RDW-ul a schimbat, practic, chipul Bucureștiului. Orașul s-a cutremurat vineri, 16 mai, la vernisajul expoziției centrale, iar apoi zeci de replici seismice i-au răspuns din toate colțurile sale. Designul a cuprins orașul ca o vâlvătaie și l-a făcut mai frumos, mai vibrant, mai tineresc, mai cool, mai elegant și mult mai plin de speranță.

Tradiția românească în design există – la expoziția Hotel Discret de la Palatul Știrbei sunt fonturi românești desenate cu atenție și migală în anii ’50. Nu e mult, dar nici puțin. E important să trecem în revistă istoria și să privim spre viitor. Și asta e frumusețea RDW: ne-a făcut să înțelegem că viitorul se poate inventa dacă ne prețuim trecutul. Cum? Am făcut o plimbare-experiment de 5 minute în centrul vechi.

Pe caldarâmul străzii franceze, cei de la BBDO au desenat în graffiti povestea ei. E prima stradă pavată din București (cu piatră cubică din Scoția!), prima cu canalizare, probabil cea mai veche stradă a Bucureștiului. Știai? Noi nu. Aflarea acestor detalii ne-a făcut să pășim mai cu grijă pe caldarâm, ca și cum strada era vie. Povestea și istoria ei ne-au unit și ne-au contopit. În timp ce pășeam pe stradă, strada a pășit în noi.

Mai departe, pe strada Lipscani, o clădire uitată își scutură praful de pe redingotă. Palatul Chrissoveloni, superbă alcătuire arhitectonică, este renovată minuțios și urmează să devină o Catedrală a Cărții, cea mai frumoasă librărie din România. Interioarele, neterminate încă, sunt atât de frumoase, lumina cade în mii de feluri pe arabescurile coloanelor, acoperișul din sticlă dialoghează irezistibil cu soarele și cu tine încât nu te poți abține: privești în sus și zâmbești. Viitorul se inventează și e frumos. Trebuie doar să prețuim ce am primit și să credem că o lume mai bună e o lume mai frumoasă.

Palatul Chrissoveloni