Florin Constantinescu este un artist vizual cu un background serios și cu spirit tânăr: de 17 ani lucrează ca regizor pentru Televiziunea Română și de 30 de ani este fotograf. Dar, ca orice artist care crește, Florin a început să își schimbe limbajul artistic. Începând cu ultimii cinci ani, creează sculpturi și obiecte decorative din lemn: ale sale Loved Things.

Pe Florin l-ai mai întâlnit la Made in RO – Târg de design românesc, dar la cea de-a șaptea ediție, de pe 19 și 20 decembrie, vei vedea noua lui colecție despre care ne-a povestit lucruri foarte interesante:

Am o serie nouă de sculpturi abstracte, de dimensiuni mai mari, cu povești mai complicate. Sunt piese realizate în același stil abstract-minimalist, perfecte pentru decorarea cu rafinament a interioarelor. Nu numai a reședințelor mari; se potrivesc foarte bine și în spații mai mici, cum sunt apartamentele sau studiourile mai vechi.

Lighioana – sculptură abstractă care aduce în prezent lumea mitului și a legendei

În plus, aduc o serie minunată de accesorii pentru bucătărie realizate din lemn de nuc. Sunt superbe, am reușit să găsesc la un gospodar din Slătioara un nuc uscat, vechi de vreo sută de ani. Am completat și seria de sfeșnice din lemn, de data aceasta cu piese mai generoase ca dimensiuni.

 Tocător de bucătărie, poate fi folosit și ca platou de servire

Florin ne-a spus că a început să sculpteze în lemn în momentul în care a simțit că limbajul fotografic îi impunea anumite limite. În noua formă de expresie, încearcă să se îndepărteze de consumerism și să se apropie mai mult de spiritualitatea mitică. Vei vedea că piesele lui, deși arată ca niște opere de artă, foarte decorative, din lemn, nu au prețurile unor sculpturi exclusiviste, ci te îmbie să le iei acasă.

Își dorește ca oamenii care îi cumpără lucrările să aibă un interes autentic. De snobism încearcă să se țină cât mai departe. Are un site pe care îl „curatoriază” chiar el și care reușește să vândă simplu, modern și în siguranță.

Atelierul fizic este continuat de studio-ul online unde își vinde lucrările.

Care este povestea din spatele Loved Things? Cum a luat naștere proiectul?

Este destul de greu să definesc ce înseamnă Loved Things. Totuși, numele e suficient de lămuritor. Lucruri iubite. Iubite de mine, iubite de cei asemenea mie.

Este dificil pentru că este un amestec complicat de poezie și poveste, gânduri și melancolie, istorie, muzică, puritate, familiar, toate învăluite în minunate miresme de lemn, ceară de albine și vechi. Pe scurt, Loved Things este un studio de creație care propune estetica, echilibrul, armonia, pacea și unicitatea ca o celebrare a umanității în fața consumerismului și serializării. Un fel de victorie a omului asupra înregimentării.

Victoria omului aspra înregimentării, pe care și-o dorește Florin Constantinescu, lasă urme expresive în structura profundă a materialului lemnos și uman.

Loved Things este, înainte de toate, un proiect cu valențe artistice. Este modul meu de a călători prin această lume. Îmi place să creez forme care exprimă simplu gânduri, vise și muzică. L-am gândit simplu și nesofisticat, adică lucrări fără prelucrări excesive, fără ornamentații inutile.

Filozofic vorbind, am încercat să unesc nordul cu sudul, estul cu vestul, lumina cu întunericul, noul cu vechiul. Trebuie să ne amintim mereu că suntem ființe tranzitorii, că trupurile noastre și lumea materială din jurul nostru sunt într-un continuu proces de a redeveni praful din care au luat naștere. Învățăm să îmbrățișăm atât bucuria, cât și tristețea, marginile roase de timp și fisurile vechi.

Temei – sculptură abstractă, în linii drepte, organice, cu margini roase de timp și fisuri vechi

Curentul în care se încadrează majoritatea lucrărilor mele este fundamental abstract, cu accente de minimalism contemporan. Încerc ca prin fiecare piesă să surprind, să mă eliberez de clișee sau prejudecăți și să descătușez spiritul materiei cu care lucrez. Mă concentrez pe utilizarea sensibilă a celui mai minunat material – lemnul, urmăresc textura și forma, caut să aduc la lumină formele care stau ascunse în adâncul bucății de lemn.

Mecanism, detaliu 

Sunt lucrări cu un dinamism vivace și un caracter puternic, plin de viață. Formele sunt aproape mistice, iar lipsa totală a ornamentațiilor și păstrarea purității materiei dau naștere unor lucrări care pot să te conducă în lumea ancestrală a mitului și legendei. Am refuzat imitația clișeu a naturii și evit reprezentarea figurativă a realității.

“Mecanism” este un detaliu din încuietoarea unei uși străvechi către o altă lume, ne spune Florin.

Seria de sculpturi abstracte este completată de o colecție originală și distinctă de sfeșnice din lemn cu forme ce amintesc de clasic și cu o serie de accesorii de bucătărie cu un design la fel de simplu și plin de viață. Prin aceste colecții am vrut să amintesc oamenilor că frumusețea stă în lucruri obișnuite, aproape ordinare. Aceste colecții de accesorii sunt unice în România.

Cum ai ales numele Loved Things?

Înainte de a face site-ul studioului am făcut un studiu de piață care a durat mai bine de un an. Voiam ceva care să nu semene cu nimic, să fie cât mai original și mai ales să fie cât mai aproape de oameni. Urăsc denumirile abstracte, criptice, care mustesc de marketing și care, în esență, nu spun nimic.

Florin Constantinescu alege lemnul pentru că acest material are o viață lăutrică care vrea să iasă la suprafață.

Nu am dorit să șochez deloc deși, după câte se pare, asta este soluția de succes astăzi. Similarul goanei după rating din media contemporană, care se aplică și în online. Am vrut ceva apropiat de oameni, puțin mai aproape de spirit, ceva care să nu aibă aromă de plastic și să fie aseptic.

În același timp, am dorit să fie un spațiu dinamic, modern, în care să prezint și să și vând piesele de sculptură. Am gândit asemenea artiștilor occidentali, care de multă vreme își vând lucrările online, în magazine exact ca și al meu.

Am ales denumirea în engleză – deși și în limba română suna foarte frumos și aș fi preferat această variantă – pentru că am gândit site-ul și pentru piața internațională. E destul de greu de indexat internațional un site cu adresa www în română.

Înțelepciune – sculptură abstractă

Apoi mai este un lucru important. Nu vreau să mă adresez snobilor, nu ăsta e publicul pe care îl caut. Pe mine mă interesează ca lucrările mele să bucure, să ajungă la oameni. Nu vreau să fiu tratat ca un artist sculptor academist, manierist, închistat într-o lume opacă și rigidă, care apare doar în niște expoziții sporadice din care nimeni nu înțelege mare lucru. Din cauza asta am decis ca piesele mele să fie vândute într-un magazin online simplu și la prețuri pe care să și le poată permite cât mai mulți. Sunt de o mie de ori mai bucuros dacă o lucrare de-a mea ajunge la un tânăr doctor care câștigă doar 400 de euro pe lună și care înțelege ceva din acea lucrare, decât la cineva care cumpără piesa pentru că e scumpă și așa e trendul.

Forme dinamice într-un material viu

De ce lemn și nu alt material mai ușor de modelat?

Lemnul este un material viu. Îmi plac deopotrivă piatra, lutul, metalul sau sticla. Dar lemnul le este superior pentru că palpită de viață, o viață lăuntrică plină de minunate povești. Nu este un material amorf, are un caracter puternic, mereu are ceva de spus, mereu te surprinde.

Este un material cald și blând, ca un moșneag peste care a trecut o grămadă de vreme – caracteristici pe care niciun alt material nu le deține.

Nu știi niciodată ce vei găsi după următorul centimetru sculptat. Trebuie să stai de vorbă cu el, să urmărești atent ce vrea să spună. În fiecare bucată de lemn zace o formă minunată. Ești obligat să o intuiești, să radiografiezi cumva acea bucată de lemn și să descoperi acea formă ascunsă. Dacă nu ai reușit, este un mare dezastru. Dar, dacă ești atent, după câteva dălți, lemnul începe să-ți arăte drumul, desenul fibrelor începe să-ți dezvăluie minunea ascunsă.

Procreare –detaliu. Desenul fibrelor dezvăluie minunea ascunsă.

Procreare – sculptură abstractă

În plus, este un material neiertător cu creatorul. Nu ai voie să faci nicio greșeală și aici seamănă oarecum cu piatra. O lovitură în plus sau mai puternică decât trebuie și lemnul reacționează violent aproape, despicându-se iremediabil, distrugând pentru totdeauna comoara ascunsă în adânc. De câte ori mă apuc de o lucrare am o mare neliniște. Privesc mult timp bucata de lemn mută și îmi spun: dacă greșesc și o stric? De multe ori mi-e frică să încep. După ce o ating cu mare temere, după primele lovituri de daltă, începe să vorbească și mă liniștesc.

Exaltare e un fel de simbol al nebuniei frumoase. Arta este puţin mai înaltă ca viaţa, este de fapt o exaltare a ei şi presupun că ai nevoie de o undă de nebunie ca s-o înţelegi.

De unde îți iei materia primă? Este un furnizor local? Dacă da, ai de gând să extinzi colaborarea și cu alții, pe viitor? 

Lucrez cu lemn vechi, cu lemn provenit din recuperări sau pur și simplu cu lemn pe care oamenii, în general, îl aruncă sau îl pun pe foc. Umblu prin sate și caut coșare vechi sau case care cad sau se demolează. În general sunt făcute exact din esențele pe care le caut eu, stejar, salcâm, frasin și chiar nuc. De multe ori cumpăr de la oameni care și-au tăiat un măr sau un nuc uscat aflat în grădina sau livada casei părintești. Cum am spus, de obicei oamenii pun pe foc acest lemn, cu toate că valoarea lui este extraordinară.

Prelucrat, lemnul masiv, cu toată istoria lui, devine un Loved Thing.

Este cel mai valoros lemn, pentru că adună o grămadă de povești spuse în zeci de ani. Am lucrat piese în lemn de salcâm sau stejar vechi de peste 100 de ani. Gândește-te că un stâlp de prispă de la o veche casă țărănească a fost atins de generații întregi, de la mâinile bunicilor sau străbunicilor, până la odraslele care se legănau în scârcioabele atârnate de grinda casei. În plus, are cele mai frumoase culori, este un lemn delicat, cu o textură plină de rafinament și culori extraordinare. Este asemenea vinului vechi, cu arome subtile, ciudate, fermecătoare… Este un material de neînlocuit.

Băncuță strămoșească, un element de design unicat pentru cei care apreciază texturile naturale

Nu folosesc niciodată lemn verde. Nu cumpăr niciodată lemn fără acte. Nu pentru că mi-ar fi frică de controale, ci pur și simplu e vorba de un principiu – nu vreau să fiu unul dintre finanțatorii hoților de lemn. Este un mare dezastru ceea ce s-a întâmplat cu pădurile noastre și lumea ar trebui să înțeleagă că dacă toți cei care folosesc lemn ca materie primă ar cumpăra cu acte, hoții ăștia ar dispărea.

Ceara de albine pe care o folosesc la finisaje o iau de la apicultori verificați, care îmi garantează că e ceară naturală 100%, nu amestecată cu tot felul de ceruri sau parafine sintetice. E foarte important acest lucru deoarece accesoriile mele pentru bucătărie sunt food safe 100%. Finisajele sunt făcute cu ulei alb (ulei medicinal) – un ulei extrapur, care nu conține compuși aromatici toxici, complet inofensiv pentru om, și ceară de albine.

Finisajele sunt 100% naturale.

Care este sursa ta de inspirație pentru modelele sculpturilor din lemn?

Tot ceea ce este în jurul meu. Oameni și lucruri, cer și pământ, viață și neviață. De exemplu sunt îndrăgostit de arhitectura veche, mereu sunt uimit de ceea ce au putut face inimile, creierele și mâinile oamenilor. Îmi place să urmăresc cum își lasă timpul amprenta. Nimic nu este mai frumos decât urmele căpătate odată cu trecerea anilor.

Sfeșnicul masiv din lemn imprimă un sentiment de trăinicie și stabilitate

Ascult foarte multă muzică și unele idei apar în acele momente. Am lucrări care sunt o reprezentare fizică, palpabilă, volumetrică a unei piese muzicale. Am transformat notele în lovituri de daltă… De exemplu Piano Sonata nr. 14 – este (evident, nu?) superba lucrare a lui Beethoven.

Nu-mi place să copiez sau să imit. Sunt extrem de autocritic și de multe ori, când o piesă mi se pare că aduce ca idee cu vreo piesă creată de vreun sculptor pe care l-am studiat și care m-a influențat în vreun fel, caut mai adânc și reinterpretez povestea, cu totul altfel.

Cel fel de oameni cumpără cadouri cu semnătură, din lemn, pentru Crăciun?

Oameni care vor ceva cu totul deosebit, oameni care iubesc să facă sau să-și facă un cadou unic, deosebit și nemaivăzut. Ceva cu adevărat surprinzător. În România e în continuare greu să găsești un cadou original, de calitate. Piața e plină de produse kitsch, copii proaste, produse de serie realizate din materiale slabe și ieftine, pline de tot felul de chimicale periculoase. E un adevărat calvar când cauți un cadou pentru cineva apropiat sau când nu vrei să fie ceva clasic, formal.

Sfeșnice lucrate manual, bijuterii sculpturale

O altă categorie este a celor care vor să-și decoreze casa într-un anumit stil. Sunt clienți deosebiți, mari iubitori de artă, sunt extrem de pretențioși și deliberează mult până aleg ceva care să se potrivească perfect designului interior. Sunt oameni de calitate cu care mă bucur mereu să colaborez.

Am o colaborare deosebită cu câțiva designeri de interior. Mai ales când lucrează la proiecte mai complexe și pretențioase și aleg pentru desăvârșirea acestora diverse piese, unicat bineînțeles, lucrate manual.

Gotic este un perete de catedrală și conține o combinație a celor două simboluri fundamentale ale bisericilor gotice, fereastra în formă de ogivă și orga.

În loc de final Florin Constantinescu îți face niște recomandări, care țin nu doar de ce alegi în viață:

I-aș îndemna să nu se mai grăbească. Să treacă mai lent prin viață. Să vină să pipăie cu mâinile lor lemnul vechi, să-i absoarbă miresmele, să asculte basmele vechi și muzica dinăuntru. Trăim prea repede și trăim prea puțin ca să pierdem toate astea.

Vino să-l cunoști pe Florin Constantinescu și să vezi noua sa colecție la Made in RO – Târg de design românesc, ce are loc în weekend-ul 19-20 decembrie, la Impact Hub Bucharest (strada Halelor nr. 5), chiar în centrul orașului, pe Splai, la 2 pași de Hanul lui Manuc.

Între timp, poți vizita studio-ul online Loved Things sau pagina de facebook pentru noutăți.

Fotografii: Florin Constantinescu