivesc mai bine formei finale. Rareori procesul e invers, aproape niciodată, adică tehnica să dea naștere ideii.

Colajele, ilustraţiile şi broderiile Anei publicate în Amelias Anthology of Illustration (2010). Această antologie este un proiect care îmbină prezentarea ilustratorilor şi a tehnologiilor alternative de producere a energiei în interpretarea lor.

Mai multe despre broderiile contemporane ale Anei aici.

Apropo de cărţile pop-up, pot fi cumpărate de undeva?

Toate cărțile pop-up pe care le-am făcut, mai puțin una, care a fost o comandă, sunt lucrări personale, au apărut în momente de cotitură, transmit o anumită atmosferă și nu sunt în nici un caz o desăvârșire a acestei tehnici. Deci nu au avut niciodată rolul de a fi un obiect de serie vandabil.

Cartea Terezei (pop-up) este o comandă realizată în 2008.

Lucrările realizate în 2010 pentru deschiderea Muzeului Armenilor din Dumbrăveni sunt minunate, povești sculptate în spațiul unei rame! Ce a presupus proiectul, care sunt poveștile pe care ai vrut să le redai?

Le-aș numi mai degrabă diorame chiar dacă au un caracter între 2D și 3D.

Ele s-au născut din lipsa informației muzeale, faptul că generațiile care au urmat plecării armenilor din România i-au dat uitării și nu au ținut să mențină o anumită memorie a acestei importante migrații. Asta m-a întristat și descumpănit inițial, dar apoi am văzut-o ca pe o șansă de a exprima ceva universal. Ceva cu care vizitatorul să relaţioneze într-un mod individual, prin stimularea propiei memorii afective și astfel să anuleze senzația de distanță temporală.

Dioramele fac parte din expoziţia pilot dedicată armenilor din Transilvania în Muzeul de la Dumbrăveni (Castelul Apafi). Proiectul a fost realizat împreună cu biroul de arhitectură SKBD şi a luat Premiul pentru Amenajare interioară la Bienala de Arhitectură Bucureşti  2010. A fost publicat şi în Catalogul expoziției de Arhitectură românească 2010.
Mai multe lucrări din expoziţie aici.

Ce poveste au ajuns să completeze ilustrațiile din Tolstoi, The Flight of the Arctic Tern şi White Bear?

Nici una nu e însoțită de text, pentru că nu am simțit necesitatea lor, toate au fost teste pentru ceva ce va urma, fac parte din seria “antrenamentelor”€œ mele.

White Bear: “Poveste ursului călător e o serie pe care am făcut-o în 2011, pur și simplu am vrut să văd cum e să lucrezi cadru după cadru, fără un gând clar de la început. De fiecare dată mă uimește modul în care oamenii se identifică cu ele.”

Desenele tale ajung deseori aplicate pe textile sau obiecte. Se va întâmpla constant asta? 🙂

Nu am crezut niciodată în despărțirea brutală între arte majore și minore, așa că n-am simțit nici un fior de rușine să mai fac din când în când o jucărie sau să decorez o farfurie (sau orice altceva cu aplicabilitate practică ). Din contră, sunt cel mai bun ventil pentru zilele când n-am chef de muncă “€œserioasă”, asta pentru că nu simt nici o constrângere personală sau exterioară, fac efectiv tot ce-mi trece prin cap și de cele mai multe ori pur şi simplu îmi creez stări hilare. În  plus, îmi place să popularizez ceea ce fac prin obiecte care pot fi deținute de un public larg.

Ca să concluzionez  obiectele mele derivate au fost și vor mai fi, pentru că îmi place mai mult lumea când ele sunt de față.

În atelierul Anei

Iar dacă vrem să aducem acasă o ilustrație, un obiect sau un colaj semnate de tine, cum procedăm?

Aşa cum au procedat şi alti temerari, care nu s-au simţit stingheriţi de constrângerile sociale şi mi-au scris pe adresa anabotezatu10@yahoo.com.

Ana, fotografie de Dacian Groza.

Restul fotografiilor: anabotezatu.com