De vorbă cu arhitectul Ciprian Manda despre piesele sale lucrate în lemn

De câte ori ne plimbam pe la târgurile de design din afară, în multe setting-uri foarte dichisite ne rămâneau ochii la câte o băncuţă din lemn brut, foarte sculpturală, sau la câte un taburet cât se poate de organic care se profila în băi sau holuri pline de icon-uri. Nu ne duceam cu gândul până la icon-urile care nu apăreau încă la noi, ne miram doar cum de nimeni nu se apropie de lemn în maniera aceasta contemporană, brută, sculpturală, fiind totuşi un material la îndemână. Şi de ce toate piesele din lemn, indiferent de cât de expresivă e esenţa, ajung la noi să arate la fel de “rustic” sub straturi groase de lac…

Taburet din stejar, finisat cu ulei la exterior şi cu baiţ negru: L 32 x l 32 x h 42 cm. Picioarele înclinate dau elasticitate taburetului. Preţ: 180 euro.    

Asta până i-am descoperit lucrările lui Ciprian Manda. Ciprian este arhitect, iar când nu lucrează cu birouri de arhitectură mari în conturarea unor proiecte la fel de mari (unul dintre cele mai recente a fost clădirea de birouri Unirii Factory, pe care tocmai am prezentat-o pe Designist), creează piese din lemn în atelierul său. Ne plac pentru că îşi păstrează imperfecţiunile, sunt puternice şi vii, au o textură atât de expresivă, sunt atent sculptate, ca să le fie puse în valoare liniile, detaliile, şi foarte rezistente!

Ciprian, în atelier

Ştim că eşti arhitect şi lucrezi cu birouri de arhitectură, unul din cele mai recente proiecte în care ai fost implicat fiind sediul de birouri Unirii Factory, unde ai fost şef de proiect şi ai lucrat alături de echipa lui Dorin Ştefan (DSBA). Când mai ai timp şi pentru a crea piese, cum se leagă cele două, designul şi arhitectura, în cazul tău?

Cred că sunt complementare. Unde se termină una, continuă cealaltă. Ba chiar în ultimul timp am ajuns să le fac pe amândouă în cadrul aceleiaşi lucrări. De la primele randări până la piesele din lemn executate în atelierul propiu.

Când ai început să creezi piese din lemn şi care a fost primul obiect creat?

Povestea cu lemnul a început odată cu lucrul la amenajarea apartamentului personal. Am vrut să fac ceva mai altfel, dar în acelaşi timp nimic ieşit din comun – un taburet cu şezut dintr-o bucată groasă de stejar, dar mi-am dat seama că nu prea am cu cine să îl fac. Aşa că m-am apucat eu. Şi nu m-am mai oprit…

Masă din stejar, finisată cu ulei la exterior şi cu baiţ negru, la interior: L 72 x l 45 x 72 cm. Este realizată dintr-o singură bucată de lemn, păstrându-se desenul şi forma lemnului. Preţul ei este de 600 euro. Taburetul (L 42 x l 32 x 42 cm) costă 200 euro.

Ce te-a inspirat în alegerea lemnului brut şi a acestei linii sculpturale contemporane, care la noi chiar lipseşte?

E o nevoie mai veche de-a mea, de a lucra cu mâinile, direct cu materialul. Şi în arhitectură încerc să evit lucrul mult prea finisat, prefer o textură mai vie, mai pronunţată. Cred că este o reacţie şi la lucrul cu virtualul, cu proiectul. E necesară o contrabalansare.

Cum a evoluat pasiunea ta pentru design, o poţi numi deja şi o afacere?

A fost o evoluţie treptată, la început cu un scop destul de punctual, legată de casa proprie, apoi încet, încet a început să prindă contur ideea că poate deveni chiar o afacere.

Taburet dintr-o singură bucată de stejar, tratat cu ulei, cu roţi mari, industriale: L 32 x l 32 x h 40 cm. Costă 300 euro. 

Care au fost problemele de care te-ai lovit iniţial? Unde produci acum piesele?

Faptul că am pornit de la zero a determinat o evoluţie destul de lentă. Odată ce am început să acumulez utilaje şi mai ales materialul în sine, lucrurile au intrat pe un făgaş propriu. Momentan atelierul este încropit pe un teren lângă Alexandria, destul de înghesuit, dar sperăm ca de la anul să ne organizăm într-un spaţiu mai mare. Deocamdată echipa e destul de mică, fiind la început. Cel mai mult lucrez împreună cu fratele meu, Mihai, care e tot arhitect.

Ciprian împreună cu fratele său, Mihai, care este tot arhitect şi care îl ajută la producerea pieselor.

De unde provine lemnul, cum alegi esenţele şi ce înseamnă crearea unei piese? De cât timp şi efort e vorba, ce tehnici foloseşti?

Lemnul provine din Ocolurile Silvice locale; de obicei comand cheresteaua cu mult timp înainte să primesc vreo lucrare, pentru că durează foarte mult uscatul lemnului. Lucrul cu elemente foarte groase mă obligă să am stocuri preventive, pentru că acestea nu se găsesc nicăieri de cumpărat gata uscate. Am unele şarje de mai mult de 5-6 ani.

De obicei lucrez cu stejar, frasin. Dar am pe stoc şi cireş, şi nuc. Mai puţin răşinoase. Lemnul îl caut să fie cât mai frumos, cât mai contrastant în desen. Chiar dacă are defecte. Câteodată chiar caut defectele.

Atelierul e orientat mai mult spre zona de unicat, de prototip, iar crearea unei piese durează destul de mult timp de obicei. Deşi atelierul e dotat cu utilaje de capacitate mare, natura pieselor implică de fapt mult lucru manual, asistat, ce-i drept, şi de maşini. De multe ori lucrăm la rindea şi la daltă; unele piese pur şi simplu nu sunt prelucrabile de maşină.

Masă de dining pentru 8 persoane, jumătate din scândură de dud/stejar, jumătate din placaj de mesteacăn: L 300 x l 80 x h 72 cm. Blatul de dud continuă desenul lemnului, iar legătura cu cealaltă jumătate, din mesteacăn, se face sub forma unor “dinţi” din lemn, băiţuiţi negru. Masa este lăcuită, iar preţul ei e de 1.500 euro.

Piesele tale vin în serii limitate, sunt doar unicat sau, atunci când un client vrea un anumit model, acela se poate face la comandă?

În general nu produc obiecte decât la comandă. E foarte greu de estimat ce se va vinde mai repede şi execuţia pieselor implică un efort mult prea mare pentru a lucra cu stocuri.

Ideea atelierului a fost tocmai de a produce unicatul, specificul. Sunt câteva linii de mobilier, dar de fapt fiecare obiect este oricum unic. La cerere am făcut atât designul, cât şi execuţia piesei de mobilier.

Care au fost piesele tale cu succes la public până acum?

A plăcut foarte mult bancheta 3xfagacea, precum şi taburetul cu roţi mari (prezentat mai sus – n.r.). Dar în general am avut reacţii destul de pozitive la cea mai mare parte din piese.

Banchetă 3xfagacea, din 3 bucăţi de stejar, cu îmbinări ascunse finisate cu ulei: L 90 x l 32 x h 42 cm.

Vinzi doar în România sau şi în afară?

Deocamdată doar în România am vândut, dar sperăm odată cu lansarea site-ului să ne putem promova şi în afară. Piaţa la noi, legată de acest tip de produs, de design, e la început. Dar cred că e suficient potenţial pentru câteva ateliere de nişă.

În afară de expunerea pieselor din lemn la ROD (Cărtureşti), unde le mai putem vedea în Bucureşti sau în ţară? Şi la ce expoziţii internaţionale ai participat până acum cu ele?

Pe lângă ROD, piesele de mobilier se vor putea vedea la showroom-ul/biroul ce sperăm să îl deschidem în primăvara lui 2013, lângă Parcul Carol. Am mai expus şi o să expunem şi la Târgul de Mobilier din cadrul Aeroportului Băneasa (SIM). Pe plan extern, am participat în cadrul pavilionului României din cadrul Târgului Internaţional de Mobilier din Köln, Germania, în 2012, un eveniment destul de important.

Masă de lucru cu blat din stejar, finisat cu lac, şi cu picioare din ramuri de cais: L 135 x l 60 x h 72 cm. Realizată prin îmbinări tradiţionale lemn – lemn. Preţ: 600 euro.

Taburet din placaj de mesteacăn, lăcuit, cu îmbinări ”în dinţi” realizate manual. L 42 x l 30 x h 42 cm. Costă 180 euro.

În afară de lemn, cu ce materiale ai vrea să experimentezi? Sau sub ce forme noi ai vrea să sculptezi lemnul, cu ce alte esenţe ai vrea să lucrezi?

Am mai avut ocazia să lucrez cu betonul aparent pentru realizarea de mobilier, cu rezultate destul de bune. De asemenea, ca arhitect, am proiectat şi a fost executat mobilier din tablă groasă, din sticlă, din placaj, din tablă ondulată, din elemente de schelă şi multe altele.

În cadrul atelierului, momentan mă interesează uneltele care lasă texturi interesante, urmele prelucrării pe lemn: rindele vechi, dălţi. Cred că o să studiez şi o să experimentez o vreme cu ele.

Banchetă din brad, lăcuită: L 81 x l 30 x h 42 cm. Costă 270 euro. Iar taburetul, tot din lemn de brad lăcuit, 180 euro. 

Care este durata de viaţa a unei piese create de tine, ce presupune întreţinerea ei?

Durata mare de viaţă e tocmai una dintre calităţile pe care le urmăresc la piesele ce le lucrez. Atât prin materialul ales, de esenţă tare şi foarte bine uscat, cât şi prin tehnicile ce ţin seama de lucrul lemnului în timp, încercăm să producem obiecte durabile, foarte rezistente, ce capătă o patină frumoasă.

Întreţinerea lor depinde de metoda de finisare. Cele finisate cu ulei sunt mai puţin protejate de murdărire, dar păstrează cel mai fidel desenul lemnului. Cele lăcuite sau finisate cu răşini presupun o întreţinere foarte simplă.

Oricum, marele avantaj al lucrului cu lemnul masiv este că oricând se poate readuce la condiţia iniţială, prin refinisare.

Măsuţă de cafea cu blat din stejar, tratat cu ulei şi cu picioare din brad, lăcuite: L 120 x l 45 x h 40 cm. Blatul a fost îndreptat manual, la rindea, iar îmbinările sunt tradiţionale: lemn – lemn. Muchia este lăsată “vie”. Preţul măsuţei este de 450 euro.

Cea mai mare satisfacţie pentru munca ta în design care a fost? Şi ce planuri de viitor ai?

Cea mai mare satisfacţie vine în momentul în care cel care a comandat piesa o primeşte şi e multumit de ea. Satisfacţia lucrului bine făcut.

În viitorul apropiat ţinta e să consolidăm afacerea, să ne promovăm mai mult pe piaţa românească şi, de ce nu, şi pe cea externă. Şi, desigur, să continuăm să producem lucruri noi, lucruri frumoase.

Cea mai recentă creaţie a lui Ciprian, lansată la SIM, unde a şi obţinut Premiul II la concursul de design organizat de Asociaţia Producătorilor de Mobilier din România. Ne plac îmbinările, picioarele naturale zvelte şi alura ei de masă de bar şi în acelaşi timp minicabinet.

Pentru detalii şi comenzi, îl puteţi contacta pe arh. Ciprian Manda aici.

Fotografii: Aliona Danielescu, Max SimionSilviu Tomişteanu

Facebook IconTwitter IconVisit Our BlogVisit Our BlogVisit Our Blog