Eco, bio, organic sunt cuvinte ce și-au găsit rapid loc în vocabularul nostru uzual. Cu practica stăm mai prost, sau mai bine zis, stăteam, până să apară și la noi clădirile auto-sustenabile. Una dintre acestea, cu o poveste cu totul aparte, este Centrul de Resurse al Comunitații (CERC) Boldești-Scăeni, prima clădire publică ridicată din baloți de paie, a cărei fundație a fost înălțată pe un sistem de șuruburi metalice.

Arhitectul Adrian Pop, implicat în proiectul PRISPA, de care vă povesteam acum ceva timp, împreună cu Ionuț Cioloș, din partea Habitat for Humanity, sunt responsabili de proiectarea și realizarea CERC-ului, un proiect-experiment inițiat de OMV Petrom, mai exact un centru social, educațional și vocațional pentru comunitatea defavorizată din zona Boldești-Scăeni.

Că să înțelegi mai bine contextul geo-demografic al proiectului: Boldești-Scăeni este o localitate aflată la 15 kilometri de Ploiești, unde aproape 10% din populație este formată din rromi, iar rata șomajului a crescut îngrijorător la 8,1% față de 5-6% media pe țară. A apărut astfel nevoia unui centru social, unde să se poată desfășura un program after-school, cursuri de formare profesională pentru tineri, de educație parentală și interculturală a copiilor români și mai ales a celor rromi. Ne-am bucurat să aflăm de o așa inițiativă, prima de acest gen la noi în țară.

Deși arată ca o grădină din zona rurală a Austriei, e mult mai aproape decât crezi.

“Comunitatea rromă este concentrată la marginea localității Boldești-Scăeni, chiar în afara intravilanului. Primul teren oferit de Primărie era situat în această zonă. Inițial am primit cu bucurie această propunere, având o poziție bună, fiind aproape de comunitate și de natură. Ulterior am înțeles că integrarea în societate se poate face numai prin încurajarea interacțiunii dintre comunitatea rromă și restul locuitorilor. Drept urmare, Primăria ne-a pus la dispoziție un nou spațiu, chiar în curtea grădiniței și a dispensarului,” povestește Adrian.

“În acest proces de integrare a comunității rrome trebuie să existe o atenție deosebită pentru identitatea, cultura și tradițiile lor. Am încercat să folosim arhitectura, atât ca rezultat, dar mai ales ca proces, pentru a cultiva un apetit și o asumare a meșteșugurilor încă existente în comunitatea lor,” ne spune Adrian.

“Am angajat pe perioada șantierului trei bărbați din comunitatea rromă. Am folosit tehnici și materiale tradiționale, cu care ei sunt obișnuiți, dar și noutăți din domeniu, ca să le putem oferi o șansă suplimentară pentru a-și găsi ulterior locuri de muncă,” aflăm de la arhitect.

Materialele naturale precum lemnul, paiele sau lutul reprezintă baza arhitecturii cu aspect tradițional a clădirii. Partea cea mai interesantă este că au fost completate de cele mai noi tehnologii eficiente energetic.

Fundația, unică în România, a fost realizată cu șuruburi metalice adânc înfipte în pământ, pe care s-a ridicat o structură dublă din lemn, cu umplutură din baloți de paie ca material izolant. Același material izolant (baloții de paie, peste care a intervenit un schelet din lemn) a fost aplicat pereților și acoperișului, iar acoperișul a fost apoi acoperit cu șindrilă. Tencuiala din lut, ce îmbracă scheletul din lemn al pereților, reglează umiditatea aerului din interiorul clădirii și păstrează o temperatură constantă.

Mirosul de fân proaspăt ne-a amintit de satul bunicilor și zilele calde de vară. 🙂 Cu siguranță în grădină au fost aplicate principiile permaculturii (cum e și irigarea în trepte), ce ajută solul să rămână rodnic și sănătos, fără alte intervenții. Iar de cultivatul legumelor se ocupă copiii, bineînțeles, sub îndrumare.

Cînd spunem auto-sustenabil nu ne jucăm, nici cu energia, nici cu apa. 🙂 CERC Boldești Scăeni folosește apa potabilă extrasă dintr-un puț forat la 60 de metri adâncime și tratată cu raze ultraviolete înainte de a fi folosită sau băută. Apa de ploaie are și ea un rol important, este colectată prin drenaj și stocată în rezervorul de ape gri, de unde e folosită pentru toalete și irigații. Apa neagră (de la toaletă) este tratată anaerobic, obținându-se îngrășământ și apă care se infiltrează lent în sol, fără a-l contamina.

Cu adevărat wow este că faptul că această clădire produce mai multă energie electrică, prin 30 de panouri fotovoltaice și două termice, decât poate consuma într-un an. Este proiectată din start cu o izolație de 50 de centimetri de baloți de paie, la care se adaugă 20 de centimetri de vată minerală și 5 centimetri de termoizolație din fibre lemnoase la exteriorul pereților. Ferestrele cu rame etanșe sunt orientate către soare, beneficiind asftfel de căldură pe o perioadă îndelungată, iar streșinile largi previn supraîncălzirea.

“Energia electrică este mai întâi folosită de consumatorii clădirii. Surplusul este cedat în rețea, iar când necesarul de energie depășește producția, energia electrică suplimentară este preluată din rețeaua publică,” explică meticulos Adrian.

“Sala de cursuri se împărte în două încăperi, dacă se formează grupe mai mici de elevi. Există un atelier pentru activitățile școlare, dar și pentru activități vocaționale sau artistice adresate tinerilor și adulților. Când e vreme bună, toate acestea se mută în curtea interioară, la aer, verdeață și soare,” ne spune arhitectul.

 Forma de cerc se regăsește și în corpurile de iluminat, împletite din răchită.

Restaurantul din localitate aduce zilnic, printr-un serviciu de catering, nu un corn cu lapte, ci mâncare proaspăt gătită, care, dacă e cazul, poate fi încălzită în bucătărie. Tot aici au loc și ateliere de gătit pentru comunitate.

 “În timpul construcției au fost organizate ateliere de lucru pentru copii, astfel încât ei să simtă că au făcut o mică parte din clădire. Sub îndrumarea Școlii de la Piscu, reprezentată de Adriana și Virgil Scripcariu, elevii au participat la un atelier de olărit și glazurat pentru a-și face vesela din care mănâncă astăzi. Spre finalul anului 2014, am terminat tencuielile de lut, unde, de asemenea, am organizat un atelier pentru a-i învăța beneficiile și tehnica de realizare,” ne spune Adrian.

Avem deja prima construcție civilă auto-sustenabilă din România, îndrăgită în scurt timp de comunitatea locală. Așteptăm cu nerăbdare să vă povestim și de alte astfel de proiecte, ce sperăm să se înmulțească. 🙂

Și apropo de proiecte dragi, de care te legi cu sufletul, Adrian ne-a povestit că ultima sa vizită la Boldești-Scăeni a fost de Crăciun, în miros de clătite și cozonaci.

Fotografii de: Cosmin Dragomir, Ovidiu Micsik, Laurian Ghinițoiu, Sorin Onișor, Gina Buliga, Cătălin Georgescu