Restaurare și remodelare la București: o vilă interbelică redevine ea însăși

Timpurile erau încă pașnice la București în 1936, când arh. Octav Doicescu finaliza vila din strada Washington, aproape de piața Victoriei. Edificiul era o realizare atipică pentru renumele arhitectului cunoscut mai degrabă pentru proiectele lui publice (de exemplu, amenajarea parcului Herăstrău), dar asta nu îi micșora valoarea arhitecturală: una dintre construcțiile moderniste cu accente regionale balcanice ale orașului, aliniată la gusturile epocii în care a apărut.

Vorbim, de fapt, despre o epocă transformată rapid în timpuri tulburi, cu prea puțină aplecare spre estetică: la finalul anilor 1940, după ce proprietarului original al vilei, inginerul Constantin Burilă, i-a fost confiscată averea, vila Washington a fost lăsată la dispoziția membrilor privilegiați ai noii conduceri de stat. În acest context, construcția a început să se degradeze puternic.

Intervenții moderne: gardul de la stradă a primit un soclu așa încât să facă loc echipamentului electro-mecanic de deschidere automatizată a porții pietonale și a celei auto. 

Totuși, o parte a finisajelor originale au supraviețuit miraculos, ceea ce a păstrat valoarea arhitecturală a casei. În prezent această supraviețuire parțială a ajutat echipa de arhitecți Studio3plus (arh. Dragoș Scurtulescu, arh. Raluca Scurtulescu, arh. Claudia Ștefănescu, arh. Andreea Guriță) să ducă la bun sfârșit lucrările îndelungate de restaurare și remodelare a vilei și să negocieze adaptarea ei la viața contemporană. Îți vom spune întreaga poveste mai jos – da, e o poveste mai extravagantă decât ne-am obișnuit, dar uneori ne face bine să visăm, nu? 🙂

Citește și: Despre noile clădiri vechi ale Bucureștiului: restaurare și consolidare

Proiectul a fost nominalizat în secțiunea Arhitectură construită/ Arhitectură, conversie și restaurare a Anualei de Arhitectură București 2019.

Vila Washington este un volum paralelipipedic amplu, compact, cu subsol, parter, etaj și o mansardă: o suprafață desfășurată care depășește 1100 mp și care ne-a lăsat cu gura căscată pe noi, copiii crescuți la bloc 🙂 .

Balustrada traforată din lemn, care temperează masivitatea construcției, s-a numărat printre elementele care se degradaseră complet, dar care au revenit în forță în noua imagine a casei. Arhitecții de la Studio3plus ne-au spus că lucrările de refacere a balustradei au durat șase luni și au implicat un efort artizanal excepțional bazat pe  cele câteva bucăți originale de parapet descoperite în curtea casei, pe care le-a folosit ca model. Rezultatul este identic parapetului inițial.

Citește și: O casă veche din București a devenit noua casă a familiei unei arhitecte

Tencuielile cu praf de piatră au cedat în multe locuri de-a lungul vremii, așa că au avut nevoie de un proces de refacere integrală. Intrările gemene, feroneria decorativă a ferestrelor, proaspăt reabilitată, ancadramentele și glafurile de piatră curățate recuperează imaginea arhitecturală din fotografiile de epocă și – să recunoaștem – fațada simplă și luminoasă adaugă o doză mare de atracție instagramabilă poveștii 🙂 .

Ușile vitrate de acces în curte s-au păstrat de-a lungul anilor, iar astăzi, într-o formă îmbunătățită, au primit o intervenție modernă: corpuri de iluminat exterior (la curte și fațade) plasate strategic, ca să sublinieze discret punctele forte ale construcției.

Citește și: Cum a fost transformată o casă veche din Bucureşti

La interior, parterul sfâșiat de un zid despărțitor ridicat în perioada comunistă a fost reîntregit. În plus, și-a recuperat imaginea spectaculoasă inițială și deschiderea spre grădină încadrată de stîlpii cu capitel compozit. La capitolul aspectelor tehnice remarcabile intră pardoseala livingului: încă din forma ei originală fusese prevăzută cu grilaje de acces pentru conductele cu aer cald care veneau din instalația de încălzire de la subsol (!!!).

Cât despre amenajarea interioară asortată unui spațiu complex, cu vechime, încadrat de coloane și cu grinzi masive, arhitecții spun că a cerut “o adevărată rigoare etică”. Iar asta se vede limpede din imagini, mai ales la parter, cel mai spectaculos spațiu al casei: de la canapelele impunătoare, care vin de la brandul italian de mobilier de lux Baxter, până la corpurile de iluminat-stalactită Deltalight.     

Șemineul din piatră din living a fost și el recuperat din vechea amenajare. 

Tot la parter, livingul foarte generos e despărțit de dining prin uși glisante camuflate în grosimea peretelui, care păstreză fluiditatea spațiului – alt element recuperat din vechea construcție. Masa și scaunele vin de la brandul italian Cattelan, dar candelabrul este cu siguranță cel care ți-a furat deja privirea .

Vine de la Serip, studio portughez de design care se inspiră din formele organice ale naturii, din contraste și asimetrii. Fiecare piesă semnată de ei este produsă aproape în totalitate manual.

Balustrada scării interioare, unul dintre elementele decorative ale casei, a fost refinisată și completată prin recuperarea integrală a parchetului original desfăcut din spațiile de la parter și de la etaje. #reuse and #recycle de origine interbelică 🙂 . 

Plafonul cu bolți încrucișate din casa scării a fost recuperat impresionant.   

Patul din dormitorul matrimonial vine de la Smania, iar corpul de iluminat, de la Catellani & Smith

Arhitecții au transformat cel de-al doilea etaj al casei într-o zonă secundară a casei, cu bucătărie, living și dormitoare de oaspeți. La rândul lor, dormitoarele au fost lărgite prin desființarea compartimentărilor interioare parazite și au primit băi proprii. Pardoselile din lemn masiv recuperate de la parter au fost remontate la etaj și în podul pe care o să-l vezi mai jos.

Citește și: “Casa Prișcu” – o locuință beton și la propriu, și la figurat!

Paturile din dormitoarele de oaspeți vin de la Twils, iar corpurile de iluminat handmade fac parte din colecția Coral, creată de Arturo Álvarez din plase de oțel inoxidabil pictate.   

Piatra naturală de la TitanMar a înlocuit vechea faianță a băilor.

Podul pune o pauză în somptuosul amenajării vilei și îndrăznește un pic de culoare. De altfel, funcționalitatea i-o permite: arhitecții l-au transformat în pod locuibil (avea deja o înălțime satisfăcătoare, iar eliminarea câtorva dintre stâlpii șarpantei a fluidizat spațiul) și i-au adăugat ferestre de mansardă. Rezultatul: un spațiu de relaxare cu echipamente multimedia și minibar 🙂 .

Spuneam la un moment dat că orice proces de restaurare și consolidare este, într-o oarecare măsură, un act de tandrețe. Tandrețe cu o doză mare de responsabilitate, firește: construcția trebuie să-și recapete identitatea degradată sub presiunea timpului și să accepte forme de actualizare necesare unui trai contemporan. Noua vilă Washnigton pare să ne dea dreptate: arhitecții i-au redat farmecul inițial, i-au curățat și îndreptat estetica afectată și au ajutat-o să se adapteze la prezent fără să se contrazică. Așteptăm cu nerăbdare și alte exemple la fel de reușite!

Foto: Radu Malașincu

One Comment

  1. Bogdan

    Living: Tavan incarcat. Grinzi + spoturi + candelabru = overkill. Candelabrul fara este umbrit de grinzi. Arata ca un cocosat fara gat.

    Chester moon-urile sunt mai mult de design decat de confort, dar se incadreaza in peisaj. Busturile sunt borderline creepy, Cu toata presupusa reticienta a proprietarului de a acoperi peretele, era mai potrivit un tablou.

    Dormitor matrimonial: tabloul e intrus, la fel ca noptiera. Spoturile + candelabru…
    Mansarda: cat de confortabile pot fi canapelele pentru vizionarea unui film… Culoare, culoare, dar as fi ales un covor neutru.

Leave a Reply

Facebook IconTwitter IconVisit Our Instagram FeedVisit Our Instagram Feed