Seria de concerte SoNoRo Conac iunie 2014 continuă la Conacul Bellu din Urlați
Al treilea concert SoNoRo Conac din luna iunie are loc pe 18 iunie la Conacul Bellu din Urlați, monument istoric de o mare frumusețe, care a aparținut familiei Bellu și este situat în apropierea Bucureștiului. Conacul se află în prezent în componența Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova (Ploiești) și a fost restaurat în 2004. Concertul SoNoRo va începe la ora 19, cu un program muzical compus din piese ale compozitorilor Jean-Marie Leclair, Zoltán Kodály, Antonín Dvořák și Johann Halvorsen. Muzicienii SoNoRo care vor concerta la Conacul Bellu sunt Răzvan Popovici (violă), Christian Naș (violă) și Alexandra Bobeico (vioară). Programul serii: JEAN-MARIE LECLAIR (1697-1764) – Sonată pentru două viole în la major, op. 12, nr. 2 Muzeul Conacul Bellu se află pe str. Orzoaia de Sus, nr.2, iar accesul se face prin șoseaua Ploiești – Urlați. Circuitul SoNoRo Conac din luna iunie continuă cu Conacul Cuza, Muzeu memorial „Alexandru Ioan Cuza”, Ruginoasa (Iași), Sinagoga din Bistrița, monument istoric, Castelul Corvinilor (Hunedoara) și încheie luna la Conacul Hodoni (Timișoara), pe 27 iunie. Accesul se face numai pe baza de invitație sau rezervare la: mariaclara@sonoro.ro sau 0741.190.470. Deschiderea ediției a doua a SoNoRo Conac a avut loc pe 10 mai la Conacul Manasia de pe domeniul cu același nume și i-a adus un omagiu scenografului și pictorului George baron Löwendal (1897-1964). A urmat concertul de la Vila Dobrușa (Drăgășani), de pe 9 iunie și concertul de la Casa Avramide (Tulcea), pe 15 iunie. Calendarul concertelor SoNoRo Conac din iunie 2014:
Muzicienii SoNoRo care vor concerta în luna iunie sunt Diana Ketler (pian), Răzvan Popovici (violă), Christian Naș (violă) și bursierii programului SoNoRo Interferențe. Programul SoNoRo Conac va continua în luna septembrie cu o serie de concerte de muzică de cameră la Conacul Apafi (Mălâncrav), Biserica Neagră din Brașov, Conacul Ghyka de la Cotești și Casa Monteoru din București. Conacul Bellu Conacul Bellu este construit în stil arhitectonic vechi românesc și datează de la jumătatea secolului al XIX-lea. Amestecul de rafinament şi desăvârşită frumuseţe îl recomandă ca fiind cel mai frumos conac de secol XIX din Ţara Românească. „Casa mică”, cum era denumită, era locuința familiei baron Alexandru Bellu, care făcea parte dintr-un complex arhitectonic de clădiri care au înfruntat cele două războaie mondiale şi cutremurele din 1940, 1977, 1984 şi 1990. În 1926, familia Bellu a donat Academiei Române întreg complexul de clădiri aflat la Urlaţi. În 1953 complexul a intrat în patrimoniul muzeal, iar din 1954 a funcţionat ca muzeu regional. Din 1990 este în componenţa Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova. Muzeul adăposteşte un patrimoniu mixt de artă plastică şi decorativă, etnografie (ceramică, ţesături, unelte, covoare româneşti din sec. al XIX-lea), coloane şi capiteluri, chenare de uşi şi ferestre sculptate în piatră din veacurile al XVII-lea, al XVIII-lea, cărţi rare în ediţii de lux, picturi din sec. al XIX-lea, faianţă, mobilier stil din diverse epoci, artă orientală şi extrem-orientală (vase şi stampe japoneze, vase de aramă, mobilier), icoane şi arme din secolele al XVIII-lea, al XIX-lea. Mobilierul a aparţinut aproape în totalitate familiei Bellu: scaunele din sufragerie, salon şi dormitor, scaunele cu spătar de pânză care se strâng din două părţi, scaunul cu tapiţerie din piele în formă de tron, masa mare din sufragerie, din dormitor, măsuţele de toaletă, de ceai sau turceşti încrustate cu sidef, biblioteca cu vitrină, dulapul de haine, comoda, scrinul cu sertare sau patul cu baldachin. Tot din colecţia Bellu sunt tablourile: „Portret de bărbat” de Pavel Dincovici, „Ţărancă” de Eugen Maximovici, „Bătrân cerşetor” de Theodor Aman, icoanele, candelabrele, sfeşnicele, stampele japoneze şi vasele orientale, precum şi valoroase litografii realizate de Carol Papp de Szathmary la jumătatea secolului al XIX-lea. În ultimii ani s-au efectuat mai multe intervenţii de restaurare a conacului, în 1994, 1995 şi 1997; demersurile de salvare a conacului au continuat şi în martie 2004, când clădirea a intrat într-un amplu şi complex proces de restaurare capitală. Conacul se completează cu o cramă boierească cu piese cioplite în piatră (linuri, călcătoare) din sec. II-III şi alte utilaje şi vase pentru producerea vinului din cele mai vechi timpuri şi până azi. |