Prima întâlnire cu o instalație semnată de Vlad Țenu s-a întâmplat la Anniversaire – Salon de Artă și Design , la Galateca. Studiind lucrarea expusă la sfârșitul lui 2013 în vitrina frumoasă a galeriei, ne imaginam un profesor arhitect, de cel puțin 40 de ani, cufundat în cercetări și teorii despre design generativ, tehnologii digitale. Nu eram deloc pe aproape și nici nu ne imaginam că îl vom cunoaște pe tânărul arhitect român Vlad Țenu peste 2 luni, la București.

Vlad a studiat arhitectura la Iași, apoi în Lisabona și Londra, unde s-a și stabilit. Lucrează ca arhitect la AHMM, iar anterior a lucrat la Surface Architects, ambele companii britanice premiate pentru activitatea arhitecturală. Este implicat și în domeniul academic la Bartlett – School of Architecture, ca asistent universitar și supervizor de teze de masterat în cadrul programului Arhitectură Adaptivă & Computație. Anul trecut a expus în premieră în România două dintre instalațiile sale în cadrul EBiennale, manifestarea pe arte vizuale a festivalului George Enescu.

O parte din lucrările expoziției “Glimpses of Infinite Symmetry” au fost expuse la diverse galerii din Londra, printre care și Arup Phase2, Testbed1 sau Surface Gallery. La Galateca, expoziția te așteaptă până pe 28 februarie.

Vlad Țenu prezintă la Galateca experimentele rezultate din cercetarea pe care a început-o la Bartlett, din mijlocul unei audiențe de cam 40 de oameni foarte atenți. Instalațiile care parcă levitează în sală materializează procese digitale de obținere a formei inspirate din fenomene naturale exprimate matematic. Sunt niște construcții cu un aspect atât de ușor încât pare că starea lor firească este una de plutire. Arhitectul, pentru că Vlad este arhitect, programează suprafețe minimale pe care apoi le realizează prin mai multe tehnici de fabricație. Acesta a adus procesul de fabricație în interiorul celui de proiectare și le implementează cu ajutorul programării și a fabricației digitale.

În matematică, o suprafață minimală este aceea care minimizează local aria pe care o ocupă între limite date. Mai simplu, este ceea ce face pelicula de apă cu săpun când prinde aerul într-un balon, sau când se întinde între două cercuri de sârmă. Este o suprafață tensionată, eficientă din punct de vedere al consumului de material, motiv pentru care în anii ’50 a atras atenția inginerului-arhitect Frei Otto. Acesta fost cel care a folosit baloanele de săpun ca machete pentru clădirile sale. Alături de Philip Ball și D’Arcy Wentworth Thompson, Frei Otto face parte din inspirațiile pentru cercetările lui Vlad Țenu.

Instalațiile expoziției Glimpses of Infinite Symmetry nu sunt prezentate ca arhitectură, ci ca experimente formale fabricate digital. Dacă vor evolua către o funcțiune specifică îl preocupă mai puțin pe Vlad, însă demersul lui este prins într-o rețea de preocupări similare ale arhitecților care caută să descopere limbajul formal potrivit unei lumi în care ambiguitatea, transformarea și complexitatea sunt concepte pozitive. Experimentul este o unealtă esențială în acest scop. Și, așa cum afirmă tânărul arhitect, ale lui nu se termină aici.

Apropiindu-ne de instalațiile sale, cu Vlad în preajmă pentru explicații, am realizat simplitatea lor: sunt modulare, fiind realizate dintr-un anumit număr de componente care se repetă. Sunt îmbinate manual și reiau structuri de organizare a formei, a materiei din natură.

Vernisajul expoziției a avut loc pe 6 februarie, iar pe 7 februarie a fost organizată o prezentare în prezența artistului.

E de ajuns să vezi expoziția de la Galateca pentru a-ți imagina tot felul de spații ce ar putea fi total transformate de instalațiile lui Vlad. L-am întrebat dacă vreuna din lucrările lui a fost creată pornind de la un spațiu dat și am aflat că aceasta e povestea lui MC/2*. În 2012, MC/2* (iat-o mai jos) te întâmpina suspendată în biroul Surface Architects, din Londra.

Toate piesele prezente în expoziție sunt de vânzare. Așa cum ne-a spus și Vlad, a avut propuneri ca ele să ajungă în spații publice.

Proiectul său intitulat “Minimal Complexity”, câștigător al Concursului REPEAT Tex-Fab 2010, a fost expus atât în Statele Unite, cât și în Marea Britanie în cadrul a două evenimente de amploare internațională: London Festival of Architecture și London Design Festival, în 2012.

Cu ocazia expoziției din București a fost lansat oficial și proiectul “Romanian Art Energy”, iniţiat de Galateca şi asociaţia NeoArt, prin care galeria îşi propune să expună lucrările unor artişti sau designeri români contemporani valoroşi care activează în prezent în străinătate, facilitând astfel întâlnirea publicului iubitor de artă cu aceştia. Vlad Țenu este primul artist din această serie.

La realizarea acestui articol a contribuit și arhitectul Ina Leonte.

Ina Leonte este arhitect și asistent la Departamentul de Introducere în Proiectarea de Arhitectură al Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” din București. Își desfășoară studiile doctorale în domeniul designului computațional, colaborează pe aceeași temă cu Parametrica [DigiFabSchool] și este Co-fondator ZEST Collective. Cercetarea ei vizează procesele de decizie în designul computațional și designul cu final nedeterminat.

Fotografii: Radu Sandovici, Roxana Gibescu (Galateca)