Author Archives: Diana Bogdan

Chestionarul lui Designist sau 30 questions pentru Ceramic Sparrow
Nu e chiar chestionarul lui Proust, dar pe-aproape. Trecem designerii și arhitecții români printr-o avalanșă de întrebări (da, pentru că sunt 30 de întrebări!) à la Designist, dar cu tente proustiene, care să ni-i arate dintr-o altă perspectivă decât poți

Chestionarul lui Designist sau 30 questions pentru Ceramic Sparrow
Nu e chiar chestionarul lui Proust, dar pe-aproape. Trecem designerii și arhitecții români printr-o avalanșă de întrebări (da, pentru că sunt 30 de întrebări!) à la Designist, dar cu tente proustiene, care să ni-i arate dintr-o altă perspectivă decât poți

Deasupra Cișmigiului, într-un apartament interbelic foarte fotogenic
Recunoaștem, nu ne-a fost ușor să punem la cale povestea apartamentului interbelic pe care designerii de interior Anna Chițan și Maria Farcaș (Annterior) l-au reorganizat și amenajat deasupra parcului Cișmigiu. Și asta nu pentru că ne-a prins subit cheful de

Deasupra Cișmigiului, într-un apartament interbelic foarte fotogenic
Recunoaștem, nu ne-a fost ușor să punem la cale povestea apartamentului interbelic pe care designerii de interior Anna Chițan și Maria Farcaș (Annterior) l-au reorganizat și amenajat deasupra parcului Cișmigiu. Și asta nu pentru că ne-a prins subit cheful de

Cine spune că apartamentul unei familii cu copii nu poate fi gri?
Se întâmplă în centrul Bucureștiului, în noul apartament de 118 mp al unei familii care, la momentul începerii amenajării, se pregătea de venirea pe lume a gemenilor ei, o fetiță și un băiețel (în prezent, cei mai tineri dintre locuitorii

Cine spune că apartamentul unei familii cu copii nu poate fi gri?
Se întâmplă în centrul Bucureștiului, în noul apartament de 118 mp al unei familii care, la momentul începerii amenajării, se pregătea de venirea pe lume a gemenilor ei, o fetiță și un băiețel (în prezent, cei mai tineri dintre locuitorii

Restaurare și remodelare la București: o vilă interbelică redevine ea însăși
Timpurile erau încă pașnice la București în 1936, când arh. Octav Doicescu finaliza vila din strada Washington, aproape de piața Victoriei. Edificiul era o realizare atipică pentru renumele arhitectului cunoscut mai degrabă pentru proiectele lui publice (de exemplu, amenajarea parcului

Restaurare și remodelare la București: o vilă interbelică redevine ea însăși
Timpurile erau încă pașnice la București în 1936, când arh. Octav Doicescu finaliza vila din strada Washington, aproape de piața Victoriei. Edificiul era o realizare atipică pentru renumele arhitectului cunoscut mai degrabă pentru proiectele lui publice (de exemplu, amenajarea parcului

Când natura se unduiește la picioarele tale: un parchet absolut spectaculos!
Astăzi îți propunem un exercițiu de imaginație (de fapt, mai multe). Închide ochii și desenează-ți în minte un peisaj demn de screensaver-uri: ape care șerpuiesc printre copacii stufoși văzuți de la înălțime, canalele unduitoare ale unei delte, curbe line și

Când natura se unduiește la picioarele tale: un parchet absolut spectaculos!
Astăzi îți propunem un exercițiu de imaginație (de fapt, mai multe). Închide ochii și desenează-ți în minte un peisaj demn de screensaver-uri: ape care șerpuiesc printre copacii stufoși văzuți de la înălțime, canalele unduitoare ale unei delte, curbe line și

La intersecția manifestărilor creative: de vorbă cu artista multidisciplinară Cristina Mocan (Arcasha)
La fel cum credem că “no man is an island” – primim dovezi în fiecare zi, nu-i așa? -, la fel credem și că fiecare felie de creativitate umană se întrepătrunde cu celelalte, ca într-o îmbrățișare. Din atelierul ei de

La intersecția manifestărilor creative: de vorbă cu artista multidisciplinară Cristina Mocan (Arcasha)
La fel cum credem că “no man is an island” – primim dovezi în fiecare zi, nu-i așa? -, la fel credem și că fiecare felie de creativitate umană se întrepătrunde cu celelalte, ca într-o îmbrățișare. Din atelierul ei de

Nimic nu se compară cu o canapea adaptabilă când e nevoie să… te adaptezi vremurilor
Încă un articol scris de pe canapea, cu laptopul în brațe – sunt șanse mari ca și tu să îl citești la fel 🙂 . Am lucrat așa de multe ori în ultimele luni petrecute acasă – nu doar noi,

Nimic nu se compară cu o canapea adaptabilă când e nevoie să… te adaptezi vremurilor
Încă un articol scris de pe canapea, cu laptopul în brațe – sunt șanse mari ca și tu să îl citești la fel 🙂 . Am lucrat așa de multe ori în ultimele luni petrecute acasă – nu doar noi,

Cum se vede lumea de la fereastra mansardei tale?
Simți mireasma florilor de tei de pe canapea, în timp ce sunetul ritmic al unei mingi devine fundalul sonor pentru mailurile pe care le scrii de la biroul de acasă. Lumina se împrăștie prin cameră și îți distrage și ea

Cum se vede lumea de la fereastra mansardei tale?
Simți mireasma florilor de tei de pe canapea, în timp ce sunetul ritmic al unei mingi devine fundalul sonor pentru mailurile pe care le scrii de la biroul de acasă. Lumina se împrăștie prin cameră și îți distrage și ea

Casa ta are simțul umorului?
Trăim timpuri post-izolare paradoxale: ne e dor de plimbări, de călătorii și de natură, dar, în același timp, ne e greu să ne reobișnuim cu viața din afara casei… Și tu simți că ți-ai ieșit din ritm? 🙂 Noua colecție

Casa ta are simțul umorului?
Trăim timpuri post-izolare paradoxale: ne e dor de plimbări, de călătorii și de natură, dar, în același timp, ne e greu să ne reobișnuim cu viața din afara casei… Și tu simți că ți-ai ieșit din ritm? 🙂 Noua colecție

La doi pași de mare și un pas de lanul de floarea soarelui: The Pines Boutique Villa din Vama Veche
Dacă îți liniștești gândurile în curte, sub răchită, e foarte posibil ca vreo adiere să-ți aducă un pic din muzica de pe plajă. Apoi, însă, când revii în cameră și dai de pereții albi care parcă prind lumina în ei

La doi pași de mare și un pas de lanul de floarea soarelui: The Pines Boutique Villa din Vama Veche
Dacă îți liniștești gândurile în curte, sub răchită, e foarte posibil ca vreo adiere să-ți aducă un pic din muzica de pe plajă. Apoi, însă, când revii în cameră și dai de pereții albi care parcă prind lumina în ei