În România, există case care, din păcate, dispar în tăcere. O casă veche, nelocuită și neîngrijită, pierde tencuiala, acoperișul, apoi treptat se șterge din memoria și identitatea locului. În Transilvania, multe din aceste case au supraviețuit și au renăscut. Prin proiectele Fundației Mihai Eminescu Trust (MET), case aflate cândva în ruină redevin spații vii, care păstrează memoria locului și o adaptează discret nevoilor contemporane.

Viscri 63 – după restaurare

Am stat de vorbă cu directoarea executivă a fundației, Caroline Fernolend, care ne vorbește despre principiile care ghidează restaurarea autentică: de la „mortarul sănătos” și respectul pentru materialele tradiționale până la rolul esențial al meșterilor locali și impactul real asupra comunităților.

Viscri 63 – înainte de restaurare

Cum prinde viață patrimoniul rural din Transilvania: 5 case restaurate de Mihai Eminescu Trust. Episodul 1: Viscri 63 — prima casă, prima lecție 👉 o serie editorială care urmărește cinci case restaurate de MET în Viscri și împrejurimi — cinci case, cinci povești și o lecție despre cum se reconstruiește identitatea rurală.

Fundația Mihai Eminescu Trust (MET) este una dintre organizațiile care au ales să lupte pentru aceste case. Fondată în 1987 în Marea Britanie de Jessica Douglas-Home, cu sprijinul prințului Charles, unul dintre cei mai vocali susținători ai patrimoniului rural transilvănean, fundația a început să lucreze activ în România după 1990, concentrându-se pe satele săsești din zona Sibiului și Brașovului.

Misiunea lor nu e de a conserva case ca muzee, ci de a le reda vieții. Fiecare proiect MET pornește de la aceleași principii: intervenție minimă, materiale tradiționale, meșteri locali formați special pentru acest tip de lucru și o adaptare discretă la nevoile contemporane,  fără să se piardă sufletul locului.

Principiile de restaurare ale Fundației MET se aplică la toate proiectele, iar intervenția asupra clădirii este cât se poate de mică, păstrând elementele istorice și autenticitatea gospodăriei cu ajutorul specialiștilor:

“Credem în mortarul sănătos marca MET, care conține trei părți de nisip și o parte de var stins. De fapt, acest tip de mortar a fost folosit de strămoșii noștri la construirea caselor și bisericilor fortificate. Mortarul sănătos MET lasă clădirea să respire: absoarbe umiditatea, dar facilitează și uscarea zidurilor. Un alt principiu al nostru este să păstrăm toate elementele tradiționale și specifice ale clădirii – ca să nu-și piardă sufletul și autenticitatea. Adaptarea clădirii la nevoile contemporane o facem cu bun simț și cu un pic de inventivitate. Pentru a păstra autenticitatea casei și a întregii gospodării, găsim soluții cât mai puțin invazive, dar totodată creăm confortul necesar zilelor noastre”, ne spune Caroline Fernolend, directoarea executivă a fundației și unul dintre oamenii care au construit, practic, cu mâinile lor, modelul MET de restaurare.

Viscri 63: prima casă, prima lecție

În anul 2000, când Fundația Mihai Eminescu Trust a cumpărat proprietatea de la numărul 63 din Viscri, era vorba despre mai mult decât o casă aflată în pericol. Era vorba despre cea mai mare șură din sat, despre două case în aceeași curte și despre o gospodărie care, în secolele XIX și XX, aparținuse celei mai înstărite familii din Viscri.

„Ultimul proprietar al casei înaintea noastră, care a dobândit casa prin căsătorie, și care nu prețuia valoarea acestei gospodării, dorea să demoleze și să vândă șura și apoi anexele și casele”, povestește Caroline Fernolend. „Știam că în această casă există un mobilier pictat deosebit de frumos și valoros. Am fost foarte tristă când, la cumpărarea imobilului, mobilierul nu mai exista — fusese deja vândut.”

Acest imobil a fost prima proprietate pe care fundația a cumpărat-o, în anul 2000, pentru a o salva de la distrugere. A fost, în același timp, și un loc de formare pentru meșterii care aveau să lucreze, în anii următori, la multe alte case. Chiar în curtea proprietății Viscri 63 a fost amenajată groapa de var a fundației — locul unde se prepara „mortarul sănătos”, care a devenit, de atunci, standardul tuturor proiectelor MET.

Viscri 63 – înainte de restaurare

Cum arată restaurarea în practică

Cele două case — 63 A și 63 B — au fost păstrate exact așa cum au fost construite în secolul XIX. Rețeaua electrică a fost refăcută în întregime, tencuiala și zugrăveala de asemenea. Dar podeaua, tavanul, geamurile și ușile au rămas neatinse.

Viscri 63 – după restaurare

Cea mai mare provocare, ca în orice casă veche, a fost instalarea grupurilor sanitare — un element inexistent în gospodăriile săsești tradiționale. Soluția arhitecților a fost să le amenajeze în holul de intrare, sub horn, în spațiul folosit cândva pentru afumarea cărnii. O intervenție care rezolvă nevoia contemporană fără să atingă structura casei.

“În trecut, sașii nu aveau în casă un grup sanitar, dar fiecare casă avea o afumătoare. Nu aveau o bucătărie utilată, iarna pregăteau mâncarea în camera în care locuiau pentru a face economii la lemne. Vara găteau în spațiul din fața cuptorului de pâine, care se numea în timpul copilăriei mele bucătărie de vară“, ne spune Caroline Fernolend, directoarea executivă a fundației.

Bucătăria a fost amenajată în fostul grajd, lângă casa 63 A — un spațiu generos, complet utilat, cu ușa veche din lemn păstrată. „Am păstrat ușa veche din lemn care se deschide doar atunci când bucătăria este folosită și în interior este o ușă mare din lemn cu sticlă”, adaugă Caroline Fernolend.

Tot mobilierul din cele două case de oaspeți a fost cumpărat din satul Viscri și de la fabrica de mobilă din Rupea. Sobele de teracotă, care asigură încălzirea camerelor, au fost comandate în 2002 de la Teracota Mediaș și sunt realizate manual.

Impactul asupra comunității

Viscri 63 a fost una dintre primele case de oaspeți tradiționale din sat și prima casă de oaspeți deschisă de fundația MET. “Aceasta casă a folosit ca exemplu pentru multe familii din Viscri atunci când au decis să-și deschidă case de oaspeți”, adaugă Caroline Fernolend.

Experiența pe care o propunea, cel puțin până în 2018, era deliberat mai “austeră”: turiștilor li se ofereau doar paturi tradiționale cu sertar — exact cum dormeau odinioară locuitorii casei. Dar autenticitatea și confortul au învățat să coexiste:

„Doream ca turiștii care vin în această casă să trăiască o experiență specială. Între timp, turiștii care vin la Viscri și care decid să rămână pentru 3-5 zile doresc paturi cu mai mult confort. Din acest motiv, acum avem în fiecare cameră un pat tradițional cu sertar și un pat dublu confortabil”, explică Caroline Fernolend.

Cel mai recent capitol al poveștii: în 2024-2025, șura a fost restaurată și transformată într-un spațiu pentru evenimente.

Urmează: Episodul 2 din seria „Cum prinde viață patrimoniul rural din Transilvania: 5 case restaurate de Mihai Eminescu Trust.” Stay tuned!

Fotografii: via MET
Documentare: Alexandra Bujeniță