Am ajuns în Satu Mare și îți povestim cum și-a amenajat una dintre cititoarele noastre casa de la 1890

În loc de șapou, astăzi începem cu o listă. 🙂 Există întâmplări care ne fac să zâmbim larg și garantat:

  • când ajungem într-un oraș în care designul fin este aproape oriunde ai privi;
  • când vedem o amenajare în care lumina naturală este personaj principal;
  • când cititorii noștri ne scriu despre propriile case cu poveste, pe care le-au amenajat chiar ei

Pe ultima am bifat-o acum niște luni bune, când în inbox-ul redacției a ajuns un mesaj succint, care ne-a ridicat o sprânceană: “M-am gândit să vă trimit noile poze ale casei noastre, construite în 1890, poate vi se vor părea interesante pentru secțiunea Case din România” – și o serie de fotografii care ne-au trezit interesul 🤩. Subiectul a trecut testul selecției editoriale, apoi l-am lăsat la decantat o vreme, iar recent am invitat-o pe cititoarea noastră să spunem împreună povestea amenajării pe care ea și soțul ei au pus-o la punct în Satu Mare. Say hello to Matusinka Beáta! 😊

Începem cu un alt detaliu care ne-a cucerit: credem în puterea poveștilor de a crea legături – între evenimente, între oameni, între oameni și locuințele lor. Iar Beáta ne-a mărturisit că exact de aici a început sentimentul de apropiere pe care i-l poartă casei ei: din poveste și context.

După câțiva ani petrecuți într-o casă veche, cu o înălțime interioară de 3,7 m, ea și soțul ei au hotărât să caute o casă cu aceleași coordonate, cu istorie și emoție.

Au urmat câteva încercări eșuate – “multe case vechi, construite la începutul secolului al XX-lea erau într-o stare dezolantă, iar tonul poveștilor lor mi s-a părut prea trist, fără inspirație”, ne-a explicat Beáta -, până când a apărut casa perfectă.

Citește și: Înainte și după: o casă veche din București a devenit noua casă a unei arhitecte

“Încă de la prima întâlnire am observat acele detalii care ne-au făcut să călătorim într-o epocă romantică. Este o casă evreiască, construită în anii 1890. În anii 1940, în zonă a fost instalat ghetto-ul orașului, dar nu am simțit niciodată tristețea sorții evreilor între acești pereți. Mai degrabă contrariul, pentru că frumosul și aprecierea acestuia, valorile pot avea o durată mult mai lungă decât nefericirea”, ne-a povestit ea.  

Ultimul proprietar al casei a început renovarea păstrând elementele cheie, dar modelându-le ușor personalitatea. Turcoazul ușilor și ramelor de fereastră a fost ideea lui, pe care familia Matusinka a păstrat-o, pentru un constrast cu lemnul masiv care se întinde în întreaga amenajare. Și da, ușile interioare din lemn, cu ornamentele specifice, sunt cele originale. 

Casa are 3 nivele: un parter înalt, de 110 de metri pătrați utili, împărțiți într-un living, un dormitor, o sufragerie cu bucătărie, o baie și o cameră cu intrarea principală. Deasupra,…

…în mansardă, vin livingul transformat în birou, camera copilului, un dormitor pentru oaspeți și o mică galerie. Amenajarea fostei pivnițe, de aceeași dimensiune ca parterul, urmează să fie finalizată, poate ca mini-spa și cafenea-depozit de vinuri, iar dormitoarele nu se regăsesc în imagini – astăzi ne concentrăm pe zonele de zi.

“Din prima clipă am știut că vrem să acordăm o mare atenție renovării căminului nostru, că vrem să păstrăm detaliile care, de fapt, dau esența casei, precum ornamentele Art Nouveau de pe pereții exteriori, vitraliile ușilor interioare, terasa din lemn, sobele, geamurile, ușile, precum și parchetul din lemn. În același timp, am ținut ca materialele noi să fie de calitate, reflectând stilul nostru de viață. Pe scurt, o combinație cu stil între vechi și nou“.

Sobele de teracotă cu vârstă înaintată sunt mărturii ale vechii case: una dintre ele rezistă de la sfârșitul secolului al XIX-lea!

Primul pas a fost un circuit între funcționalitate și estetică: pereții interiori au înălțimea de 3,7 m, deci încălzirea pe timpul iernii ar fi fost și dificilă, și costisitoare.

Așa a apărut nevoia unei termoizolații eficiente, dar atente la păstrarea ornamentelor de pe fațadă. Rezolvarea a venit firesc: plăcile multipor, un produs mineral și 100% natural, fabricat din nisip, var, ciment, agent de expandare și apă, care lasă clădirea să respire și respectă sănătatea mediului și a beneficiarilor.

Citește și: O plimbare prin case cu soluții simple pentru probleme complicate

Parchetul din lemn original a fost păstrat, la fel și candelabrele, cărora Beáta le-a alăturat câteva lustre din sticlă vitrată Tiffany găsite întâmplător la Târgul din localitatea Negreni, cea mai mare piață de vechituri din Estul Europei.

La capitolul bătăi de cap specifice unei case vechi îngrijite incorect, pivnița primează: fusese tencuită cu un material neinspirat, prin care pereții nu reușiseră să respire, așa că reținuseră foarte multă umezeală. Beáta a decis să îndepărteze tencuiala în totalitate, până la cărămida aparentă. Apoi, a urmat pasul decisiv: hidroizolația orizontală, așezată deasupra nivelului solului, pentru ca umiditatea să nu se ridice la nivelul camerelor de locuit.

Citește și: Cum și-a amenajat una dintre cititoarele noastre casa de la liziera pădurii

Un altfel de colț de citit, am zice noi. 🙂 Piesa de mobilier: cada freestanding.
Parchetul alb din mansardă face parte din generația nouă a casei: cel original a fost înlocuit cu un parchet din lemn stratificat, cumpărat din Polonia.

La polul opus al casei (la propriu!) stă principala sursă a alegerilor altfel, mansarda. În urmă cu 15-20 de ani, spațiul fusese reamenajat într-un stil rustic, pe care Beáta îl asemăna cu cel al unei cabane de munte, în totală neconcordanță cu aerul retro-elegant din restul casei.

Ca urmare, ea și soțul ei au hotărât să elimine un perete și să creeze în mansardă o zonă deschisă, cu lambriuri și dulapuri albe și grinzi din lemn masiv, o adevărată… baie de lumină, care ar putea intra în orice dicționar despre serenitate.

“Open-space-ul de la mansardă, cu ferestre uriașe tip vitrină, este spațiul meu preferat din întreaga casă, biroul meu cu vedere spre grădină și oraș. Priveliștea îmi deschide orizontul și îmi creează o sursă de inspirație și creativitate, pe care le-am dublat prin cada freestanding, care pe lângă rolul estetic, îmi oferă relaxarea bine meritată de după o zi lungă”, ne-a spus Beáta.

Citește și: O mansardă de pe la 1920, în care stilul industrial este la potențialul său maxim

Bucătăria este încăperea în care poți să observi cel mai bine dansul dintre vechi și nou: faianța a fost înlocuită cu plăci decorative din ciment fabricate manual în Maroc ⬆️, câteva piese din MDF vopsit și-au găsit locul aici din considerente practice, iar vitraliile florii-soarelui și soba din teracotă și-au păstrat pozițiile ⬇️. Dulapurile vin din Brașov.

Orice proces de recondiționare și revalorificare este solicitant și nu întotdeauna pe deplin satisfăcător, așa că nu am vrea să idealizăm această poveste, și cu siguranță nici Beáta.

Ne-a mărturisit că deocamdată vede amenajarea livingului ca punctul slab al casei (a încercat să integreze aici câteva dintre piesele de mobilier ale fostei case în care au locuit, însă rezultatul nu a fost cel scontat). Dar nicio grijă, o viitoare etapă a reamenajării este deja în plan.

Ce îți mai putem spune la final este că proiectul ongoing de amenajare a durat deocamdată 2 ani, iar curtea și grădina încă unul. Abia așteptăm să vedem viitoarele turnuri ale acestei povești, iar dacă și tu te numeri printre cititorii noștri care au trecut printr-o experiență asemănătoare, poți să ne dai de veste. 😊

Foto: www.matusinka.ro și Kassay-Costan Bernadett

Leave a Reply

Facebook IconTwitter IconVisit Our Instagram FeedVisit Our Instagram Feed