La începutul anului, îți povesteam și ne bucuram de proiectele românești înscrise în prestigioasa competiție de arhitectură Mies van der Rohe 2017. Între timp, juriul competiției a selectat cele 40 de proiecte care au intrat pe lista scurtă – așa se explică că azi îți prezentăm o casă din centrul istoric al orașului catalan Granollers, aflat la o mică distanță de Barcelona.

Și, așa cum o să vezi, nu ne-a atras atenția pentru puțin lucru: casa, care poartă semnătura studioului de arhitectură barcelonez Harquitectes, este un omagiu adus ambiguității și structurilor care preschimbă imaginea spațiului – da-da, sună criptic-artistic, dar îți explicăm mai multe mai jos –  și a câștigat ori a fost nominalizată la premii importante din domeniul urbanisticii și arhitecturii: Wienerberger Brick Award 2015, Bienala Spaniolă de Arhitectură și Urbanism, FAD 2015 și HÄUSER Award 2016.

Așezată într-o zonă în care clădirile mai-mai că se sprijină una pe cealaltă, casa din Granollers, cu acces din două străzi diferite, este întinsă pe mai bine de 670 mp, împărțiți pe două etaje înguste și prelungi, cu o lățime de doar 6,5 m. Pentru că puține lucruri spun “centru istoric” mai mult decât construcțiile vechi, cu o arhitectură încântătoare, dar o structură șubredă, echipa Harquitectes nu a putut păstra ca moștenire din structura inițială decât fațada principală, iar restul casei a trecut prin numeroase transformări.

Din acest motiv, dar și pentru că proprietarii și-au dorit o împărțire riguroasă a casei, locuința a căpătat o dublă personalitate: îndreptată spre fațada principală, se află zona cu dormitoarele; în partea din spate a casei (cea pe care o poți vedea în fotografia de deasupra), izolată și independentă din punct de vedere funcțional, arhitecții au gândit o zonă care poate fi folosită ca living sau spațiu pentru petreceri.

Cea mai interesantă parte, dar și cea mai mare dificultate pentru arhitecți, a intervenit abia aici. Întinderea de la est la vest a casei și căile de acces foarte strâmte făceau ca lumina naturală să nu fie suficientă pentru camerele dinspre fațada principală. La asta s-a adăugat și faptul că parterul clădirii era privat de intimitate. Soluția găsită de arhitecți a fost să facă câțiva pași în spate :). Astfel, au retras casa cu câțiva metri de la stradă și au înconjurat-o cu mici patios cu acoperișuri retractabile, ceea ce oferă o zonă de tranziție între interior și exterior și nivelează diferențele de temperatură și lumină. Wow, am zice.

“Aceste spații bioclimatice leagă anumite zone, dar și cele două străzi de acces (…) și funcționează ca un lung hol, oferind acces atât către încăperile private, cât și către zonele de serviciu ale casei, amplasate la nivelul superior și la subsol”, explică echipa Harquitectes.

Ne-au plăcut micile spații de depozitare prinse pe perete, numai bune pentru cărți sau  nimicuri mici. 

Astfel, parterul casei este acum un puzzle de încăperi diferite, interioare sau semi-exterioare, cu plafoane mai ridicate sau mai coborâte, toate părți ale unui întreg cu structură neuniformă. Diferențele sunt date și de capacitatea de reglare a umidității, dar și de grosimea pereților, iar proporțiile camerelor și dimensiunea intrărilor și ieșirilor sunt controlate de zidurile portante, care îmbrățișează fiecare zonă.

“Succesiunea de spații creează un soi de ambiguitate în legătură cu ce e exterior și ce e interior. Spațiul este structura și structura configurează spațiul”, au adăugat arhitecții.

Materialele solide și nepretențioase și culorile naturale ale mobilierului ne-au dus cu gîndul mai degrabă la un spațiu scandinav, nu la tumultoasa Spanie, însă casa din Granollers este un spectacol al funcționalității fără complicații. Amenajarea ne-a inspirat asumare și echilibru, ceea ce se potrivește la fix cu o casă cu fațadă formată dintr-un zid dublu din cărămidă, la care s-au adăugat 10 cm de lemn, solidă și eficientă în ceea ce privește izolarea termică.

Trebuie să-ți spunem și că încălzirea casei se face prin intermediul podelei conectate la un sistem geotermal. Astfel, inerția interioară a casei face echipă cu temperatura solului, ceea ce asigură o continuitate termică pe parcursul întregului an, la pachet cu un consum energetic foarte scăzut.

Nu știm de voi, dar casa aceasta ne-a făcut nu doar să visăm să o vizităm, dar și să mai învățăm un pic de fizică :).

Fotografii: prin www.harquitectes.com