Ceramica lui Andrei Pandea: făpturi visătoare și poveștile lor
Citeam zilele trecute un articol despre coincidențele care nu sunt deloc întâmplătoare. Doar titlul lui, în timp ce pregăteam acest articol, m-a făcut să-mi dau seama că povestea mea cu ceramica lui Andrei Pandea este una a coincidențelor deloc întâmplătoare. Și că cel mai simplu și adevărat e să o redau exact așa cum s-a întâmplat. Cu Sibiul am o legătura mai mult decât specială. Sora mea a refuzat hotărât, cu peste 12 ani în urmă (pe atunci spre groaza părinților noștri) Bucureștiul, așa că tot de pe atunci trăiește fericită în orășelul ăsta frumos, unde eu o vizitez (spre bucuria mea) constant. Cea mai bună prietenă din liceu, acum mai bine de 15 ani, a refuzat (pe atunci spre groaza mea) Bucureștiul, și a mers la facultate în Sibiu. Am fost cu ea la examene, îmi amintesc atât de bine cum băteam amândouă centrul… și doar ea se simțea ca peștele-n apă. Cel mai bun prieten al meu din București este din Sibiu… E al doilea oraș, după Bucureștiul vieții majore, unde ajung cel mai des și îndrăznesc să am, câteodată, pretenția că știu ce se înâmplă. Și totuși… Și totuși, într-o frumoasă zi de vară de acum vreo doi ani, se întâmplă să o cunosc pe Monica, care-mi spune cum și-a luat cel mai însemnat, pentru ea, cadou din ceramică de la Sibiu: “Nu știi de Corul Inocenților, cele 5.000 de chipuri create de artistul din Sibiu? Andrei Pandea îl cheamă, cred că-l găsești pe facebook…”. Iar Monica avea un fel de a privi oamenii de parcă vedea și scotea ce e mai frumos din ei. Trebuie să fie ceva cu tipul ăsta, mi-am zis. Dar aveam atât de multă treabă în ziua aia, încât, când am ajuns acasă, îmi mai aminteam doar de “inocenții” și “Sibiu”. Și dă-i și caută, și cu ambiția (recunosc) că e un artist așa fain în Sibiu de care chiar nu am auzit nimic. Așa l-am găsit până la urmă, la sfârșitul lui 2014, pe Andrei Pandea, pe facebook într-adevăr. Am stat un pic de vorbă cu Andrei, ca să celebrăm descoperirea (iată și prima poveste de pe Designist despre domnițele ceramice și inocenți), în continuare nu-mi venea să cred că toate minunățiile acestea sunt atât de aproape de piața și podul unde-mi fac mai mereu veacul, printre pendulări intra și extra urbane, firește. Între timp, Andrei a lansat și un site și, toamna aceasta, un magazin online ce arată impeabil (model de urmat pentru artiștii și designerii români – știm ce zicem, parol). Bineînțeles că le-am zis deja tuturor (soră, prietenă, prieten): “când ajung la Sibiu, trec pe la Andrei Pandea”, doar că atunci când stai în oraș doar în perioada sărbătorilor legale, parcă ți-e un pic aiurea să bați la poarta omului, nici colindătorii nu mai sunt activi când ajung eu. Așa că tot nu ne-am întâlnit. Dar măcar știu că acum pot cumpăra ceva de la Andrei mai ușor, folosind minunile tehnologiei moderne – coșul virtual. Unde voiam însă să ajung este că acest magazin online de minunății ceramice vine cu încă o poveste plină de coincidențe, pe scurt povestea toamnei mele, pe care, acum că am început, v-o spun mai jos. Atunci când am aflat că Andrei lansează magazinul online am mai aflat că, undeva, într-o căsuță frumoasă din Sibiu, va veni, curând, pe lume și prima mea nepoțică. Și i-am aflat și numele – Olivia. Pentru cineva care s-a calificat drept o super doică pentru câini și pisici (mai ales pisici), credeți-mă că e mare lucru. Olivia mi-a adus-o în fața ochilor pe Olive, cu gâtul ei subțire, înaltă și fragilă. Acasă dezbăteam deja subiectul “cadoul”. Când, repet, în grupul de prieteni apar în general pisici și câini noi de plimbat, nu e ușor. A fost de ajuns să revăd domnițele lui Andrei ca să știu că m-aș bucura ca micuța Olive (Olivia) să crească uitându-se al astfel de frumuseți. Să-și dorească să poarte pălării cool și gulere Art Nouveau, să se plimbe suav prin orașul ei natal romantic și medieval. Au mai trecut câteva zile și câteva îndoieli (poate e bine să fie totuși ceva mai “practic”, iar o să fiu oaia neagră a familiei care-i pune copilului o statuetă în dormitor) și primesc un mesaj de la sora mea. Petrecea un weekend într-un frumos conac din Alba, primise camera cu numărul 21, iar când se uită în cartea de oaspeți găsește povestea unei micuțe Olivia, care a stat în acea cameră: Am concluzionat împreună, ea mai emoționată decât mine, că asta mică are metodele ei de a ne trimite mesaje. Și m-am liniștit: va fi o domniță, Olivia. 🙂 Acum, că v-am spus povestea toamnei mele (cel puțin a ultimei luni), să revenim și la povestea lui Andrei. Am stat de vorbă ca să aflăm de ce a închis galeria din Sibiu, dar a deschis magazinul online. Și cum a fost experiența participării, în vară, la Argillà Italia, târgul internațional la care a ajuns pentru a doua oară. Cum se traduce experienţa participării la Târgul Internaţional de Ceramică, din Italia? La târgurile internaţionale m-am hotărât să particip acum trei ani, la propunerile clienţilor mei, care în acea perioadă erau în majoritate străini. Târgul din Italia este unul foarte important, fiind cel mai mare din Europa, cu 250 de expozanţi din toate ţările europene. Am avut bucuria să reprezint România de două ori la Festivalul Internaţional de Ceramică din Italia şi am fost plăcut surprins de succesul neaşteptat pe care l-au avut creaţiile mele, în special “domniţele”. Impresionant a fost că mulţi dintre clienţi au asociat bustul domniţelor cu stilul lui Amedeo Modigliani, prin gâtul alungit ce dă mai multă graţie lucrărilor. Când ai luat decizia lansării shop-ului online? De când am ieşit la târgurile internaţionale, foarte mulţi clienţi comandau prin e-mail sau prin pagina de facebook şi de multe ori eram în situaţia de a nu putea acoperi cererea atât în galeria din Sibiu, cât şi online. Din acest motiv am decis să închid galeria, pentru că… am doar două mâini. 🙂 În plus, am mai mult timp să mă ocup de lucrările noi care mă tot “macină”. De unde vin cei mai mulţi dintre clienții tăi? Şi cum te găsesc? Sunt încântat de faptul că, faţă de acum 5 ani, când 95% dintre clienţi erau străini, acum procentele sunt aproape egale. Sunt bucuros că multe din lucrările mele rămân în ţară. Chiar dacă am închis galeria, clienţii mă pot vizită în atelierul meu, cu programare. Pentru Sărbători (și nu numai), Andrei a mai pregătit un cor – cel al Colindătorilor și căsuțe care-ți aduc acasă amosfera unui oraș romantic și medieval, în miniatură. Când treci prin Sibiu le vei admira și la Pivnița de Vinuri, unl din locurile unde e de băut măcar un pahar de vin. Altfel, povestea noastră se încheie (deocamdată) așa: Dragă Andrei, Dragă Olivia, Iar astea am putea fi noi trei, să știi că atunci când mama ta își ține mâinile deasupra ta, aduce destul de mult cu o domniță visătoare, care, de fapt, te privește direct în ochi. Pe Andrei Pandea îl găsești online pe site-ul său – andreipandea.ro, și pagina de facebook. Iată ce am ma primit azi de la Andrei: Săptămână presărată cu coincidențe frumoase să aveți! Fotografii: prin Andrei Pandea |