O casă din București cu o perspectivă superbă, spre lac
Sunt și case care-ți taie răsuflarea. Nu am ști să vă spunem exact ce anume ne-a țintuit câteva clipe imediat ce am descoperit această casă. Cu siguranță, perspectiva asupra lacului și verdele grădinii ce par să ajungă la tine prin peretele de sticlă al livingului. Mai mult ca sigur și lumina ce te învăluie la fiecare pas în interior. Dar și uimirea că am ajuns aici străbătând câțiva kilometri de la birou: nu țări, nu continente. Și că toate piesele “locuiesc” împreună într-o casă cosy, contemporană. Fundalul impecabil creat de finisajele casei e “umplut” de căldura și firescul unei familii care a înțeles ce înseamnă o locuire de calitate, conturată de moșteniri clasice îmbinate cu obiecte contemporane. De amenajare s-a ocupat arh. Rucsandra Popescu (Wright Design), despre al cărei apartament cochet ți-am povestit pe Designist aici. Ea a fost cea care a virat decorul, pe care inițial proprietarii și-l doreau mai clasic, înspre aspectul atât de contemporan de acum. Comodă din colecția Ottawa, semnată Karim Rashid pentru BoConcept. Colecția a primit Red Dot Design Award în 2012. Casa are o suprafață de 700 mp (desfășurată construită), iar compartimentarea interioară arată astfel:
Amenajarea interioară a fost finalizată anul trecut, iar despre etapele acesteia am stat de vorbă cu arh. Rucsandra Popescu. Te-ai implicat încă de la faza de construcție a casei sau doar la partea de design interior? Implicarea mea în proiect a fost dorinţa expresă a beneficiarei – cu care aveam un istoric încă din 2001, când parcursesem o operaţiune similară de amenajare şi reconversie: era vorba atunci de un imobil vechi consolidat şi restaurat. Deşi casa de pe lac este nouă, eu am preluat proiectul într-o fază în care acesta era autorizat, şi nici structura de rezistenţă, nici anvelopanta nu mai puteau fi modificate semnificativ. Ca atare, misiunea mea nu a început pe un teren total virgin, deşi realitatea şantierului era ca atare, căci încă nu începuse construcţia. Analizând planurile casei am propus beneficiarilor mai întâi de toate o optimizare a compartimentării interioare. În felul acesta mi-a fost mai uşor să simt pulsul spaţiilor prin reconturarea şi redimensionarea lor, astfel că amenajarea interioară a întregii locuinţe nu a fost o simplă “cusătură” pentru “croiul ” preexistent al hainei! Ci a fost croiala însăşi. Cât timp a durat amenajarea interioară? Vorbim despre o operaţiune de aproximativ 2 ani, în care au fost şi perioade de aşteptare latentă – proiectul a stat la dospit: s-au schimbat pe parcurs aşteptările funcţionale, ca atare au fost destul de des modificate şi planurile. Candelabrul Zeppelin, semnat Marcel Wanders, se conturează fin în living. Din living către hol și către ce de-a doua scară de acces la etaj. Care a fost brief-ul proprietarilor: ce anume și-au dorit, la ce piese nu au vrut să renunțe, ce materiale sau detalii au ținut să fie accentuate de amenajarea interioară? Brief-ul beneficiarilor s-a cristalizat sau chiar metamorfozat pe parcursul operaţiunii; pornisem de la premiza amenajării unor interioare cu aer clasic, în care piesele de mobilier cu aer nobiliar să domine – cel puţin aşa îşi dorea inițial beneficiara. Asta e şi povestea mesei de o dimensiuene impresionantă (1,2 x 4 m) din dining şi a pianului din living. Apoi am reuşit să-i conving că aerul de nobleţe şi preţiozitate nu rezidă doar din aglomerarea de piese vechi de mobilier, ci ar fi mult mai fresh şi actual pentru casă să achiziţionăm piese de mobilier contemporan. Sunt bucuroasă că a prins ideea, iar în ce priveşte mobilierul clasic, pe lângă masa de dining, pianul şi biroul din dormitorul matrimonial – deja existente, am reuşit să mă rezum şi în cazul bibliotecilor încastrate la o linie cât mai simplă, subtil clasică: am ales culori cât mai deschise – alb dominant cu accente de lemn natur. Scara din lemn, cu balustradă de sticlă, încastrată în peretele de travertin. Cerințele proprietarilor au fost:
Care a fost pentru tine provocarea în acest spațiu amplu: te-ai temut de proporțiile lui, de faptul că nu s-ar contura interioare cosy, intime? Într-adevăr, atunci când am preluat proiectul şi a trebuit să-l conturez şi coagulez la o scară umană, m-au speriat un pic spaţiile supradimensionate ale unor funcţiuni. Ce mă nemulţumea cu adevărat era faptul că spaţiul de tranzit de la primul nivel nu oferea un happening către golul livingului: nu se întâmpla nimic la etajul întâi care să justifice dialogul cu zona de living. Aşadar, am redus dimensiunile acestui spaţiu în favoarea mărimii şi echilibrării celor trei dormitoare, şi am încercat să dau viaţă acelui ‘horn’ imens către plafon. Am inserat o pasarelă de sticlă şi o bibliotecă încastrată peretelui opus scării. Ideea de pasarelă de sticlă o mai vehiculasem şi în alte proiecte, dar acum a fost argumentul care l-a convins pe arhitectul iniţial al proiectului să mă lase să micşorez golul supantei. În plus, şi beneficiarii au agreat ideea de transparenţă, atâta vreme cât traseele către dormitoarele de la etaj nu tranzitau pasarela în mod necesar şi obligatoriu. Unora încă le da fiori podeaua de sticlă. 🙂 Pasarela din sticlă și biblioteca încastrată de la etaj. Ne-ar plăcea să privim în jos spre living așezați pe scaunul Shell, semnat de designerul danez Hans Wegner. 🙂
Cum se simt proprietarii, cum le-a schimbat casa lifestyle-ul? Beneficiarii sunt super încântaţi, iar eu chiar mai primesc felicitări colaterale de la prietenii noştri comuni. Locul e special datorită vecinătăţii lacului, e o oază de “ca la ţară” tratată cât se poate de “ca la oraş”. Aşa de încântaţi sunt încât de sărbători m-au rugat să dau un sfat pentru decoraţiunile de Crăciun ca să nu intre în disonanţă cu atmosfera casei. 🙂 Biroul de nuc, cu intarsii, împreună cu masa de dining și pianul sunt pisele clasice pe care proprietarii au ținut să le aibă în amenajare. Rucsandra i-a alăturat biroului fotoliul Papa Bear semnat de Hans Wegner. Unul dintre dormitoarele celor doi copii ai familiei: ne plac tapetul și mica zonă de lucru. Baia matrimonială, de la mansardă, cu saună integrată: Grădina ce te conduce spre lac: După o așa vizită la început de săptămână, suntem siguri că veți vedea și voi soarele. 🙂 Fotografii: Alex Boghian Toate drepturile asupra fotografiilor realizate și textului aparțin designist.ro. Orice reproducere sau preluare nu poate fi făcută decât cu acordul nostru. All rights reserved. |
Ar fi fost interesant de vazut si exteriorul.
prost gust camuflat de obiecte de design celebre.
amenajarea arata ca o masa de pranz cu toatele felurile continand frisca.
Din pacate multe din obiectele de design de aici sunt replici.La Chaise-ul din ultima poza arata ridicol din cauza replicii nereusite. Si otomanul lui Eames. Si, da, e putin bazar acolo , cu atatea obiecte de design ingramadite. Dar, dand la o parte niste replici de obiecte de design, e multa munca in spatele acestei amenajari, si e munca de calitate (ma uit la finisaje, structuri metalice, sticle, trepte ingropate, etc). Cel mai bine ar fi fost ca arhitecta sa convinga proprietarii sa cumpere max 2-3 obiecte de design autentice , care sa fie bine plasate, in loc sa cheltuiasca aceiasi bani pe zeci de replici.vezi dezbaterea pe acest subiect pe facebook
De unde ati luat canapeaua?
Update. În privința autenticității pieselor Eames din decor, a reieșit, în urma reverificării informațiilor transmise inițial de arhitect, că nu toate piesele Eames din decor sunt autentice.
Nu ne asumăm răspunderea asupra informațiilor furnizate de arhitecți, designeri, proprietari și nici asupra alegerilor acestora.
Mentalitatea romaneasca acum si la nivel de arhitectura.Ciorba taraneasca cu vita argentiniana.Bravo